Ion N. OPREA

Din presa vremii
Apogeul activității intelectuale a omului are loc în jurul vârstei de 70 de ani,

Articol scris de: Văraru Iorgu / 5 iun. 2018, publicat in revista Luceafarul – Botosani, de mare actualitate. Il repetam

Să ne aducem aminte că atunci, când membrii cenaclului la distanță au editat volumul Românii așa cum sunt, antologie, proză și poezie, Editura Pim, Iași, 2011, în care aduceau argumente ce combăteau ideea unui universitar ieșean potrivit căruia omul, după ce depășește 50 de ani, nu mai are capacitatea de a crea, s-a născut un întreg curent pozitiv care a marcat adevărurile noastre.

N-am participat la discuție, m-am alăturat formației și temelor, ulterior. Adevărul vieții l-am știut însă, l-am simțit și iată încă un argument la ceea ce a susținut Ion N. Oprea și membrii cenaclului pe care îl coordonează și azi. Am citit, nu recent, ceva în acest sens, din domeniul neurologiei și doresc să împărtășesc și cititorilor. Gerontologul american Gene Cohen, directorul Centrului de cercetări în domeniul Îmbătrînirii şi Sănătăţii din cadrul Universităţii George Washington, susţine că la persoanele în etate creierul este mult mai elastic decât se consideră a fi:

„Creierul unei persoane sănătoase înaintate în vârstă nu mai este atât de rapid ca în tinereţe, dar, în schimb, este foarte elastic. S-ar putea ca aceasta să fie una din cauzele pentru care la bătrâneţe oamenii trag concluzii mai precise şi iau decizii înţelepte” S-a dovedit, spune cercetătorul, că „odată cu înaintarea în vârstă creierul reacţionează mai calm la emoţiile negative. De fapt, el începe să funcţioneze la capacitate maximă la vârsta de 60-80 de ani. Apogeul activităţii intelectuale a omului are loc în jurul vârstei de 70 de ani”.

„Vârsta maturităţii depline este vârsta creaţiei şi a succeselor, spunea Ion N. Oprea, p. 90 din cartea la care ne referim . Se ştie, Picaso a pictat “Guernica” la 60 de ani, Handel a compus oratoriul “Mesia” la 57 de ani, tot pe atâţia avea Kant când a dăruit hârtiei opera “Critica raţiunii pure”, Verdi a creat “Aida” la 58 de ani, “Othello” la 73, “Falstaff” – la 79, Alexander von Humboldt şi-a început redactarea la “Cosmosul” când avea 65 de ani, R. M. Ranke a scris primele rânduri din “Istoria Universală” la 80 de ani și a avut răbdarea  să scrie nu o broșură, ca să intre în USR la Iași, ci o operă de 13 volume ; lui Michelangelo i-a luat Dumnezeu pensula din mână când împlinise 88 de ani şi avea o mare şi de neegalat operă realizată …” Iată motivul pentru care Ion N. Oprea a început discuțía în presă care a dus la cele 15 volume de antologii ale noastre.

La întrebarea dacă omul încetează vreodată să creeze, Constantin Nițu, prof, univ. dr. ing. răspunde : „Eu cred că nu! Poate unii încep mai târziu sau refuză să înceapă! Aceste excepţii confirmă regula! Exemplele sunt numeroase, de la genii până la oamenii obişnuiţi. Geniile tinere se pot număra pe degete, dar Milton, Beethoven, Goethe au dat dovada geniului lor, în ciuda surzeniei, a orbirii, când nu mai erau deloc tineri decât în spirit. Actorii noştri, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu-Matei, Radu Beligan, Ion Lucian, Mircea Albulescu şi alţii, umiliţi uneori de politicieni inculţi, au creat şi creează roluri de excepţie, fiind iubiţi mai ales de tineri. Remarcabili au rămas, prin operele lor, sculptorul Ion Irimescu şi pictorul Sabin Bălaşa, mai ales la vârsta senectuţii. Nu sunt de acord cu anumite definiţii filozofice care susţin că bătrâneţea este „verdictul vieţii”, “ea însăşi o boală”, „vecernie a vieţii” (aforism al lui Vasile Ghica) sau altele asemenea, decât ca figuri de stil. Un om nu este bătrân atât timp cât caută ceva. Creaţia presupune în primul rând cunoaştere. A cunoaşte înseamnă a şti. Să ne amintim vorbele lui Socrate – “ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu”. Cunoaşterea nu are vârstă! Cunoaşterea şi exerciţiul creaţiei înseamnă experienţă.”

”Experienţa şi cunoaşterea duc la înţelepciune. Cunoaşterea, experienţa şi înţelepciunea, alături de datul iniţial, inteligenţa, şi ea mereu perfectibilă prin cele de mai sus, dau bogăţia spirituală a unui om”, erau argumentele aduse în eseul său de Constantin Nițu,  la întrebarea: Vă Considerați bătrân?, op. Cit. p. 356-7.

Spusele de mai sus contrastează (dacă nu anulează) părerile exprimate în pagina de opinii din Ziarul de Iaşi (6 iulie 2010) conform cărora vârstnicii, fie ei şi comunişti, sunt doar oameni cu “mintea în repaus”, ceea ce ar justifica, probabil, ţinerea lor de-o parte de actul de creaţie, chiar a celor care au depăşit vârsta de 50 de ani.

Faţă de asemenea opinii, cenacliștii au fost invitațí să comenteze împreună cele de mai sus și să răspundă la câteva întrebări, între care: „Este vârsta de 50 de ani pragul intrării în ceea ce numesc unii îmbătrânire şi ieşire din activitatea de creaţie?” Profesorul Silvestru Pânzariu din Siret-Suceava a dat răspunsul chiar din titlul eseului său: „La 50 de ani bătrân? Exclus!”, p. 260.

Întrebarea își menține interogația deși s-au făcut tot felul de expertize cum sunt denumite azi actele de cercetare și la care se răspunde în sensul argumentelor noastre, ale cenacliștilor. S-a dovedit că oamenii din categoria de vârstă 60-75 de ani rezolvă mult mai simplu şi mai rapid cele mai dificile probleme. Participanţii mai tineri în situaţii critice, când aveau de rezolvat probleme dificile, mergeau pe calea calculului tuturor variantelor posibile, ceea ce, într-un final, crea o mare confuzie. Între timp, oamenii trecuţi de 60 de ani alegeau cu o exactitate uimitoare 2-3 variante alternative, cu ajutorul cărora găseau uşor soluţia corectă.

Profesorul Monchi Oury din Universitatea din Montreal a și afirmat public: “Creierul unui om în etate alege calea cea mai ergonomică, excluzând variantele inutile şi luând în calcul doar variantele corecte ale rezolvării problemei”. El a mai dovedit și cât de mult contează experienţa de viaţă pe care au acumulat-o oamenii în vârstă de-a lungul anilor. Ei sunt expuşi într-o măsură mult mai mică decât tinerii la confuzii şi tulburări datorate unor informaţii cu încărcătură emoţională.

“Creierul uman, în spatele căruia se află zeci de ani de viaţă, este mult mai puţin impulsiv şi mult mai raţional”, susțíne prof. univ. Dilip Ieste de la Universitatea din California.

Dacă se respectă un mod de viaţă sănătos, capacitatea intelectuală a omului  nu numai că nu scade odată cu vârsta, ci, dimpotrivă, chiar este în creştere şi poate atinge apogeul la 80, 90 sau peste o sută de ani, cred oamenii de știință.

4 iunie 2018

            La articolul in cauza redactía recomanda cititorilor sa citeasca pntru documentare si alte editoriale si bine facea, toate sunt de o mare actualitate>

              Simple note: “Filozofia bătrâneții” de George Carlin, un fel de “Cele zece întrebări” ale lui Georgică Manole de la “Luceafărul”-Botoșani puse și lui Ion N. Oprea

• Acesta este ziaristul: rezistă la multe, dar câteodată îl doboară tăcerea din jurul său*. Decalogul 14 pentru ziariști
• Din presa zilnică. Enciclopedia  înţelepciunii – o carte din care avem ce aduna…
• Ionuţ Caragea – Aforisme din spuma valurilor (iunie-iulie 2015)
• Un sud-coreean, Kim Ung-Yong, cel mai inteligent om din lume – despre Mihai Eminescu al românilor…

Sa luam aminte! Ion N. Oprea, Iasi, 10 aprilie 2021