ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Ion N. OPREA

Fața, prefață*

Gata,
punem punct un pic,
statului de vorbă cu oamenii
mari
despre ei și prietenii lor,
cuvântătorii
despre orice
ce-i privește
ca probleme trecătoare,
grăitoare
despre care am scris
și tipărit,
până acuma negreșit
în
Fragilitate și
Trăiri,
În Apocalipsa,
Tunelul…și m-am gândit
Ce ?
necuvântătoarele
nu au viața lor
și faptele proprii
care trebuie cunoscute
de picii de lângă noi…
că dacă nu le-ar avea,
ar mai poposi și adăsta
copiii
sau  nepoții noștri atât,
în preajma celor mai mari?
Îndrăgostite și atașate fără grai,
necuvântătoarele
trecutele  și prezentele
în scrierile pomenite
interesante
despre oameni și animale,
păsări și tot felul de viețuitoare
oameni și flori,
vegetația acestui pământ…
căreia îi dorim viață lungă
constatăm, totuși,  că
mulți dintre semenii noștri
ne-au adus unde suntem,
încât nici
nu mai putem respira.

Nu numai
în tovărășia necuvântătoarelor –
în iernile copilăriei
am aflat atâtea-
ci și
de la bunici, părinți,
frații mai mari,mai mici
chiar din puținele cărți –
frumoasele  povești,
cu care ne-am reîntâlnit și la școală,
reluate, desfirate și explicate
într-o  notă nouă,
mai intelectuală…
și ne-au prins bine,
cunoștințele,
că le-am deșirat și noi la ai noștri
– copiii, când au venit
-întinerindu-ne.

Așa a devenit
documentarea prin cărți și reviste,
și
–la ceea ce- am numit-
chiar așa,
necuvântătoarele.

Dacă,
din ce vom spune aici,
despre oameni și copii,
despre câini și pisici,
mielul cel blând,
despre cucoș sau găină,
gânsac,rață și curcan,
dar și despre pădurea cu ai ei,
satisface,
și dacă,
ulterior,
se va găsi și cineva pătimaș
pe desen-grafică,
bucuroși ne vom întoarce
către o altă ediție –
colorată,
utilă celor
mici…

I.N.O.
*La volumul NECUVÂNTĂTOARELE –Cuvinte pe verticală –Cu povești pentru pici spuse de oameni mari, de  Ion N. Oprea, Editura Armonii Culturale, 2017,224 p.