Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 6 (126), Mai 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Doi metri sub pământ (roman foileton)

Primit pentru publicare: 03 Iun. 2019
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 03 Iun. 2019
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Doi metri sub pământ
                                             (roman foileton)

                                                              2

Sesiunea curentă a consilierilor locali, se aflau și trei doamne printre ei, se prelungi până târziu în noapte la cârciuma șmecherei Tudorița Pantelimon, unde găseai de toate. La început, se servea vin bun, iar spre seară când orovenii oboseau se îndoia cu apă ecologică din gârlă. Uneori în paharele groase înotau și ceva mormoloci. Sănătate curată!

Târziu în noapte, primarul  Urlatu și preacuviosul Lică Moldoveanu, preotul trimis special de la  județ, se despărțiră cu greu de grupul consilierilor mai rezistenți  la băutură, reamintindu-le tuturor că dimineață la ora 8 se vor întâlni pentru fixarea detaliilor, după care domnii consilieri vor trece din casă în casă pentru a aduna oamenii în fața bisericii. Să treacă din casă în casă și să convoace bărbații la ora 9 ,pentru a primi schița cu amplasarea gropilor pentru viitorii beneficiari.

Afară era deja beznă. Orovenii aveau curentul electric întrerupt. Nimeni nu-și achitase facturile la lumină de multe luni. În sat, pe ulițe, reveniseră vechile felinare cu petrol lampant. Se zvonea că vor fi reactivate și vechile caraule,   care să patruleze pe timp de noapte. O măsură inutilă. Din Oroveni  nu ai ce fura. Postul de poliție se află în satul vecin, Gârla Mare. Șeful de post își face apariția cam din patru în patru ani, când sunt alegeri. Primarul Costică Urlatu nu a avut niciodată contracandidat. Din  1990 nu l-a deranjat nimeni. Conduce o primărie săracă, de unde nu prea ai ce să fraudezi. A cerut niște fonduri europene pentru repararea școlii cu clasele I-IV. Comisia a constatat că nu are cine să populeze școala și a respins proiectul.

Orovenii nu se omoară cu trezitul de dimineață. Doar câțiva au vite de hrănit. Alții au câteva găini, mari iubitoare de hrană ecologică.Buruieni sunt câte vrei. Nu refuză nici resturile de mămăligă aruncate în curte .
Aleșii locali veniră unul câte unul în sala de ședințe, așa cum se stabilise. Proiectele erau gata. Semnarea lor dură puțin.
Satul întreg aflase despre hotărârea consilierilor. Mai rămânea să se găsească ceva de lucru și pentru femeile asistate social. Cu altă ocazie!

Hotărârea luată în consiliul local, care oricum nu-și mai avea legitimitate, făcu înconjurul așezării. De a doua zi dimineață, orovenii intraseră în febra unei întâmplări civice nemaiîntâlnite. Vor fi săpate gropi pentru viitorii morți ai comunității .Oamenii făceau pariuri legate de „fericiții locatari” ai caselor de veci. Erau câțiva bolnavi la pat în Oroveni, dar nimeni nu putea băga mâna în foc în ceea ce privește sfârșitul acestora. O vorbă din popor spune că ușa care scârțâie nu cade. Așa că, deocamdată, curioșii adunați la cimitir așteptau să vadă ce gropi vor fi săpate și dacă dimensiunile acestora vor fi cele prevăzute de lege: 2,5,2,00,1,5. Orovenii sunt scrupuloși în ceea ce ține de respectarea legii bisericești. O groapă trebuie să  fie lejeră ,ca decedatul să nu aibă niciun fel de disconfort.Ca și cum celui dus i-ar mai păsa!

Pe la ora 9 apăru și primarul onorific însoțit de preot, cu harta cimitirului, pe care erau însemnate perimetrele în care vor fi săpate gropi. În cimitir, terenul era foarte variat ca structură geologică. În unele locuri era chiar piatră, ce trebuia spartă cu târnăcopul. Era deci nevoie de o tragere la sorți. Lumea era atentă la procedură. Toți gură-cască urmăreau procesul de atribuire a locurilor de muncă pentru asistații social. Termenul de execuție era de o săptămână. Nu mai plouase de mult în Oroveni. Pământul era beton. Tragerea la sorți s-a făcut cu bilețele, câte 10 pentru fiecare cimitir.Cele cinci gropi din cimitirul copiilor realocate vor fi săpate într-o altă etapă,pentru a nu bloca în totalitate brațele de muncă disponibile. Cine nu va trage un bilețel la săpat gropi va primi o altă muncă Primăria avea un proiect de amenajare a unei ciupercării și a unui teren cultivat cu scaieți medicinali. Parcă începuse să se miște ceva și în satul cu gârlă seacă mai tot timpul anului.

În urma extragerii bilețelelor au fost  aleși douăzeci de  gârleni. Ca fapta întreprinsă să fie mai deosebită, preotul trimis de la Centru a propus ca fiecare groapă, în afară de un număr de identificare, să aibă și un nume de suflet, cu tentă creștină.
Pentru început, pe baza bolnavilor grav din localitate ,s-a convenit să se sape zece gropi în cimitirul pentru femei și zece gropi în cimitirul pentru bărbați. Tragerea la sorți a oferit schema de mai jos.
Pentru cimitirul femeilor, poreclit „Gălăgioasele” au fost sortiți următorii asistați social:

1.Șontică Aurel, groapa Filofteia
2.Stanciu Ignat, groapa Cuvioasa
3.Pârcălab Neagu, groapa Cecilia
4.Mincu Tudose, groapa Andreea
5.Neacșu Petre, groapa Caliope
6.Pintea Iosif, groapa Agapia
7.Trocea Mirică, groapa  Evdochia
8.Cursaru Codruț ,groapa Parascheva
9.Ciurciumel Nelu, groapa Căința
10.Prisăcaru Doru, groapa Cățuia

Gropile pentru cimitirul bărbaților, numit „Amorezii”, cădeau în sarcina următorilor zece, cu ajutor de la stat, pomană electorală, care se amortiza prin statornicie și credință pentru eternul primar fără primărie. Nici nu prea se înghesuiau oamenii să candideze. La ce bun, dacă nu ai un os ca lumea de ros? Desfășurătorul arăta astfel:

1.Botez  Mișu, groapa Ninive
2.Prepeliță  Victor, groapa Iona
3.Lămoșenco Igor, groapa Caiafa
4.Costin Cornelius-Jean, groapa Iuda
5.Prisăcaru Valentin, groapa Botezătorul
6.Bisceanu Lonea, groapa Sf. Ilie
7.Dvornischi Leon, groapa Ana, lângă Caiafa
8.Kovaci Anton, groapa Pilat
9.Boloboacă Ghiță, groapa Cristelniță
10.Fieraru Costel, groapa Moise.

Fiecare  gropar de ocazie a primit schița cu amplasarea obiectivului, cu dimensiuni și termen de execuție. Vreo 5 gropari asistați social au avut nenorocul să primească în urma tragerii la sorți niște terenuri stâncoase, greu de pătruns cu târnăcopul și cazmaua. Fiecare cu norocul lui. Și când iei de la Primărie degeaba câteva sute de lei,  nu e greu?

Se făcuse deja ora prânzului și  preotul local se simți obligat să-l invite la cârciumă pentru prânz pe superiorul său, venit special pentru acest eveniment inedit, care poate deveni model și pentru alte parohii, spre slava bisericii și a Domnului, care știe că aceste sfinte gropi nu trebuie să rămână prea multă vreme goale. Recepția lor va fi făcută de o echipă de arhitecți de la Centru. Unde vor fi probleme, lucrările vor fi reluate în afara contractului. În cele două cimitire, înhumarea se va face în ordinea numerelor. Dacă cererea va fi mai mare ca oferta, atunci se va suplimenta numărul de gropi, într-un sens sau altul.

Preotul local îi anunță pe cei de față că a pregătit o pomană pentru fiii satului, căzuți pe câmpul de luptă și, ca atare ,îi invită pe toți la pomenire. Din toate piepturile s-a ridicat un strigăt de bucurie și mulțumire către cer pentru gândul cel bun al părintelui. O nouă petrecere bahică începea în Oroveni. Nici de data aceasta,  femeile nu aveau acces și turbau de supărare. Vor primi și ele ceva de mâncare și băutură pe la miezul nopții. Soții lor vor avea  grijă să ascundă prin căptușeli câte ceva de-ale gurii.

Cine trecea prin satul gârlenilor nu pricepea nimic din aceste întâmplări ciudate. Sărăcie lucie, dar se petrece în draci .Oameni puțini, dar cimitire pline cu femei care dis-de –dimineață alungă duhurile rele cu tămâie și bocete, de ți se rupe inima. Te întrebi derutat-oare când mai muncesc acești oroveni? Nimeni nu și-a propus un răspuns la această întrebare. Secretul nu e la vedere. Seară de seară din adâncuri se aud voci. Se pare că la doi metri sub pământ viața satului de pe malul gârlei e foarte agitată și controversată.Ca să ajungi jos, la doi metri sub pământ, unde scheletele aleargă nestingherite de la un sicriu la altul, e nevoie de descântec, de rugăciune, de comuniune cu lumea de dincolo și de un crez ferm că morții sunt încă vii .

Două femei știau de la strămoși descântecele prin care puteai coborî în lumea umbrelor. Pe mătușa Marghioala Prisăcaru, am convins-o greu să-mi dezvăluie vorbele misterioase. De lelea Gherghina n-a fost chip să mă lipesc. Mi-a pus fel de fel de condiții și ,într-un final, mi-a cerut mulți bani, ca și cum i-aș fi cerut să rămân acolo. Ne descurcăm cu ce avem.

Să vă spun drept, cred că am fost păcălit. Vorbele pe care le învățasem nu aveau nicio coerență în lumea mea. Le-am rostit ,totuși, deoarece dădusem niscaiva euro. Trebuia să încerc. M-am așezat pe vine la singurul mormânt îngrijit și cu o candelă aprinsă. Am dat drumul reportofonului profesional, dar nu am primit niciun feedback din adâncuri. Eram dezamăgit și eram gata să plec. Un ecou îmi țiuia în urechi, „Rostește cu vocea ta chemarea către noi, locatarii sutelor de gropi reci și întunecoase, care ne amplifică pe schelete durerile reumatice de odinioară. Hai! Dă drumul imprecației!”
Fără să stau pe gânduri, mă trezii rostind vorbe pe care nu le-am învățat niciodată:
-Schelete de sfinți, schelete de draci, ieșiți din mormânt, cu mine comunicați. Veniți mai aproape și povestiți, pe cine din noi mai iubiți. Spuneți ceva despre voi, năprasnici strigoi. Noaptea țâșniți din morminte, scârțâind oseminte. Stați la drumeag cu ochii holbați, pe oameni  speriați, pe femei le-ademeniți, mereu vreți  să fiți iubiți. Nu vreți să renunțați la răzbunare, nu vreți să muriți sub pământ acoperiți. Vreau să vin la voi, nesuferiți strigoi, să vă spun în față că ați trăit o viață. Gata! M-am cam săturat să vă iau partea la dispute, spunând vrute și nevrute. Nu mă tem de voi, scheletici strigoi. Vreau să vă cunosc, acolo în adăpost și să mă întorc pe pământ, cu sfânt jurământ că voi povesti, fără a-nflori, fără a-nduioșa, despre voi, despre strigoi, ca să nu mai tot veniți, oameni să speriați, chiar în miez de noapte cu-ale voastre șoapte…

O lumină albastră cuprinse întreg cimitirul, unul singur, bărbați și femei, și mă simții tras în groapa din fața mea, în care erau îngrămădite multe sicrie goale. Morții plecaseră în altă parte. Fiind printre  ei, voi afla tot ce se întâmplă la doi metri sub pământ.

Dacă dau de bine aș putea să-mi vizitez rudele doar în cele 40 de zile. După aceea, îmi văd cu sârg de nemurirea mea. Condiția e să fiu acceptat de morții cu state vechi de moarte. Nu mă tem. Voi deveni unul de-al lor. Mi-am asumat posibilele riscuri. Din moarte nu mai poți fugi nicăieri. Mai întâi voi căuta șeful mortăciunilor. Apoi…

Va urma…