Primit pentru publicare: 05 dec.2015
Autor: Prof.Dr. Iulian-Cătălin NECHIFOR
Publicat: 09 dec.2015

Cuvânt înainte

Ioan Rotundu-Dângeanu: ,,Doar politicieni sau şi ticăloşi?(1 iunie 2004 – 30 iunie 2013). Epoca Băsescu”, vol.I, Ed.Agata – 2015

Colecţia de 436 de articole de presă întinsă pe perioada calendaristică 2004-2013, scrise de pana editorialistului botoşănean Ioan Rotundu-Dângeanu, reprezintă o noutate editorială, cel puţin la nivelul judeţului Botoşani. Articolele cuprinse în acest volum sunt organizate în patru mari capitole: Editoriale politice cu temă locală, Editoriale cultural-educative, Editoriale pe teme religioase şi Pamflete, primele două capitole fiind organizate cronologic, pe ani.

Desigur, partea consistentă a colecţiei de articole constă în multitudinea de teme de politică locală unde autorul încearcă să privească realităţile cât mai echilibrat, însă în unele articole apar, cum este şi firesc pentru gazetarul militant Ioan Rotundu-Dângeanu, urme de subiectivism, explicate prin aşteptările sau euforia momentului când a fost redactarespectivul articol. Acest fapt demonstrează că jurnalismul este o vocaţie, dar ca toate cele lumeşti, se supune şi păcatului. Dar acest lucru nu este rău, ci arată încă o dată că jurnalistul, la urma urmei, este om.

Printre temele ce atrag atenţia se remarcă cea a calităţii politicienilor locali. Chiar în primul articol al colecţiei de faţă, redactat la 4 iunie 2004, întitulat „Cele bune să s-adune, cele rele să se spele”, autorul face o remarcă de bun simţ: „[Candidaţii] ar trebuie să treacă pe la biserică. Nu înainte de a-şi cere iertare de la contracandidaţii pe care i-au beştelit, pe drept sau pe nedrept, pe tot parcursul campaniei electorale. Ar fi un fel de spălare a conştiinţei de păcatele comise în goana după scaunul puterii, dar şi un imbold interior al dovezii că omenia există şi nu ne-am degradat într-atât încât să fim dominaţi de instinctele animalice”.

Dar poate că iertare ar fi trebuit să-şi ceară liderii locali atunci când au numit pe locurile eligibile pentru parlament reprezentaţi ce nu sunt din Botoşani, cum s-a întâmplat în anul 2004 când au fost aleşi Răzvan Theodorescu şi Gavrilă Vasilescu, bucureşteni, secondaţi de nume anonime de pe plan local ce nu spun nimic astăzi electoratului: Doina Dreţcanu, Cătălin Buhăianu, Ştefan Baban, Mihai Ţâbuleac, Liviu Câmpanu ş.a. („Adevărata faţă a noilor parlamentari”–2 şi 3 decembrie 2004).

La alegerile ce au urmat, botoşănenii s-au pricopsit cu alţi candidaţi ce nu cunoşteau judeţul decât din lecţiile de geografie, rezultatul fiind unul catastrofal. Astăzi nu avem drumuri, oportunităţi economice de dezvoltare a zonei şi şansa la un viitor prosper. Cum ar fi putut aceşti reprezentanţi să apere aceste interese ale judeţului dacă fie nu au avut tangenţă cu ele, fie au fost şi, din păcate sunt, figuri şterse, manipulate şi şantajabile, în schimbul unor mici sau mari câştiguri de altă natură.

Elocvent în acest sens este un alt articol din 5 iunie 2007 unde autorul sintetizează, răutăcios ar părea pentru unii, dar trist pentru alţii, activitatea parlamentară a unuia dintre aceşti „demni” reprezentanţi: „Cinci intervenţii, din care trei cu text scris depus la secretariatul Camerei. Cele două intervenţii în plen sunt de râsul curcilor: prima când a depus jurământul de parlamentar şi a doua pentru a face o observaţie asupra unui articol de lege peste care discuţiile în plen trecuseră deja. S-a făcut de râsul colegilor şi nimic altceva. Aceasta i-a fost şi ultima intervenţie, consemnată la 16 mai 2006. De atunci s-a aşternut pacea şi liniştea. Doar că şi-a mai pus semnătura pe câte o declaraţie politică iniţiată de colegi, sau vreun proiect de act normativ” („Un Buhăianu fără morală, fără principii”).

Cum ar putea aceşti parlamentari să lupte pentru interesele locale, spre exemplu să boicoteze în bloc orice lege până în momentul când se va construi un drum până la Iaşi, autostrada care să lege Moldova de Transilvania pentru a da o şansă la prosperitate economică sau să sprijine autorităţile locale în construcţia de parcuri industriale?

Incapacitatea autorităţilor locale de a gestiona gravele inundaţii din anul 2010 este dovedită de pasarea responsabilităţii gestionării crizei între autorităţile judeţene, singurii care au luat măsuri fiind pompierii. Rezultatul acestei stări de lucruri, explicabilă prin modul cum au ajuns în funcţii de o asemenea responsabilitate politicienii noştri locali, a fost unul trist. Omul Ioan Rotundu-Dângeanu nota: „Marea dramă este că incompetenţa lor are drept consecinţă pierderea de vieţi omeneşti, aşa cum s-a întâmplat şi de această dată”(„Haos şi incompetenţă în conducerea judeţului”- 2 iulie 2010).

Prin urmare, politicienii locali nu pot fi repere de morală şi integritate, după cum constata autorul într-un alt articol din 23 februarie 2012. Ţinta articolului, de data aceasta a jurnalistului Ioan Rotundu-Dângeanu, a fost îndreptată către alţi doi politicieni locali – Gheorghe Marcu şi Florin Ţurcanu. Incapacitatea şi impostura reprezentanţilor locali este sesizată, din nou, în preambulul alegerilor parlamentare din anul 2012. Figurile propuse pentru candidatură, în persoanele lui Viorel Grigoraş, Verginel Gireadă şi Costel Şoptică sunt aspru criticate, publicistul încheind articolul: „Se vrea, probabil, ca botoşănenii să schimbe nişte nulităţi cu nişte ticăloşi de prim rang. Părerea mea!” („În anticamera botoşăneană a Parlamentului” – 28 august 2012).

O altă temă sensibilă abordată în articolele sale este cea a politizării excesive a administraţiei locale. Cea mai sensibilă latură a administraţiei politizate a fost, desigur, învăţământul. Numirea în funcţia de inspector general al judeţului Botoşani a Adei Macovei a atras  reacţia ostilă a subordonaţilor săi cauza fiind: „Un lucru este cert: Ada Macovei a fost instalată inspector general cu încălcarea prevederilor legii, ea neîntrunind condiţiile de vechime profesională”. Însă ce e mai detestabil e faptul că protestele faţă de numirea sa au venit în principal din interiorul I.S.J. („Complot în jurul Adăi Macovei” – 30 martie 2009).

Însă lupta pentru controlul politic al inspectoratului şcolar s-a încheiat în septembrie 2009 atunci când reprezentanţii P.S.D. din inspectorat cât şi directorii de şcoli neagreaţi politic de noua putere au fost schimbaţi în masă („Macovei şi-a trişat adjuncta iar alianţa s-a spart!” – 15 septembrie 2009). Care a fost efectul acestor măsuri?  Peste trei ani de zile noua alianţă venită la putere a luat aceleaşi măsuri dar de data aceasta în oglindă, şansele unei reforme reale şi de substanţă în educaţie fiind aproape nule.

Editorialele cultural-educative, cele pe teme religioase şi pamfletele completează viziunea critică a jurnalistului Ioan Rotundu-Dângeanu asupra faptelor şi personalităţilor locale. Ele merită a fi citite şi interpretate de publicul cititor, din această cauză neinsistând asupra conţinutului lor. Prin referirea la unele personalităţi culturale, istorice cu valenţe în încurajarea a ceea ce mai numim astăzi cultura botoşăneană, autorul nu face decât să spere la o revitalizare a acesteia. Nu putem decât să sperăm că aşa se va şi întâmpla deşi realităţile nu ne dau prea multe argumente în acest sens.

În fine, prin publicarea acestor editoriale publicul cititor botoşănean şi cel pasionat de dezbaterea politică vor avea argumente să se implice în promovarea unei politici mai apropiate de interesele lor şi nu ale unei clici oligarhice, total neputincioase, cel puţin până în momentul de faţă. Pentru politicienii care vor îndrăzni să recitească articolele ce i-au vizat, cât şi pentru cei ce vor să devină politicieni, colecţia de articole poate reprezenta un manual întitulat Cum să nu faci politică. Să sperăm că acest manual va fi citit şi se vor extrage şi nişte Învăţăminte.