Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Lumea viitorului, Dincolo, este a inteligenţei şi a emoţiei, a sufletului care n-ar vrea să mai revină de unde-i plecat

Primit pentru publicare: 09 Martie 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași – Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 10 Martie  2020
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Lumea viitorului, Dincolo, este a inteligenţei şi a emoţiei, a sufletului care n-ar vrea să mai revină de unde-i plecat

              Pun alături de mine cartea „Moartea de Dincolo”, scrisă de neurologul Dumitru Constantin Dulcan, o sinteză a tuturor căţilor pe care le-a dat cititorilor până acum, comentarii, cu reveniri, culese de la foarte mulţi care, ei înşişi, au fost Dincolo – am spus numai bibliografia la asta are 105 volume – şi au revenit – trimişi nu doar să desăvârşească ce lăsaseră neterminat, ci mai mult să prezinte viitorilor muritori, cum e Dincolo, şi cuget, experenţele morţii clinice prezintă perspectivele uimitoare ale perfecţiunii de Acolo la care niciodată, poate, nu  ne-am fi gândit, pentru că aşa cum trăim pe Pâmânt, în lumea inechităţii şi duşmăniei, a urii şi a suferinţei, sechelele nu ne-ar lăsa să credem că undeva poate exista şi o altă lume unde populaţia ei poate avea un comportament ideal, argumente care se vor susţine sau vor fi invalidate, cum spune atât de convingător Dulcan.

                     Dincolo, după ce atâţia pacienţi, vizitatorii, au trecut tunelul şi, părăsiţi de durerile corpului, sufletul fiind-le  liber,   întâmpinat, la întâlnirea cu Fiinţa de Lumină, atât de reală, încât Dumitru Constantin Dulcan nu numai că scrie negru pe alb DUMNEZEU EXISTĂ!, dar şi mulţumeşte Cerului că după circa ultimii 400 de ani s-a pus punct, şi încă se lucrează la aceasta, la înlăturarea unor contradicţii dintre religie şi ştiinţă, pentru demonstrarea adevărului, pe baza trăirilor de un fel nou, a revederii filmului vieţii-vieţilor precedente, cu ceea ce nu este Judecata deApoi, ci a momentului, cu Iadul şi Raiul de pe Pământ,descrierile a ce au întâlnit în lumea de Dincolo, Templul Înţelepciunii, Templul Înregistrărilor, al Justiţiei, cu Consiliul celor 18, precum cândva Sfatul bătrânilor în amintirea tereştilor, adevărate basme care dacă n-ar fi n-ar exista atâta coincidenţă colectivă în ce spun cei trimişi-retrimişi printre pământeni, cu credinţa că Dincolo este locul unde trebuie ajuns, că Acolo sunt „Universităţile mele” nu altundeva după spusele ştim noi cui, Maxim-Maxim, şi el prigonit,  fără ca cineva să aştepte să fie subiectul unui accident, a unui CV, a unei boli pentru a fi titularul experienţei cu moartea clinică, mai ales că cei expediaţi revin nu în căruciorul în care s-au „plimbat”, ci total vindecaţi, buni de realizat noul program stabilit Acolo!

                 Conştiinţă a întregului Univers,Dumnezeu este câmpul tuturor energiilor purtătoare  a tuturor altor capacităţi, un suprem iubitor a stărilor de permanenţă şi performanţă  din care au fost creaţi şi oamenii, tot ce este natura, de la lumea unicelulară la Om, care înseamnă şi atracţia dintre un El şi o Ea.

               Făcând trimitere la ceea ce BIBLIC cunoaştem de la religie cu „Izgonirea din Paradis”, ştiinţa şi căutările ei, dau convingerea că şi experienţele cosmice bat către aceea ce spun cei care au fost ori au studiat ceea ce aflăm despre „mintea de Dincolo”, despre starea de comă, de moartea clinică şi peregrinările sufletului ca mesager a ce s-ar voi şi trebuie să fie.”Experienţa morţii clinice devine astfel un real instrument prin care luăm act conştient de realitatea noastră cosmică”, scrie Dumitru Constantin Dulcan, p.311 din ce am citat.

             Se speră, scrie omul de ştiinţă, ca în viitorul nu foarte îndepărtat, graţie contextului cosmic, a progreselor  ştiinţifice, să ne  recucerim  „Paradisul pierdut”, să fim martorii a ceea ce energia cuantică  numeşte „imposibila  minune a nemuririi”, când omul,ca suflet,  prin evoluţia în Sus a conştiinţei sale se va apropia  de statutul  pe care numai „Zeii” îl au. Perfecţiunea! Călătoria nestigherită în cosmos, revelaţiile fiindu-ne lecţii. Se va ajunge la ce spunea Iisus, „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, de la Dumnezeu să primim vestea că pentru izbăvirea de „păcatele” noastre să se întâmple nu prin moarte-moarte , ci prin spiritualizare.

               Ne trebuie înţelpciune, care e mai mult decât inteligenţa IQ pentru asta, poate e ultima şansă să trăim precum Dincolo.

               Noua lume este şi va fi lumea spirituală, avem şi se lucrează la navele pentru călătoriile cosmice, dar cum dezlegarea şi înţelegerea a ce este moartea clinică, prilej de purificare şi îmbogăţire cu experienţe a sufletului care revine şi revine în trupul muncit,poate şi este o victorie a minţii, mai mare va fi această victorie când Universul va fi explorat doar cu sufletul, nu cu cel de azi, ci cu cel de mâine, cu al generaţiei copiilor care vor avea energia intelectuală cu care navigăm azi, ci a aceluia care va înmagazina  un IQ de la 135 la 260, deci mai mare cam de două ori decât al oamenilor care s-au dovedit  a fi fost geniali, acum 300-500 de ani în urmă

                     Despre unul dintre aceştia, un coreean, noi am şi scris, publicat în revista Luceafărul.

                     Cu asemenea campioni ai minţii omeneşti, asemnea temerari zic eu, se crează premisele să se realizeze ce propovăduia chiar Iisus Hristos şi nu era înţeles, acum 2000 de ani, dar pentru aceasta „este nevoie, iarăşi apelez la omul de ştiinţă Dulcan, p.225, de o sinteză a tuturor cunoştinţelor care să păstreze ceea ce s-a dovedit peren, util tuturor oamenilor, traversând religiile,- Dincolo nimeni nu întreabă sufletul cărei religii i s-a închinat –  tradiţiile culturale şi spirituale, inclusiv experienţa socială”, toate, probează că   Lumea viitorului, Dincolo, este  a inteligenţei şi a emoţiei, a sufletului care n-ar vrea să mai revină de unde-i plecat.                                     Nu-i mai puţin adevărat şi faptul că şi oamenilor de ştiinţă le-au trebuit tot atât, 2000 de ani,  de evoluţie ca să  poată înţelege religia.

                     „Experienţa morţii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza că trebuie să schimbăm drumul pe care am mers până acum”,p.312, însuşi Iisus  a spus, repet : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, moment când, „în planul  celest, s-a decis ca lumea noastră să fie  izbăvită de păcatele sale nu prin  moarte, ci prin spiritualitate”.

             Cum de Dincolo ni s-au dat atâtea semnale încurajatoare, o șansă, spune omul de știință, ce va fi mâine, depinde de înțelepciunea căutătorilor, care e Omul, să găsim CALEA și LOCUL viețuirii corpului, dar și a sufletului după…

                   Iași, 9 martie 2020