Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Despre autorul Imnului Național în anul Centenarului

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Despre autorul Imnului Național în anul Centenarului

Primit pentru publicare: 15 Oct. 2018
Autor: Dorina RODU, redactor șef – Revista Luceafărul
Cenaclul DinOgor

Publicat: 16 Oct.2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

 

 

Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,
Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,
Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,
Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,
Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.
(Mihai EminescuEpigonii)

În anul Centenarului Marii Uniri, pe data de 12 octombrie, s-au împlinit 155 de ani de la moartea autorului imnului național; poetul și revoluționarul Andrei Mureșanu s-a născut la data de 16 noiembrie în anul 1816, la Bistrița. Debutul său a fost la revista lui George Barițiu, Foaie pentru minte, inimă și literatură, cu poezia „Fetița și păsărica”, în aceeași revistă și în Gazeta de Transilvania a publicat articole precum Câteva reflexii asupra poeziei noastre, Proprietate (avere, moșie), dar și poezii: Glasul unui român, O privire peste lume, Un suspin, La muza mea, Moldova la anul 1855 ș.a.

În anul 1848, Andrei Mureșanu, se afla printre fruntașii revoluției române din Transilvania, tot în același an, în toiul revoluției, cel mai probabil impulsionat și inspirat de caracterul preponderent național al acțiunilor revoluționare care aveau loc în Transilvania și de sentimentul patriotic, a scris și publicat în revista Foaie pentru minte, inimă și literatură, imnul care îl va face celebru: Un Răsunet (cunoscut și sub titlul Deșteaptă-te, române), care cântată pe melodia lui Anton Pann, Din sânul maicii mele, a devenit marșul revoluționarilor români din Transilvania, iar după anul 1989 a devenit imnul de stat al României.

„Pentru Andrei Mureşanu, înflorirea artei este condiţionată de libertatea socială, de organizarea statului după legi drepte şi morale, în mod egal, indiferent de naţionalitate sau apartenenţă religioasă!!!

În acest sens dă drept exemplu poezia lui Goethe definită ca un „simţământ viu de a cuprinde lucrurile din lume după toate împrejurările lor, şi puterea de a le reproduce sau răspica cu graţie şi suavitate”. Dar poezia românească trebuie în primul rând să-şi tragă seva din poezia populară, în care termenii de origine latină să aibă prioritate.

În poezia sa, Andrei Mureşanu a scris mai întâi sub influenţa alegorică a poeţilor Văcăreşti dar stilul său poetic maturizat se afla sub influenţa poeziei romantice franceze, ilustrată în primul rând de Lamartine.”[1]

În anul 1849, Andrei Mureșanu și George Barițiu, trec Carpații în Muntenia, apoi sunt luați prizonieri de către armata țaristă și duși în nordul Moldovei. „Eliberat, Andrei Mureșanu se stabilește la Sibiu ca funcționar: Concepist Guvernial și translator de limba română la Buletinul Oficial al guvernului. La Sibiu colaborează cu poezii și articole la ziarul local Telegraful Român.”[2] În anii următori, Andrei Mureșanu, continuă să publice poezii și articole în revistele Foaie pentru minte, inimă și lieratură și Telegraful român. Abia în anul 1862, la Brașov, tipărește singurul său volum de versuri, intitulat Din poeziele lui Andreiu Murășanu, pentru care a fost premiat de către Asociația Românilor din Transilvania (ASTRA) cu 50 de galbeni. „În ultimii ani ai vieţi traduce Nopţile lui Young, precum şi o bună parte a Analelor lui Tacit. Cu ani în urmă scrisese şi o gramatică românească în limba germană. Manuscrisele acestor lucrări nepublicate nu s-au păstrat.”[3]

Andrei Mureșanu s-a stins din viața, la doar 46 de ani, în luna octombrie a anului 1863 în Brașov. „Din toată creaţia lui Andrei Mureşanu, ceea ce rămâne o vie reprezentare al acestui tribun al poporului român rămâne „Deşteaptă-te, Române”, un real imn popular, cântat în marile încercări ale poporului român: războiul de independenţă, primul război mondial, cedările teritoriale de la 1940, …şi revenit după evenimentele din decembrie 1989!

Acest imn popular exprima în cel mai înalt grad ideea de solidaritate naţională, de apartenenţă la latinitate, de nobleţe naţională, fapt ce a condus după evenimentele din decembrie 1989 ca acest imn popular să devină imn naţional, fapt stipulat de Constituţia României din 2003, care consfinţea prin articolul 12 că <Imnul naţional al României este Deşteaptă-te, Române>.”[4]

Iubirea față de neam, patriotismul și sentimentul protestatar față de nedreptățile aduse poporului român sunt exprimate în aproape toate poeziile lui Andrei Mureșanu: Către martirii români din 1848-1849: „Pământul ne desparte, iar cerul ne uneşte / În patria cea sfântă, egală pentru toţi, / Acolo nedreptatea şi ura nu răzbeşte, / Nu cumperi cu vieaţa pământul de trei coţi.”, Eremitul din Carpați: „Iar dacă-un caz fatale ar da vot de pierire, / Ştergând din cartea vieţei p-acest prea blând popor / Atunci în astă lume neavând vro mulţămire, / Aci p-o stâncă rece doresc ca să şi mor!”; cu toate că a scris relativ puțin, el a rămas și va rămâne în istoria literaturii române ca părinte al imnului național al României, un poet patriot, care și-a cântat în versuri iubirea față de neam, iar peste ani, inspirându-l pe marele Mihai Eminescu să scrie poemul „Mureșanu” (subintitulat tablou dramatic), în care autorul imnului național este oarecum trecut printr-un proces de mitizare. „În cazul lui Andrei Mureşanu, dacă ar fi să cedăm prea omeneştii nevoi de a personaliza – simplificând, desigur – cauzele unor fenomene prea complexe pentru raţiunea noastră liniară, atunci cei doi poli între care a pendulat receptarea lui Andrei Mureşanu pot căpăta câte un nume: Titu Maiorescu şi Mihai Eminescu. Cu menţiunea că imaginea noastră, a contemporanilor, este mult mai aproape de a celui de-al doilea.”[5]

Note:
[1] Pop, Liviu-Simion: Andrei Mureşanu, 200 de ani de la naştere, articol publicat în „Răsunetul”, 17 noiembrie 2016;
[2] Sursă online: Wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Mure%C8%99anu);
[3] Articol îngrijit de Afteni Vlada, Andrei Mureşanu, biografie (1816 – 1863), articol publicat pe site-ul istoria.md (http://www.istoria.md/articol/542/Andrei_Mure%C5%9Fanu,_biografie);
[4] Pop, Liviu-Simion: Andrei Mureşanu, 200 de ani de la naştere, articol publicat în „Răsunetul”, 17 noiembrie 2016;
[5] Filip, V. Vasile: Andrei Mureşanu văzut de Mihai Eminescu, articol publicat în „Răsunetul”, 7 octombrie, 2013.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5