Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Doi metri sub pământ (Roman foileton) (25

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Doi metri sub pământ (Roman foileton)

Primit pentru publicare: 01 Dec. 2019
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 01 Dec. 2019
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


 Doi metri sub pământ
                                                    (Roman foileton)

                                                              25

               Toată ziua de sâmbătă  după amiază, după înmormântarea grabnică a oamenilor morți prin prăbușirea podului, satul în care odinioară nu se întâmpla nimic clocotea sub avalanșa știrilor. Oamenii erau speriați de zvonuri. Nimeni nu avea timp să le explice motivul bulversării vieții din Oroveni. Gornistul și consilierii locali umblau din casă în casă și anunțau oamenii să se adune la prima oră în fața primăriei. Motivul convocării rămânea unul misterios. Deruta venea din faptul că era convocată întreaga suflare orovenească, băștinași,flotanți și migranț. La taifas cu vecinele, Leanca cea atoateștiutoare îi tot trăgea cu visul ei prevestitor de nenorociri. Visase că apa Oreavului ieșise din albie și inundase toate casele de pe malul stâng. Mai visase o haită de câini care îi lătra pe sirieni,gata să-i muște. Orovencele vecine își făceau cruce. Se gândiră să ceară și părerea Floricăi Țâreleanu, mai învățată decât ele. Aceasta ,deși părea speriată, repeta mecanic:

-Vise, vise de nopți fără lună.
-Dar Andronache al tău ce zice? Se mai întoarce din misiune sau a găsit vreo singuratică pe acolo?
-A găsit n-a găsit nu e treaba voastră,bârfitoarelor! E soțul meu și îl aștept. Toată viața mi-am trăit-o ,așteptându-l.
-Dar nu te supăra Flori. Pardon! Doamna Țâreleanu. Scuze!
-Dacă nu v-aș cunoaște ce inimă bună aveți. m-aș supăra. Ce-ar fi să vă amintesc și eu de iubiții sirieni pe care i-ați găzduit?
– Ai codoașe bune,Flori. Noi credeam că nu știi de nevinovatele noastre aventuri. Semeni din ce în ce mai mult cu socrul tău ,plecat la doi metri și ceva.
– Ce doi metri,vecină? Zece metri nu sunt de ajuns pentru vraciul Țîrel care ne-a cam trecut pe toate prin patul său de scânduri.
-V-a trecut, pentru că nu prea aveați chef să plătiți. Nu spuneți că nu vă era pe plac? Scăpați și de plată și de obsesia lipsei de bărbați. Răspunsul neașteptat al Floricăi puse capăt bârfei pe uscat. Flori se gândi ,totuși, să le cinstească după acestă răbufnire de sinceritate. Aduse din casă o sticlă de murată. După câteva minute, sticla era bună de aruncat. Vecinele uitaseră de dispută și plecară pe două cărări spre casă, grăbindu-se la gândul că sirienii învățați la tain pe degeaba s-ar putea să le caute.Era sfârșit de săptămână, nu?Dezamăgirea focoaselor orovence încă în putere fu totală. Nici urmă de bărbat sirian prin zonă.Intrară la bănuieli. Nu se mai întâmplase până acum. Or fi având alte oferte mai de calitate? Exclus. Zarurile fusese aruncate.Ce a fost bun s-a luat din prima săptămână. Au rămas pe tușă cele bătrâne, bolnave sau foarte urâte. Sirienii căutau chilipiruri, așa că nu erau dispuși să experimenteze. Cele mai arătoase dintr-ale lor au fost repede „privatizate” de bărbații oroveni liberi de contract. Unora chiar le-a priit, prezentând schimbarea formelor. Da ,erau gravide.Sperau să rămână aici.Unde să se întoarcă? Nu știau că tații eventualilor prunci nu erau dispuși să se însoare cu niște migrante, dornice de plăceri ușoare. Viitorul nu suna bine pentru siriencele prea lacome și prea fierbinți.

           Cu gândul către a doua zi, orovenii adormiră într-un târziu. Noaptea a fost nesfârșită. Strigoi, ape învolburate, câini pregătiți să muște, dansuri frenetice la nunți…Totul prevestea întâmplări nefericite pentru zilele următoare. Superstiții ar zice unii.Premoniții ar comenta alții…

           Din discuția cu vecinele orovence, Flori ieși tulburată la gândul că Andro cel secretos a fost ademenit de vreo distrăbălată atrasă de solda lui mare. Dar de ce neapărat de soldă? Andronache era un bărbat încă în putere, atrăgător, gata să cucerească orice femeie prin farmecul său. Dacă ar ști că e așa ,acum ar pleca la Divizie ,ca să afle unde este. E gată să-l spioneze pentru a descoperi o posibilă aventură. Adormi repede cu acest gând. Dacă ațipi un sfert de oră și visele o prinseră în jocul lor versatil. I se păru că Andro bate ușor în ușă. Se vede că nu avea cheile la el. Coborî din pat îmbrăcată sumar. Cu teamă, deschise ușa prinsă cu lanțul de siguranță. Nu era nimeni. Afară cernea o zloată dușmănoasă de sfârșit de toamnă și început de iarnă. Înfrigurată, porni centrala pe lemne. Îi era tarte frig, dar și tare frică. Casele din vecini aveau doar femei singure. E adevărat că avea sistem de alarmă și un pistolet cu încărcătorul plin.Ce folos? Un rău-făcător sau un violator putea intra oricând, fără să se facă auzit. Adormi din nou ,în timp ce căldura caloriferului îmblânzea aerul rece din dormitor. Căzu într-un somn greu, fără vise. Ultimul gând înainte de a se lăsa îmbrățișată de Moș Ene fu unul liniștitor:

 Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus!

         Zorii zilei de duminică păreau supărați. O lumină pală încerca să alunge întunericul unei nopți de coșmar. Nu prea era de ieșit din casă. Nimeni nu reușise să afle de ce era chemat la primărie tot satul. Nici primarul nu știa. Urma să vină cineva de la Prefectură, însoțit de un delegat ISU. Cei de la primăria Oroveni au tot sunat la Județ. Nimeni nu le-a putut da niciun răspuns.  Se bănuia că e ceva de siguranță națională. Pe cine putea interesa un sat ca Oroveni? Se vehicula știrea că aici este un pol magnetic strategic, dar nimeni nu venise cu ceva concret. Unii mai curioși umblau cu bucăți de metal prin Oroveni ca să observe cum sunt atrase de uriașul câmp magnetic presupus a fi unul de nivel planetar. Exploratorii de ocazie erau taxați ca deranjați la cerebel, fiind trimiși la psihiatru. Ei își vedeau de nebunia lor și căutau mai departe acel punct zero de unde începe totul.

      Nici nu se crăpase bine de ziuă și cârciuma grasei Cur Mare se umplu de clienți. Culmea că de data aceasta veniră și multe femei. Surpriză totală! Grasa nu mai vindea pe caiet. Puțin dezamăgiți, mușterii cărora le ardea gâtul se scotociră prin buzunare și găsiră de-o țuică. Și cam atât!

Se puseră la taclale fără a mai comanda ceva. Până la întâlnirea anunțată de Primărie mai era timp destul Afară era frig. În cârciumă nu era prea cald.Cel puțin nu bătea vântul.

         Curios și el de scopul convocării la Primărie,părintele Agălinei își călcă pe inimă și intră și el în cârciumă spre uimirea celor prezenți. Preotul își comandă o cafea și un suc și nu pricepea de ce mușterii clienți fideli ai cârciumii stau cu țoiurile aproape goale, neîndrăznind șă le scurgă. Chemă lângă ele pe Nicu Ciubotaru care mai bătea câte un cui în gardul vechi al bisericii. După două vorbe, preotul pricepu despre cum stă problema. Era pentru prima dată când Grasa nu mai vindea pe caiet. Se ridică fără vorbă, merse la bar unde crâșmărița turba de ciudă că orovenii nu scot bani de la chimir. Părintele îi șopti ceva tainic și aceasta se învioră. Comandă băutură pentru toată lumea. Serviți la mese, clienții nu pricepeau ce s-a întâmplat. I-au spus Gratasei că nu mai au bani, fiindcă nu li s-a dat ajutorul social.  Au dat pe gât țoiul primit și au mai cerut. Curios, dar li s-a adus imediat altă măsură de rachiu. 

După câteva rânduri, aghesmuiți,au înțeles că părintele, dragul lor preot, le face cinste/ Într-un cor au început să cânte un „Mulți ani trăiască” pentru binefăcătorul lor. Preotul Agălinei trăia o stare de adâncă mulțumire cum nu mai trăise de ani buni.

            Ora întâlnirii de la Primărie se apropie și preotul îi invită să meargă împreună la chemarea edilului șef, pe care ei înșiși l-au ales și, poate îl vor realege. Părintele ,fără să vrea, deveni un agent electoral pentru alegerile din primăvară.

Ajunși la locul adunării, localnici și migranți avură surpriza să găsească totul aranjat ca pentru un mare spectacol. Erau vreo două sute de scaune cu spătar, mese cu apă minerală, o tribună cu două microfoane. Niciodată Primăria nu făcuse așa ceva. Oamenii, în loc să se bucure,trăiau un sentiment de neliniște. De ce atâta grijă pentru o adunare cetățenească la care trebuia să se comunice ceva? Vine războiul? O fi vreun cutremur ?

         La ora nouă și patruzeci și cinci de minute, primarul ,însoțit de doi necunoscuți. își făcu apariția. Părea mai mult mort decât viu.

Fără nicio introducere, musafirul mai înalt, cu ochelari fumurii, urcă la tribună, și aunță sec:

-Domnilor și doamnelor! Ascultați cu atenție și nu puneți întrebări la care nu am cum să răspund.

-Astăzi la ora 17 migranții sirieni ne părăsesc din ordinul Marelui Comandament pentru migranți. Trei autocare îi vor duce într-o tabără din Austria,lângă Salsburg. De aici vor fi preluați de guvernul german în timp rezonabil.

2.Orovenii băștinași se vor muta până luni ora 18 în containere amenajate ca locuință. Satul Oroveni va 

fi inundat. Va fi un lac de acumulare pentru o viitoare hidrocentrală. Detașamente de soldați vor veni în sprijin.Primăria va stabili mărimea containerului ce va fi repartizat fiecăruia. Noua locație va fi pe partea dreaptă a râului. În zona de deal, unde apa nu poate ajunge. Dumnezeu cu voi!

-Dar biserica mea?
– Va fi inundată părinte. Aveți timp să vă strângeți cele sfinte. Chiar astăzi vi se va pune la dispoziție,cu prioritate un container spațios.
-La revedere, dragi oroveni! Nu se poate face nimic împotriva deciziei Marelui Comandament. Strigoianu a fost un vis urât pentru voi.Uitați-l!

         Au urmat câteva momente de liniște ucigătoare.

A început  o nebunie generală, asurzitoare, proporțională cu trecerea timpului. Așa se auzea gârla când venea mare. Un uruit  straniu, apoi o prăbușire de stânci, urmată de un zgomot infernal de sfârșit de lume.
Uluiala era generală. Sirienii se bucurau în parte că scapă din această văgăună uitată de lume. Vreo cîteva migrante plângeau. S-au grăbit să rămână însărcinate ca să-și găsească un loc sigur în lumea asta. Acum, soarta le lovea din nou,  Rawa, Hazel, Aishe sunt sirience frumoase, dar fără noroc.
Liderii taberei de sirieni, Karam, Osman, Lazar, nu vor permite nicio infiltrare orovenească în grupul venit dintr-o altă civilizație.
Nefericită soartă pentru cei care se iubesc!

 

                    Va urma!              

        



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.571 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5