Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Din presa vremii Tot Bucovina-1919, despre toți românii

Din presa vremii
Tot Bucovina-1919, despre toți românii

„Orfanii neamului. Societatea „Ocrotirea”. Orfelinatele din Iaşi. Principesa Olga Sturdza. Şcolile Frőbeliene pentru copiii neamului. O vizită la orfelinatul din Miroslava” se intitula o corespondenţă trimisă de la Iaşi de Vladimir şi Publicată în Bucovina nr.14 din 2 aprilie 1919:

…”Cine nu-şi aduce aminte de adunarea cea mare de la Iaşi când principesa Olga Sturdza a fost proclamată preşedinta Societăţii „Ocrotirea”?

…”La Iaşi sunt 10 orfelinate, toate instalate bine şi cu tot confortul necesar. Fiecare orfelinat numără de la 80 la 120 copii între 3 şi 10 ani.

…pe lângă fiecare orfelinat funcţionează o şcoală frőbeliană – Grădină de copii – şi câte o şcoală primară, unde copiii, după vârsta lor, primesc  educaţia necesară.

Orfelinatele se pot întreţine singure. În atelierele lor se va putea lucra pentru particulari şi institute. Copiii terminând şcoala primară imediat se apucă de un meşteşug.

… Am ajuns în faţa orfelinatului din Miroslava. Aici o clădire cât un munte, cu vreo 30 de odăi de toată frumuseţea.

La intrare am fost întâmpinat de dra Ella Nicolau, directoare, care m-a condus pretutindeni. În sala de lecţii la şcoala primară am găsit pe dnele Ana Vlădescu şi Vasiliu, învăţătoarele şcolii.

Cât de frumos am fost impresionat de cântul în cor, atunci când cei 60 de elevi de la Grădina de copii au început „Pe-al nostru steag!”…

…”Apelul fraţilor de peste Nistru” se intitula corespondenţa din Bucovina nr.16/1919:

„Românii de peste Nistru au trimis celor din Basarabia următorul apel: „Fraţilor moldoveni, ruşi şi alte neamuri din Basarabia. Nu mai putem duce viaţa de suferinţă şi chin la care ne-au adus anarhia de la noi.

Lăsaţi goi şi flămânzi, zilnic prădaţi de bandele bolşevice, copilaşii noştri mor, femeile şi fetele noastre sunt necinstite chiar în faţa noastră. Noi suntem veşnic purtaţi pe drumuri, bătuţi şi îngroziţi de muncă; nici un chip nu ştim nici ce o să mâncăm şi Domnii ce vin ne acuză că nu lucrăm pământul, dar toţi se ţin de prădăciuni şi blestemăţii.

Cu lacrimi în ochi vă rugăm fraţilor mijlociţi la staroşii voştri şi ispravnici şi guvernatorii voştri ca să ne primească în Basarabia cel puţin pe o vreme până o trece războiul ce ne arde şi dacă nu vor să ne primească pe noi, bărbaţii, cel puţin să ne primească femeile şi copii, ca să-i scăpăm cel puţin pe dânşii.

În voi ne este toată nădejdea, nu ne lăsaţi fraţilor!

Fraţii voştri de peste Nistru”

 … Numărul 6 al ziarului Bucovina publică „Cântece poporale româneşti” sub semnătura V. Alecsandri cu asteriscul: „În Bucovina de la 1850 găsim această frumoasă scrisoare a bardului de la Mirceşti, adresată lui Alecu Hurmuzachie pe care o reproducem în foaia noastră, ca un omagiu adus vremurilor de regenerare culturală a neamului nostru în ţara frumoasă a plăieşilor lui Ştefan Vodă…”

Bucovina nr.86 din 5 iulie 1919 aduce vestea că „Dra Elena Popp, prima femeie avocat, a depus ieri cuvenitul jurământ, fiind înscrisă în Baroul din Iaşi.”
*

Dar ce reprezintă dl Iancu Flondor? – se întreabă Bucovina, parcă pentru a răspunde cititorului care-şi purta pe buze întrebarea.

…”Expansiunea în Bucovina a politicianismului s-a izbit de dârza împotrivire a dlui Iancu Flondor.

Două lumi se măsuraseră, lumea de proaspătă propăşire, ridicată în mocirla vechiului regat şi lumea tradiţiei româneşti. Una în zbaterea disperată a agoniei, cealaltă în impresionanta înverşunare a reînvierii.

Dl. Flondor a izbit scurt, masiv. Gestul său ne-a trezit nu ştiu de ce amintirea unei lovituri decisive de bâtă peste botul unui râmător.” – spun Pamfil Şeicaru şi Cezar Petrescu în al lor „Pe noul front.”
_______________
Scriitorul Cezar Petrescu          director la ziarul Bucovina
_____________________________

Despre I. Flondor, N. Iorga nota în „Neamul Românesc”: „Iancu Flondor, şeful vechiului partid naţional, era recunoscut de toţi ca singurul conducător al întregii românimi bucovinene…

… În zilele când o mare parte din fruntaşii Bucovinei româneşti rătăcesc în pribegie, când atâta vlagă a ţării oprită sub steagul capitulării, când rutenismul ucranian întindea o mână lacomă până la Suceava şi avangarda sa obişnuită, a bolşevismului prădalnic, începea hâtra operă a jafului, din nou românismul din jurul mormintelor româneşti s-a strâns în jurul lui Iancu Flondor şi voinţa celor din cripte prin glasul lui a chemat oastea României liberatoare…”

Iar Pamfil Şeicaru concluziona în comentariul „De la Petre P. Carp la dr. Iancu Flondor” din Bucovina nr.45: „Fără menajamente dl. Iancu Flondor a repezit ce i-a căzut întâmplător în mână când a intrat în taverna politicianismului…

Putea foarte bine, ca în loc de dl. Al. Constantinescu, dr. I. Flondor să întâlnească alt politician, căci asemănarea între politicieni e surprinzător de mare. Toţi seamănă ca nişte picături de noroi.

Asemănarea aşa de pronunţată între Petre P. Carp şi dl. Iancu Flondor a concentrat dintr-o dată toate simpatiile din vechiul regat în preajma lui. Moldova, în special, se simte măgulită că a doua intransigenţă morală răsare tot în ţinuturi moldoveneşti.”

Iar în Bucovina nr. 82 se spune:
„Nedespărţit de pământul său iubit, a stat strajă neclintită în tot timpul de dominaţie a altor naţii, a austriecilor şi ruşilor, apărând de-a pururi interesele neamului nostru .
Neclintit în acest post de onoare l-a găsit în momentul istoric al dezmembrării Austriei, când fără prezenţa lui, unirea Bucovinei ar fi întârziat poate total pentru noi. Persoana sa, însemnând apariţia desăvârşită a tuturor naţionalităţilor de respectare a drepturilor lor, a fost capabilă să strângă în juru-i toate naţionalităţile, astfel ca să se poată vota Unirea necondiţionată a Bucovinei”…
*
În suişurile sale Bucovina a fost mereu însoţită de sabia cenzurii. Numere întregi au fost oprite de la difuzare. Pagini după pagini au apărut cârpăcite cu plasturii: „CENZURAT!” Uneori cu explicaţii ale redacţiei, alteori cu tăcerea în care am citit lehamitea.

„Ce e cenzura?” – a izbucnit la un moment dat gazeta care le-a răspuns limpede cititorilor: ”Un lung prilej pentru tăiere. Creionul roşu aleargă în dreapta şi-n stânga deasupra coloanelor de ziar pentru a tăia la întâmplare, după fantezie, şi duhul cenzorilor…

Deşi…, motiva publicaţia, domnii cenzori vor fi observat poate că până astăzi ne-am ferit a ataca până şi administraţia Bucovinei şi persoanele însărcinate cu această administraţie. Era o delicateţe pe care nu a înţeles-o CENZURA!”…

În numărul 210 Bucovina scria: „Percheziţia de la redacţia ziarului nostru” şi continua: „Astăzi s-a prezentat la redacţia ziarului nostru dl. Dr. Focşaner, avocatul dlui Anhauch, însoţit de 3 poliţişti speciali, pentru a ne face o minuţioasă percheziţie, având împuternicirea Tribunalului penal.

Poliţia şi reprezentanţii dlui Anhauch ne-au cotrobăit toate sertarele şi manuscrisele  redacţiei.” De altfel, tot în Bucovina, Ziarul Vremea nouă, organul socialiştilor bucovineni, publică următoarea înştiinţare şi mai alarmantă: din cauza cenzurii „nu mai suntem în măsură să scoatem ziarul. Vom scoate totuşi ziarul la timpul potrivit. Redacţia şi administraţia.” (nr.207/ 7XII 1919).
*
„Dacă nu s-ar numi dl. N. Iorga „marele istoric” nici n-am răspunde la veninul strecurat într-un articol din Neamul Românesc, împotriva dlui Iancu Flondor.

Fost-a om mare, în toate domeniile, să nu fie batjocorit de dsa: Gr. Tocilescu, Hajdeu, A.D. Xenopol? Nici Nicolae Filipescu, nici Delavrancea n-au scăpat de ura dsale pentru că aceştia n-au intrat în partidul naţionalist-democrat, avându-l ca şef. Doar dl. Iorga nici pe Caragiale nu-l iubea căci era Tachist.

Istoricul după ce a grupat pe cele mai desăvârşite talente – la Semănătorul – pe care el singur le-a ridicat, tot el a zvârlit cu noroiul din sufletul său în Octavian Goga, Chendi, Sadoveanu şi alţii care   l-au părăsit.

E regretabil când dl Iorga joacă rolul unor anumiţi oameni politici scriind în felul cum a scris despre dl dr. Iancu Flondor. E din cale afară de trist când toarnă paharul fierii să-l bea omul care a dat României Mari, cu atâta curaj şi cu atâta iubire Bucovina sa” – scrie Const. Cehan – Racoviţă în „Răspuns dlui N. Iorga” – Bucovina nr. 198/26 noiembrie 1919.

Acelaşi Const Cehan-Racoviţă, dar în calitate de preşedinte al Sindicatului ziariştilor din Bucovina, în acelaşi număr, alături de articolul „Moartea lui Vlahuţă” reprodus din Chemarea, publică următoarea telegramă adresată doamnei Vlahuţă:

„Adânc îndureraţi prin pierderea marelui poet Vlahuţă, care a lăsat una din dungile luminoase în viaţa noastră literară şi a fost pe lângă mare gânditor şi cel mai bun prieten al poporului pe care l-a iubit şi l-a înălţat în formă nepieritoare în scrisul lui, luând parte la toate suferinţele războiului nostru, suferinţi care l-au doborât, vă rugăm mult apreciată doamnă, să primiţi din partea Sindicatului ziariştilor din Bucovina, cele mai adânci păreri de rău, întărindu-vă Dumnezeu în durerea negrăită ce o aveţi. Ziariştii şi scriitorii din Bucovina sunt aşa de zdrobiţi sufleteşte ca dvoastră. Dumneavoastră aţi pierdut soţul, noi şi întreaga suflare românească pe cel mai mare gânditor. Ne plecăm genunchii înaintea sicriului şi vă trimitem condoleanţele noastre.”

La „Un an de la Unirea Bucovinei” numărul 202 din 30 noiembrie 1919 cuprindea editorialul „Unirea Bucovinei” de Const. Cehan Racoviţă, cursivul portret „Iancu Flondor”, omagiu al ziarului Bucovina adus omului politic, articolul „O zi mare” semnat de Şt. Vlădescu, telegrame omagiale adresate lui Iancu Flondor şi semnate de Const. Cozmiuc, directorul ziarului învăţătorimii Tribuna şi preşedinte al reuniunii învăţătorilor din Gura Humorului, Adrian Boca, preot, din partea Asociaţiei clerului Humor.
*
Până la 18 mai 1919, inclusiv Bucovina avea formatul 35/50 cm, după aceea 47/61 cm.

Cezar Petrescu a fost directorul ziarului până la 3 august 1919. „Dl. Pamfil Şeicaru, fostul director al ziarului Bucovina, nu mai face parte din redacţia noastră de la 15 noiembrie 1919 – luau la cunoştinţă cititorii. Numele lui s-a menţinut pe frontispiciu până la 2 decembrie. Începând cu 4 decembrie 1919, prim redactor şi redactor responsabil devenea Const. Cehan Racoviţă…
___
            Din volumul „Bucovina în presa vremii” cu o postfață de prof. univ.dr.ing. Mandache Leocov, autor Ion N. Oprea, Editura PIM, Iași, 2008, p.27-32, volum închinat   românilor din Cernăuţi, Herţa, din Lunca, Fântâna Albă, Mahala, Ciudei la împlinirea a 90 de ani, când la 28 noiembrie 1918, Consiliul Naţional al Bucovinei hotăra revenirea la România furată la 1774, după cum avea să se  întâmple cu Basarabia în 1918…

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5