Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

De la cele două volume INO, cu Dumitru Constantin Dulcan, om de ştiinţă, manifestări culturale  de înaltă  înţelegere…

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


De la cele două volume INO, cu Dumitru Constantin Dulcan, om de ştiinţă, manifestări culturale  de înaltă  înţelegere…

Primit pentru publicare: 06 Martie 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași – Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 06 Martie  2020

© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


De la cele două volume INO, cu Dumitru Constantin Dulcan, om de ştiinţă, manifestări culturale  de înaltă  înţelegere…

                Cele două volume, „Necuvântătoarele” şi „Nif-Nif, Naf-Naf, Nuf-Nuf şi alţii ca ei”, de Ion N. Oprea, ambele apărute la Editura Armonii Culturale, Adjud, 2017, cuvinte pe verticală,  vesteau, chiar din prefaţă, „Gata,/ punem punct un pic,/ statului de vorbă cu oamenii/ mari/ despre ei şi prietenii lor…/Ce?/ necuvântătoarele/ nu au viaţa lor/ şi faptele proprii/ care trebuie cunoscute/ de picii de lângă noi…”, cuvinte semnal, aducătoare  ale altora, din cronicile literare…

                Au scris despre „verticalele” mele mulţi dintre cenacliştii care au primit cărţile, în care vorbeam despre mai tot felul de necuvântătoare, unii dintre emoţionaţi le aveau acasă, – câinii, pisicile, cip-cip, păsări cântătoare – le îngrijeau, nu doar se jucau cu ele, făceau tot felul de lecţii despre ele cu proprii copii, cu ai vecinilor, cu nepoţii…

                  Cronicile lor atât mi-au plăcut încât le-am adunat şi le-am ordonat într-un alt volum, „Opinii verticale.Verticalitate!” l-am Intitulat, publicat la aceeaşi editură şi în acelaşi an, cu semnătura Dr. Teona Scopos, Iaşi, prof. Gheorghe Clapa, Bârlad, prof. Doina Dobreanu, Harghita,prof. Mioara Niculescu din Constanţa referitoare la „Necuvântătoare”, iar pentru „Nif-Nif, Naf-Naf,  Nuf-Nuf şi alţii ca ei”, acelaşi prof. Gheorghe Clapa, prof. Mihai Bejenaru din Câmpulung-Moldovenesc, Adrian Dan Scutelnicu, master, Iaşi, bibliofil la Biblioteca judeţeană „Gh. Asache”, ba însuşi eu am semnat în revista „Academia bârlădeană” un cursiv despre munca lor, -„Carte revanşă la: „Nif-Nif, Naf-Naf, Nuf-Nuf şi alţi ca ei”, ca urmare a unui Hiporebus cu îndemnul „Pe cai, înainte!”, o provocare care venea de la Bârlad.

                Din ce scriu ei, cei/cele, am dedus, cum cele două  volume au ajuns şi la unele din bibliotecile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, la mulţi părinţi şi bunici, profesori de la şcoli, la reviste, la grădiniţe, materialul din ele le-ar  fi putut servi pentru îmbogăţirea cunoştinţelor zoologice celor mici, dacă cu ei s-ar fi organizat nişte „mese rotunde”, „procese literare”, „discuţi de grup”,  cum se organizau , cândva-cândva, şi la care au participat mulţi dintre maturii de astăzi. Când spun asta, mă bazez şi pe ce spune prof. Mihai Bejenaru, care până la pensionare a predat şi  lecţii de biologie la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung şi care scrie în eseul pe care îl semnează în „Opinii”, p.251: „Documentarea în vederea cunoaşterii comportamentului animalelor (Kevin Richardson) nu-i o bagatelă, dar nici mare zăbavă lectura plină de  curiozităţi despre specii de animale bine cunoscute. Recunosc faptul că am avut multe de învăţat din „Necuvântătoarele” şi „Cei trei purceluşi”, lucruri pe care le mai ştiam din viaţa de toate zilele, absente din  cursurile universitare ţinute de cadre didactice precum profesorii: Mihai Constantineanu, Zicman Feider, Ştefan Vancea, Paul Borcea,Sergiu Cărăuşu, Libertina Solomon,        Filimon Cârdei şi alţi venerabili zoologi ieşeni”.

                Cu ce spune prof. Mihai Bejenaru referitor la cărţile lui Ion N. Oprea, dar şi restul comentatorilor, cu cartea omului de ştiinţă  Dumitru Constantin Dulcan, „Mintea de Dincolo”, Editura Cluj-Napoca, 2015, referitor la Conştiinţă, în sens biologic, ce lecţii intersante s-ar putea realiza cu copiii de la grădiniţe până chiar şi în liceu, profesorul nu doar completându-l în ce se scrie despre cârtiţă, de exemplu, în „Nif-Nif…” p. 88-89, în” Dulcan”, p.27: „…Cârtiţa, care – după cum ştim – nu are nici ochi, îşi face depozite de râme pentru hrană în întunericul galeriei subterane în care trăieşte, imobilizându-le ca să nu fugă prin distrugerea ganglionului din cel  de-al patrulea inel. Ştim  opinia biologilor că toate vieţuitoarele de la om  în jos fac ceea ce fac, dar nu ştiu ce fac! Îşi hrănesc puii, îi apără până cresc mari, dar o fac aşa, dintr-un simplu impuls. Adică din instinct. Dar ce este instinctul altceva decât o tezaurizare de inteligenţă a naturii care corespunde  unor trebuinţe fără de care nicio fiinţă nu poate exista? Tot  ce face omul pentru a exista- hrănire, perpetuare, apărare –  a învăţat de undeva. Dar pe celelalte fiinţe cine le-a învăţat? Nu înseamnă că există în acest caz, cel puţín o cunoaştere, o conştiinţă extinsă la natură, la Univers şi care are şi alte suporturi decât creierul uman?”.

             Conştiinţă la om, conştiiţă la cârtiţă, inteligenţă la ambele părţi, la toate fiinţele, despre cele „alte suporturi” este loc de discuţi, cu alte şi alte documente de către profesionişti cu tinerii şi mai vârstnicii cu cartea lui Dumitru Constantin Dulcan în mână, de asta am scris cele două volume despre necuvântătoare, cărţi ajunse total gratuit la cine trebuie, inclusiv la bibliotecile judeţene Galaţi şi Suceava care, prin directorii lor, nu vorbesc despre ele pentru că, motivează, i-ar opri normele U.E.

         Şi aici, ne răspunde tot autorul, Dumitru Constantin Dulcan, medicul neurolog, punctând, p.29, până şi „virusurile, bacteriile, plantele, fiinţele monocelulare … dispun de posibiltatea acelor conduite inteligente impuse de condiţia lor de existenţă”. Ca o curiozitate, exemplifică omul de ştiinţă, se poate afirma că virusul HIV se dovedeşte, până acum cel puţin, mai inteligent decât toată ştiinţa medicală a timpului nostru, nu mai puţin noul apărut, coronavirus, completăm noi, la mijloacele de anihilare inventate de medicină, musafirii de pe vârful de ac, mii şi mii, găsesc calea să-şi  manifeste invulnerabilitatea.

   Iaşi, 5 martie 2020.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.618 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5