Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Doi metri sub pământ (roman foileton)

Primit pentru publicare: 02 Sept. 2019
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 02 Sept. 2019
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Doi metri sub pământ
                                                (Roman foileton)
                                                               14

Casa ridicată în timp record de Andronache Țărel deveni subiect de bârfă în Oroveni. Adunate pe șanț la taifas, hodoroagele își dădeau cu părerea în legătură cu averea lui Andronache.

-Când vă spuneam eu că bătrânul Țârel are pact cu Necuratul, nu mă credeați. El aduna aur și voi credeați că trăiețte din mărunțișul proștilor care se duceau la ghicit.
-Eu știu ce să zic, Smarandă? Nu prea cred în bazaconiile cu diavolul.
-Ba eu cred,Profiro! De când am făcut sfeștanie, nu au mai venit strigoii noaptea.
– Eu am auzit de la Florica altceva. Cică ar avea treabă la doi metri sub pământ. Sunt organizați pentru distrugerea vieții pe Tera. Deținătoarea informației era tanti Margareta, bucureșteanca stabilită în Oroveni, după ce bărbatul iubit i-a vândut casa. În Oroveni,la început a dus-o bine cu organul. Totul era gratis. Când a început să pretindă  taxe, a cam rămas nelucrată. Acum cică iar s-a întors la gratuități. Bârfe de orovence! Femei multe, barbati puțini! Poate că sirienii vor aduce o schimbare, o echilibrare a balanței. Orovencile sunt însă cam coapte și va fi greu să concureze cu siriencile îmbrăcate sumar și ademenitor. S-ar putea să aibă oferte chiar din partea bărbaților din Oroveni  încă în putere! Un lucru e limpede: Nu e bine deloc!

De când pe gârlă curge apă din belșug, satul fără copii de școală are alt ritm. Venirea migranților provoacă deopotrivă bucurie și teamă. Bucurie pentru cei care au luat în gazdă familii întregi și primesc bani de la prefectură, teamă pentru orovencile singure care se așteaptă la ce e mai rău. Au scăpat de strigoi și acum se tem de vizitatori nepoftiți în toiul nopții. La cârciumă se formase deja o gașcă de petrecăreți de toate vârstele. Când vor termina banii, s-ar putea să mai caute și alte surse de venit. Unele femei singure încă în putere auziseră la oraș că pe unde au trecut migranții au produs multe necazuri, inclusiv violuri cu autori necunoscuți.  Polițistul din Oroveni nici nu se arăta prin sat de frică să nu intre în vreun conflict cu „veneticii”. Uneori după „viol” vine o speranță. Femeile cu catrință sunt aprige și versatile.Așa că…

Primarul Urlatu era tare mulțumit că manevrează fonduri greu de controlat. Avea oamenii lui de încredere. Mai trecea pe lista de sprijin cu 100 de euro și pe unii amici care nu luaseră pe nimeni în spațiu. Vorba ceea: „Dacă-i bal, bal să fie!”

Viața în Oroveni curgea parcă mai repede. Sătenii băștinași se întâlneau  în ulița mare, în fața bisericii sau a primăriei sau la casa vreunui gospodar la o oală de vin vechi sau nou. Se făcea un schimb de informații proaspete. Două erau la ordinea zilei :Florica cedează casa migranților și se mută în casă nouă, ridicată pentru ea de Andronache. Cică îi căzuse cu tronc un migrant cu ochi verzi și buze groase. Vorbe! Toată viața ea l-a așteptat doar pe Ando, tatăl copilului ei.

Cel mai chipș flăcău tomnatic din Oroveni, cel care fusese în fruntea groparilor, este curtat de mai multe femei sirience singure, pe care le evaluează prin rotație.Bârfa-i bârfă! Omul nu are nicio obligație, e harnic și poate se lipește de-o căsătorie internatională.În pierdere sunt orovencele care îl adorau. Era un om bun și milos, gata să ajute pe cel sau pe cea aflată la la ananghie.

N-au trecut nici două săptămâni de la instalarea migranților sirieni în Oroveni și renovarea școlii gimnaziale a și început.  Autoritățile locale cu sprijinul celor de la județ s-au angajat să asigure materialele necesare, urmând ca forța de muncă să fie asigurată de părinții copiilor care fuseseră nevoiți să întrerupă studiile din cauza războiului.

La școală era prezent un translator și un consilier de la primărie. Muncitorii constructori începuseră să rupă câte un cuvânt românesc chiar dacă îl pronunța stâlcit. Nu aveau de ales. La școală, deocamdată, se va învăța în limba engleză, cu vreo doi profesori migranți. Educația fizică, muzica, desenul, activitățile practice vor fi predate de profesori români din localitate sau din localitățile vecine.Primăria se angajase prin protocol să asigure o masă caldă lucrătorilor. Se va proceda ca la arie. Prin rotație, cine dorește, va pregăti bucate pentru cei zece –doisprezece muncitori. Consilierii vor tine cont și vor vota reducerea impozitului pentru ofertanți. Soluții se găsesc atunci când vrei să miști bolovanul din loc.

Era o perioadă propice faptelor în folosul comunității. În noiembrie ,erau alegeri locale. Primarul Urlatu mai voia un mandat, mai ales că la primărie, așa săracă, nu era chiar un chin. Mai pica ba una ,ba alta, mai o cununie civilă, mai un certificat de producător, mai o autorizație de construcție…

La vechea școală se lucra de zor. Începuse reparația acoperișului, consolidarea pereților, verificarea instalației electrice. Toaleta din fundul curții va fi de asemenea modernizată.  Școala din Oroveni va deveni occidentală prin amenajarea serviciilor de urgență într-o aripă a vechii clădiri. Autoritățile de la nivelul județului voiau să obțină aprobarea unui proiect de modernizare a școlilor din județ prin fonduri europene. Se aflau în fața unui prim examen important.

Tocmai când sătenii din Oroveni credeau că lucrurile merg bine, la postul de poliție  baba Leanca lui Ciorăscu veni plângând, reclamând că în noaptea trecută doi sirieni cu fețele acoperite i-au furat patru găini care se ouau. Fu ajutată să scrie o plângere și chestionată asupra întâmplării:

-Pe la ce oră s-a întâmplat, lele Leanca?
-Domnule Șef, era cam în zori.  Nu răsărise încă soarele.
-Câți erau?
-Doi,don Șef. Unul înalt și altul mai pipernicit.
-Câte găini ți-au furat?
-Patru. Pe cele mai frumoase. Parcă știau că le țin deoparte, într-o cotineață de chirpici.
-Pe cine bănuiești?
-Pe sirieni, bineînțeles. În sat la noi nu s-au furat niciodată găini.
-De unde știi că nu erau barbați din sat?
-Nu vorbeau românește,dom Șef. Vorbeau ca ăștia care ne-au cotropit satul.
-Nu ne-a cotropit nimeni. Sunt și ei niște oameni necăjiți. Eu știu că musulmanii nu fură.Voi cerceta.

Polițistul de sector rural puse plângerea la dosar și plecă pe bicicletă într-un fel de documentare. Intră mai întâi în locațiile în care fuseseră găzduiți migranți. Puțini erau acasă. Tocmai când voia să plece ,din casa lui Arghiroiu ieșiră un lungan și un mărunțel. Un Pat și un Patașon.  Omul legii își frecă mâinile și în gând își șopti bucuros: „Ăștia sunt!” Pregăti cătușele și le făcu semn să întindă mâinile. Speriați, cei doi se supuseră. Împreună cu polițistul plecară spre secție. Fu anunțat interpretul și începu un interogatoriu dur.

-Hoților ,,spuneți unde sunt găinile?

Ascultând traducerea translatorului, cei doi izbucniră în hohote de râs.Rugă translatorul să spună polițistului că doi petrecăreți au adus dimineață patru găini la cârciumă. Au vrut să mai ia băutură în zori, dar cârciumăreasă nu a mai vrut să-i treacă pe caiet. Și-au exprimat părerea că „hoții” sunt și acum la cârciumă.

Au plecat împreună cu păgubașa și șeful de post să verifice cele spuse în legătură cu făptașii.

-Vezi, Mătușă ,că sunt de-ai noștri?
-Nu maică!  Nu vorbeau românește.

Fu chemată și cârcimărița, care clarifică situația. Cele patru găini au fost jumulite și puse la ceaun în contul datoriei ,pe care chefliii o aveau. Vinovați erau deci doi oroveni: Ispas și Zamfir. Bieții migranți Ayham și Husseim băuseră toată noaptea din economiile lor. Nu mai aveau o para pentru mâncare. Țăranii români sunt miloși și nu-i vor lăsa să moară de foame.

Bunicuța păgubită se apropie de masa celor doi infractori. Nu mica îi fu mirarea când pricepu că în fața ei sunt chiar cei doi nepoți de frate de pe malul celălalt al gârlei.

Nu scoase niciun cuvânt. Apucă mătura de lângă perete și începu a le aplica „ticăloșilor” lovitură după lovitură. Sirienii se țineau cu mâna de burtă. Nu mai puteau de râs. Polițistul striga la bătrână „fără violență”.

Găinile oricum clocoteau în oală. Le spuse nepoților că=și retrage plângerea, dar va trebui să o ajute la culesul porumbului pe gratis.
Ca să fie în legalitate, omul legii le aplică bețivilor două amenzi simbolice, ca să se învețe minte. Când ei de la neamuri ,nu se pune!
Întâmplarea făcu deliciul orovenilor.Cei doi „hoți” de ocazie primiră imediat câte o poreclă: Găinușă și Ouatu.

Migranții fură invitați la masa de prânz, ca să nu țină ranchiună unor tineri teribiliști asemenea  Plecară să mai tragă un pui de somn. Mureau de curiozitate să afle ce cuvinte au folosit în dimineața infracțiunii nepoții puși pe luat,  încât mătușa lor i-a crezut străini. Cine știe ce bolboroselă or fi scornit mințile lor aburite de alcool.

Ăștia sunt oamenii! Și mai buni și mai răi!

Va urma!