Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iunie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Doi metri sub pământ (roman foileton)

Primit pentru publicare: 16 Iul. 2019
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 18 Iul. 2019
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Doi metri sub pământ
                                             (roman foileton)

                                                              8

-Oroveni, treziți-vă! A venit gârla mare. La munte nu a plouat și totuși gârla e din mal în mal cum nu a mai fost de pe vremea bunicilor.
-Nu vă speriați, oameni buni! Am auzit la radio că au dat drumul la stăvilar. Vor să redreseze sistemul de irigații cu bani europeni. Condiția este ca să primim în satul nostru o sută de migranți sirieni.

La Primărie e zarvă mare. La ora 12 e o adunare populară,  ca-n Elveția la cantoane. Trebuie să hotărâm dacă suntem de acord să găzduim acești migranți supraviețuitori din cinci bărci. Au venit pe Dunăre. Câteva sute s-au înecat. Norocoșii scăpați cu viață au eșuat pe țărmul românesc, pe la Chilia.
Oamenii priveau îngândurați și neputincioși cum cresc apele din albia Orovețului. Nimeni nu le spusese încă nimic despre migratorii ce urmau să le devină consăteni.
Mai nepăsători erau flăcăii tomnatici. Se și gândeau că vor cădea cu tronc vreunei sirience focoase, nemăritată sau vădană. Holteii satului se strânseră într-un grup mai departe de ochii celorlalți și, șușotind, făceau planuri de împreunare.
-Măi băieți! Eu zic să ne păstrăm calmul și să nu ne grăbim la migrante. Avem de unde alege. Nu e rău ca mai întâi să ne distrăm puțin. Să facem niște probe. Dacă am stat neînsurați până acum, ce mai contează o lună-două?
-Grăit-ai înțelept,  Tudore. E greu să te înhami la jug la vârsta noastră.
-Până la urmă, femeile vor să te încalece, să te sleiască de puteri și să le devii sclav.
Parschive, la teorie toți sunteți buni. Să vă văd când sirianca își va arăta pulpele arse de soare cum reacționați.
-Bine zici, frate! Teoria e teorie , practica e practică.
– Nu vă grăbiți cu amorul. Bărbații sirieni sunt focoși. Una-două vă spântecă, dacă râvniți la o femeie care le este dragă. Oricum, ei nu prea mai au ce pierde. Tu ce zici, înțeleptule? Până acum doar ne-ai ascultat. Cel numit „înțelept” era Cornelius , un fel de rătăcit cu școală printre atâția neștiutori de carte.
-Oameni buni, eu zic să așteptăm întâlnirea cu primarul. Să vedem cam despre ce este vorba și în ce condiții trebuie să ne dăm acordul pentru bieții migranți, care și-au părăsit țara de frica bombelor care omoară zilnic sute de oameni nevinovați. Fuga lor din măcel nu avea în plan nici România și nici satul nostru, aproape depopulat. La sfatul sătesc de la ora 12 , vor vorbi primarul, preotul, polițistul. Noi trebuie să-l rugăm pe domnul profesor de istorie-geografie Alexandru Dumitrescu să ne lumineze din perspectivă istorică și comunitară.
-Cornelius, ești mai deștept decât pari. O să te cinstesc cu o carafă de troscău. Și-așa tu nu prea vii cu noi la cârciumă.
Pe măsură ce se apropia ora prânzului, drumul devenea tot mai zgomotos. Pâlcuri-pâlcuri , orovenii vorbeau despre vreme, despre sărăcie, despre gropile care-și așteaptă morții. Numai despre migranți nu voiau să vorbească. Nici nu prea știau ce sunt ăia. Unii îi credeau teroriști cu turbane albe, care omoară în numele lui Alah, Alții vorbeau despre niște fanatici religioși , plecați în lume pentru a converti la credința lor pe băștinași.
Orovenii fierbeau de nerăbdare. Erau cuprinși de un fel de teamă, dar și de multă curiozitate. Încercau să-și amintească cam ce fel de chipuri aveau. Erau urâți? Erau frumoși? Erau harnici? Erau leneși? Erau curați? Erau murdari? Ce rost avea să se umple albia Orovețului cu apă din lacul de acumulare? A fost un accident? A fost un sabotaj? De ce în cei cincizeci de ani de când e barajul nu s-a dat drumul la apă, nici măcar când era secetă mare?
Consilierii locali au scos afară masa cea lungă de consiliu, au adus scaune, au pus pahare și sticle cu apă minerală adusă de la oraș. În Oroveni nu cumpăra nimeni apă minerală. Localnicii erau siguri că așa-zisa apă minerală era scoasă din fântâna lui Buzatu și pusă în sticle cu dop de plastic.
Pentru „oficialități” se puseră cinci scaune tapisate noi-nouțe, ca să se vadă că și în satul cu gârlă fără apă, ziua de azi făcea excepție, sunt respectați conducătorii urbei, primar, preot, polițist, delegat de la județ și fostul director al școlii fără elevi.
Ca la marile evenimente, primarul își consultă ceasul de buzunar cu lănțișor de argint, primit cadou la nuntă de la socrul său Mână Lungă, o poreclă despre care nimeni nu știa de unde vine.
Ca să marcheze momentul și să-și dea importanță, preotul Aristide Al Gălinei aranjă cu paraclisierul ca la 12 fix să tragă clopotul ca la foc.
Adunarea obștii sta să înceapă. Soarele bătea puternic în geamurile primăriei. Masa pentru autorități era protejată cu o umbrelă imensă. Punct la ora 12, clopotul bisericii dădu semnalul începerii unei adunări cetățenești cum nici la alegeri nu s-a făcut. „Șefii” din fața mulțimii aveau fețe grave, conștienți de importanța lor în această zi când discută o problemă sensibilă pentru viitorul comunității.
-Iubiți concetățeni, eu, primarul vostru de cinci legislaturi, v-am convocat să stăm de vorbă despre ce vom face împreună în satul nostru mult încercat în ultima vreme.
La auzul veștii că ni s-au repartizat aproximativ o sută de migranți sirieni, mulți dintre dumneavoastră s-au speriat că vor pierde pământurile moștenite de la strămoși, că vor fi dați afară din case. Nimic nu se va întâmpla din toate acestea. În curând, pe malul gârlei vor fi instalate corturi de campanie, în care vor fi găzduiți oaspeții noștri. –
-Ia-i la tine acasă, primare, că și așa stau goale vreo 10 odăi. Se auzi din mulțime glasul țâfnosului Isofache.
– Să nu fim obraznici, cetățene! Eu am fost ales de voi prin vot.
-Și cu țuică, dacă îți amintești. Interveni același rebel din spatele grupului mai gălăgios.
-Domnilor oroveni, nu mă obligași să vă dau amenzi pentru tulburarea adunării cetățenești.
– Ne ameninți, polițaiule? Și așa n-ai călcat prin comună de luni de zile. Vii la noi doar la 23 august și 7 noiembrie , ca să mănânci și să bei bine. Vorbise Măriuca Mortului, din capul satului.
– Haideți să ne liniștim, oameni buni. Înainte de a da cuvântul domnului profesor, fost director la școală, vreau să vă dau o veste bună. Cine va lua în găzduire migranți va primi câte 100 de euro pentru fiecare suflet. Banii sunt dați de o fundație umanitară din Germania.
– Eu cred că vădanele mai dau ele 100 de euro că să aibă pantaloni în casă.
– Să-ți fie rușine, om de nimic ce ești! Tinca lui Fani Zevzecul fu aprobată de vădanele cu musca pe basma.
-Și acum, să-l ascultăm pe domnul profesor de istorie-geografie, căruia mulți i-ați fost elevi.
-Vă mulțumesc, domnule primar!Nu prea aș fi vrut să mă implic, dar am s-o fac totuși. Pe scurt , ce se întâmplă la noi e lucrul dracului în casa popii!
– Vorbiți frumos, domnule profesor! Nu vă legați de biserică. Și-așa nu-i călcați pragul, se supără părintele Aristide.
-Iertare părinte. Era doar o vorbă românească. Știți bine că ușa mea e deschisă la toate vizitele canonice. Să continuăm. Vor veni deci în sat oameni străini: bărbați, femei, copii. Din fericire, printre migranții din Siria se află mulți creștini, ortodocși și catolici. Oameni ca toți oamenii! Vor mai fi și unii din alte grupuri religioase. Ne descurcăm noi. De obicei, sirienii sunt oameni harnici, pricepuți la agricultură, creșterea oilor, a bovinelor etc. Noi avem multe ogoare lăsate de izbeliște. Utilaje vom primi de la stat. Bunăvoință să fie și recoltele noastre cu ceva irigații vor fi din nou ca altădată.
-Profit că de față este și reprezentantul Prefecturii ca să solicit încă doi polițiști, pentru siguranța cetățenilor barem în primele luni de conviețuire.
-Vom deschide școala de la 1 septembrie, deoarece sunt și mulți copii. Sirienii educați vorbesc engleză și franceză. Ne vom folosi și de liderii lor de grup, dar și de profesorii noștri pensionari, până vor veni cadre tinere. Nu am temeri privind înțelegerea dintre oroveni și migranți. Românul a fost și a rămas tolerant și ospitalier. Probabil că nu toți migranții vor apuca iarna la noi. Au plecat din Siria cu gândul de a ajunge în Vest. Cei care vor rămâne aici au nevoie de hrană și un adăpost cald la iarnă. Cu sprijinul autorităților , ne vom descurca. O strachină de mâncare se va găsi pe la gospodarii noștri. Cam atât!
– Mulțumesc, domnule Director! Vom avea un om de bază în această provocare.
-Îl rog acum pe părintele Aristide să-și exprime părerea.
-Iubiți enoriași! Suntem puși la încercare de bunul Dumnezeu. Acum se va vedea cum înțelege fiecare dintre noi să-și iubească aproapele ca pe el însuși. Biserica noastră va fi deschisă pentru cine vrea să-i calce pragul. Pentru alte confesiuni, dacă va fi cazul, vom înființa case de rugăciuni, respectând credința fiecăruia. Doamne-ajută!
-Cu plecăciune, părinte și mulțumesc pentru vorbele calde , pline de pacea domnului.
-Îl rog acum pe domnul consilier județean Prisăcaru Dorel să ne comunice ultimele date privind venirea migranților.
-Nu întâmplător , ne-am gândit să aducem migranți în Oroveni. Satul dumneavoastră este cunoscut pentru ospitalitate și blândețe. Ne-am gândit să revigorăm această localitate depopulată în mare parte prin plecarea tinerilor în țările din Occident. E o încercare destul de riscantă. Împreună , putem reuși. Putem demonstra că acolo unde este înțelepciune se poate trăi omenește. Județul vă garantează că viața în Oroveni se va schimba radical, dacă se va reuși să se realizeze ceea ce se cheamă integrare. Mult noroc! Duminică voi fi aici când vor sosi autocarele cu sirieni. Corturile vor fi gata. Veți primi alimente suficiente. Un cort va fi destinat unei bucătării de campanie. Gospodinele care vor pregăti hrana vor fi plătite de primărie din fondurile de ajutor social.
-Primarul mulțumi sătenilor pentru participare. Lumea se despărți de oficialități. Câte doi, câte trei-patru plecară către birt, unde discuțiile pro și contra vor continua până târziu în noapte. Oamenii fiind obosiți, nu vor mai avea timp de fantome. Agheasma și busuiocul vor ține departe duhurile rele, acolo la doi metri sub pământ.