Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Doi metri sub pământ (roman foileton) (15)

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Doi metri sub pământ (roman foileton)

Primit pentru publicare: 06 Sept. 2019
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 07 Sept. 2019
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


Doi metri sub pământ
                                                (Roman foileton)
                                                               15

Spaima pe care au tras-o Alexander și Melina, când s-au trezit în bunker, gata să rămână fără aer, i-a făcut mai prudenți. Pe cât posibil, evită spațiile pe care nu le cunosc. Oricât de mare ar fi dorința de a supraveghea mișcările lui Strigoianu, un dram de prudență e obligatoriu.

N-au reușit să afle unde doarme Șeful de la doi metri sub pământ, nu știu ce mănâncă și când comunică prin satelit cu centrul lor de comandă.

De asemenea, sunt derutați de sosirea vaselor de tot felul pe lac. De la ultima misiune eșuată nu s-a mai întâmplat nimic. Au fost înăsprite măsurile de securitate. Paza în zona monumentului a devenit mai severă. Posturile de supraveghere au fost încredințate unor necunoscuți cu măști mortuare. Se vede cu ochiul liber că nu sunt schelete. Costumele portocalii le asigură o zonă de protecție. Practic, nu te poți apropia de ei la mai puțin de zece metri.

Năstrușnica Melina avu o idee trăznită. Privise de lângă zid cum se face rondul de protecție a centrului de comandă, unde Strigoianu își petrece mai toată ziua. Își dezbrăcă vesta de camuflaj, își lăsă părul liber și ieși brusc în fața primului paznic din perimetrul de siguranță al enigmaticului Strigoianu.

Cu pași mici, cu jacheta desfăcută provocator, Melina îi zâmbi bărbatului înalt cu fața vopsită în galben. Derutat, acesta întinse mai întâi un fel de armă spre ea, dar,văzând că nu se teme, îi făcu semn să se apropie. Melina îi zâmbi mai languros și-i făcu semn să se îndrepte în spatele zidului. Amăgit de vraja unei femei frumoase, uriașul cu statură de Goliat o ascultă. O aștepta cu brațele întinse pentru îmbrățișare. Melina schiță și ea un gest tandru. Ajunsă la un metru de amorez, folosi pulverizatorul minuscul cu anestezic. Bărbatul căzu paralizat. Alexander se apropie și el și luă din mâna uriașului arma cu laser. De asemenea, îl decablă și-i smulse stația de radio prinsă la cingătoare. Primul bodyguard fusese rezolvat.

Cei doi înțeleseră că mai erau și alții. Unul chiar venea grăbit să vadă de ce nu primește răspuns la parolă. Cu aceeași strategie, Melina se arătă din dreapta zidului și scena se repetă  trasă la indigo. Doi la număr!

Trimișii turnului dețineau acum tehnica specială a diviziei scheletelor. Mai rămăseseră trei gardieni Pe aceștia îi doborâră cu laserele performante luate de la cei doi visători,dornici de aventuri amoroase cu o femeie cuceritoare,despre care nu bănuiau nimic.

Se făcuse frig și lumina de la doi metri sub pământ începu să scadă progresiv, semn că dincolo începea noaptea. Aici era o liniște de început de lume. Scheleticii erau plecați într-o misiune de care trimișii Turnului nu aflase.

Era timp pentru o cercetare amănunțită a spațiului în care se învârtea Strigoianu.

Prima urgență era deschiderea trapei care coboară spre lacul cu broaște mecanice. Găsiră ușor maneta de comandă.. Sub ei se întindea lacul ciudat de culoare sângerie. Totul era încremenit. Nicio ambarcațiune, nicio vietate nu se mișca. Cei doi intrară în panică. Dacă Punctul de rezistență de la doi metri sub pământ și-a strâns logistica și s-a mutat? Peste câteva zile unitatea specială din apropierea Orovenilor trebuia să lanseze un bombardament de adâncime medie, care să provoace implozii în lanț. Comunică Turnului toate acestea și fură asigurați că operațiunea Strigoii continua conform planului operativ. Mai aveau de aflat câteva secrete ale teroriștilor de la doi metri sub pământ, după care vor primi o altă misiune într-un alt format și alcătuire. Vestea că se vor despărți curând nu le pica bine.

Melina fu cuprinsă de un val de simpatie inexplicabilă față de Alex. deodată, îl luă de mână și îi spuse:

-Alex, îmi dai voie să te sărut?

Acesta tresări și nu-I venea să creadă. Ce-o apucase pe Melina? Să fi fost frica de a nu mai ieși la lumină? Să fi fost dorul de dragoste după lungi misiuni imposibile, periculoase la orice pas?

-Draga mea parteneră de invidiat. Odinioară, am fost îndrăgostit de tine ca un nebun. De fapt,toți colegii mei din Academie te iubeau. Când am ieșit cu tine în seara aceea de iarnă geroasă, toți mă invidiau, crezând că mi-ai devenit iubită. Ce oameni proști! Noi am tremurat îmbrățișați pe o bancă în parcul de lângă Academie. Am vrut să te sărut, dar mi-ai spus că e periculos și nu e timp pentru visare. Ne-am întors rebegiți de frig în dormitoarele Diviziei și până la absolvire toți colegii mă priveau admirativ fiind convinși  că am fost amantul celei mai râvnite femei din structura serviciilor secrete, vârsta academică.

– Îmi amintesc seara aceea. Regret. Dacă ai fi fost puțin mai insistent, nu mai rezistam. Îmi venea să turbez. Mi-a fost rușine să te provoc tocmai eu.M-ai fi crezut o stricată. Află că nu mă atinsese niciun bărbat. Mă gândeam că ți-am rămas datoare…Dar iată că tu nici nu vrei să mă săruți. Ești un bărbat ultraonest. Nu vrei să intri cu bocancii în viața nimănui. Ceea ce nu știi, dragul meu Alex, este faptul că am divorțat la câteva luni după căsătorie. Soțul meu era altfel decât cel visat. Eu îl comparam cu tine. De aici a început totul.

-Melina,Melina! Draga mea, Melina! De ce nu mi-ai spus nimic până acum?
-Nu avea rost. Generalul știa totul. Mă trimitea în misiuni cu tine ca să fiu în siguranță. Știa că te iubesc. Știa că vei avea grijă de mine.Acum,mă săruți,Alex?
-Mi-e frică, Melina! N-aș rezista la alt șoc de iubire. Acum ești confuză. Ți-e frică de locul în care te afli. Lasă lucrurile să se așeze.
-Cum spui tu,comandante! E vremea să ne odihnim puțin. Când am trimis în lumea lu Morfeu primul paznic, am obsrvat un fel de catafalc pat. În el dormea, probabil, Strigoianu și eventual vreo invitată. -Hai să vezi.

Melina se întinse comod pe patul sub formă de catafalc. Salteaua era comodă, iar lenjeria era una fină din mătase rară. Trăiau pe picior mare strigoienii!

-Nu vrei să vii și tu, Alex? Nu ți-ar strica un somn bun.
-Melina, mi-e puțin teamă. Să nu fie vreo momeală ca să ne atragă.
-Bine. Rămâi tu de veghe cât eu voi dormi ca-n copilărie. Ești prudența întruchipată. Ai să trăiești 115 ani.

Rămas în apropiere, Alexander fu cuprins de gânduri negre. Era liniște suspectă. Dedesubt, pe lac, nu se auzea nicio clipocire. Ceva care îi scapă se întâmpla. Rezemat de zidul monumentului funerar, ațipi pe data. Un vis urât îl trezi brusc. Visă că el și Melina au plecat departe de aceste locuri stranii, pe o insula pustie. Alergau toată ziua printre liane, se răcoreau în apa argintie a râului cu pești multicolori. Deodată, apăru Strigoianu care-l sugrumă. Cu greu se desprinse din abisurile inconștientului. Primul gând fu pentru Melina. Se apropie încet de patul cu formă ciudată. Melina dormea cu fața în sus și cu mâinile pe lângă corp. Se gândi să o sărute pe obraz, fără a o trezi. Își apropie gura de fața tânără a Melinei. Avu o tresărire. Era rece ca de mort. Repetă gestul și prin minte îl fulgeră o bănuială.Dacă era moartă? Încercă s-o trezească. În zadar Melina fusese omorâtă în somn de oamenii Stigoianului. Planul reușise pe jumătate.

El scăpase din capcana întinsă. Raportă imediat Turnului. Vestea morții Melinei fu primită cât se poate de nervos de dispecerul de serviciu.

-Ești de vină,soldat. Nu ai fost suficient de vigilent. Ai fost tulburat de porniri erotice și ai lăsat-o să doarmă în patul morții. La ora două, senzorul vital ne-a comunicat că partenera ta a murit prin asfixie cu gaz radioactiv.
-Ce trebuie să fac? întrebă Alex cu jumătate de glas.
– Caută repede în locația lui Strigoianu dispozitivul de scheletizare și apoi incinerează scheletul, ca să nu poată folosi cenușa pentru decodarea ADN-ului.
Tristă veste. Să-ți scheletizezi iubirea neîmplinită și apoi să transformi totul în cenușă!
Deși era periculos, Alexander îngenunche la capul Melinei și, fără voie, începu să plângă ușor, spunând vorbe de alint.
-Frumoasa mea, Meli! Te-am iubit din vremea studenției. Am fost un prost, crezând că tu iubești pe altul. Am fost orb de gelozie și am vrut să te pedepsesc. De fapt, m-am pedepsit pe mine. Ceva s-a rupt din temerarul Alex.  Cu tine mă simțeam invincibil. Acum va trebui să te încredințez neantului. Va trebui să te scheletizez,și să te transform în cenușă. La fel ar fi trebuit să faci și tu cu mine. Cum am putut să accept momeala nemernicilor diabolici? Strigoianu nici nu mai e de văzut. Cred că scanează locul dintr-un punct știut doar de el și nu am cum să-l înfrunt. Mai privește-mă o data, Meli dragă. Ia-mă cu tine într-o lume fără strigoieni, fără pericole catastrofice. Tu ai pus totul în slujba dăinuirii Planetei, alături de milioane de oameni.  Gata! Noi ne-am ales destinul. Trebuie să mergem până la capăt. Oricum, de aici vom pleca împreună. Tu vei fi însă un pumn de elemente chimice. Eu voi fi un cadavru viu, nevoit să continue misiunea umanitară pentru care s-a pregătit o viață întreagă. Să nu plângi, Melina mea dragă și unică!

Ceea ce urmară se consumă repede. Alex luă o pilulă pentru adormirea simțurilor. Raportă imediat Bazei și așteptă noi instrucțiuni. I se ordonă să coboare la apa sângerie a lacului, să sustragă un skijet din dotarea traficanților și să meargă până la marginea de vest a lacului cu broaște mecanice, de unde va fi preluat de un elicopter de asalt.  Aici, la doi metri sub pământ urma să fie trimis un alt comando pentru anihilarea distrugătorilor planetei, având baze în cele mai ciudate locații de pe glob.

Va urma!

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.584 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5