Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

  Doi metri sub pământ ( Roman foileton) (33

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

 Doi metri sub pământ (Roman foileton) (33

Primit pentru publicare: 18 Febr. 2020
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 18 Febr. 2020
© Vasile Lefter© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Doi metri sub pământ
( Roman foileton)
33

Dimineața de „Sfântul  Ion”  începu cu o cafea tare pregătită la espressor. Florica le duse cafeaua la pat celor doi leneși, cu multă ciocolată și biscuiti speciali. Era trecut de ora 8. Juana era uimită de asemenea tratament:
– O la la! Gracias! Soy una reina! Mulțumesc mucho, Flori! Ești  muy bonita.
-Și tu ești una BONITA, Juana! Te quiero!

Afară era puțin ger. De la fereastra trapezoidală, se vedea podul din mijloc, plin cu femei ce se duceau la slujbă sau la cimitir. Flori stabilise cu oaspeții să meargă la biserică la ora 11 și după aceea la cimitirul care nu mai speria pe nimeni. Se pare că morții erau mulțumiți odată cu revenirea pe vechile aliniamente presărate cu crucile vechi.

La ora 10, punctuală ca de obicei,  sosi Steliana , vecina- prietenă, harnică și săritoare, refuzând orice recompense. Era însoțită de Artemiza, care abia aștepta să schimbe câteva cuvinte cu Juana, curioasă în ceea ce privește corectitudinea pronunției în limba lui Lope de Vega.

Cele două ajutoare aveau de pregătit masa festivă de la ora 14. Mâncarea fusese comandată la o firmă de cathering din Râmnicelu. Pentru servit la masă, Flori renunțase la ospătarii firmei, dorind ca totul să fie mai intim, mai în familie. Doar doi erau invitații de onoare la masa festivă: preotul și primarul. La biserică s-a organizat un fel de parastas pentru toată lumea.

Artemiza și mătușa sa se apucară de treabă imediat ce Flori și familia Costin au plecat la biserică„. Cunoscând bine casa,  ajutată de nepoată, care se salutase deja cu Juana, Steliana începu treaba cu puțină curățenie. Șterse praful, dădu cu mopul, aprinse lumânări parfumate, mai trecu o dată cu fierul peste fețele de masă, verifică starea veselei. La ora 13 fix, firma de cathering onoră comanda. Artemiza se ocupă de pahare. Se îngriji ca băuturile să fie puse la rece, inclusiv cele aduse de Juana de peste mări și țări.

La biserică și la cimitir, orovenii au rămas impresionați de prezența celor trei  consăteni , se putea spune și așa, prin dărnicia și respectul pentru cele sfinte. Fuseseră aprinse zeci de lumânări și candele. Se împărțiseră sute de pachete cu prosop și bănuț. Preotul Agălinei pomenea în continuu pe cei din familia Murgenilor și Țârelenilor. Juana atrăgea toate privirile. Cu adevărat Costin Cornelius fusese binecuvântat. Oamenii aflaseră, dar ce nu se află într-un sat, că Juana Costin, după numele soțului, era foarte bogată. Se știa că va investi în Oroveni toți banii, aducându-și aici toată familia din Chile, vreo douăzeci de frați, surori.unchi, mătuși, nepoți, doici și prieteni. Lucrurile se colorau frumos. Doar Andronache lipsea. De aceea , Flori ofta de dimineața până seara și nu se putea bucura de fericirea celorlalți. Strigoienii nu mai apăruseră, dar frica de ei nu dispăruse. Lacul cu broaște mecanice continua să fie o amenințare pentru oroveni. Se zvonea că muntele magnetic din Bucegi este din nou activ și provoacă tulburări de comportament pe o zonă din ce în ce mai întinsă.. În cercurile restrânse se făceau calcule conform cărora între muntele magnetic și broaștele mecanice din lac ar exista o strânsă legătură, periculoasă pentru așezările omenești de pe arcul de cerc trasat de specialiștii în legile atracției.

Omul simplu din Oroveni avea însă alte griji. Trecea iarna ți pământul era uscat sfaroagă. Nu mai plouase de cinci luni. La primărie , ajutoarele sociale se dădeau din ce în ce mai greu. Nu mai erau bani. Se schimbase guvernul și se strângea funia. Cel mai mult afectată de politic era Grasa, patroana de la cârciumă. Nu mai vindea pe caiet, fiindcă orovenii nu mai aveau cu ce plăti. Unii își angajau brațele de muncă pentru lucrările agricole din primăvară pe loturile cârciumăresei. Nu mai erau locuri libere nici aici.  Ceva trebuia să se întâmple ca satul să iasă din sărăcie .Și se va întâmpla!

Flori, Juana și Cornelius se întoarseră acasă pe la unu și jumătate. Totul strălucea de curățenie. Masa era pregătită pentru sărbătorirea Juanei . Bucatele comandate la firma specializată erau puse cu grijă în frigider. Erau atât produse tradiționale cât și preparate sofisticate, amestec de sfeclă roșie cu ciocolată amăruie, miere cu sos de carne la grătar, fructe autohtone coapte la cuptor, pâine neagră cu semințe și multe altele.  La masă vor fi șapte :Juana,sărbătorita, Cornelius, ajutor de sărbătorit, Flori, din partea neamurilor, Steliana Bouroș, prietena Floricăi, și Artemiza, infiltrată pe linie lingvistică.

Invitații din afară, primarul și preotul, sunară  cu două minute înainte de ora două. Erau îmbrăcați elegant, probabil cu haine închiriate de la vreo firmă de profil. Puțin încurcat, era primarul Urloiu. Circula zvonul că la apropiatele alegeri locale într-un singur tur, își va depune candidatura Costin Cornelius, Urloiu vizând parlamentarele. Vorba cu lungul nasului!

-Primul intră părintele Agălinei:-

-Domnul cu voi, dragii mei prieteni! Din partea mea ,pentru sărbătorită, o icoană cu chipul Sfântului. Juana o primi toată numai zâmbet și emoție. Cornelius i-o luară din brațe și i-o dădu Floricăi s-o pună bine. Când va fi gata noul domeniu Cornelius- Juana o vor lua ca pe un obiect de cult dăruit să le poarte noroc.

Primarul Urlatu părea  a fi venit fără cadou.  Oferi Juanei un buchet de flori roșii. Cu un zâmbet șăgalnic , misterios,  scoase din buzunar un rulou cu panglică, pe care i-l dădu sărbătoritei, rugând-o să-l citească. Coreneliu luă documentul și citi, surprins:„ Consiliul local , întrunit în ședință extraordinară împroprietărește familia Costin cu 500 metri pătrați loc de casă, cu rugămintea de a se stabili definitiv în Oroveni.” Aflând despre ce e vorba, Juana sari în sus de bucurie și mulțumi pentru dar, privind fericită la Cornelius.

-Se pare că vom fi iubiți aqui, nu-i așa. Cornelito mio?

Invitații fură conduși în salonul unde era întinsă masa mare. Steliana le aduse ca la marile restaurant boluri cu apă călduță și prosoape. Din boxele montate în spate începu să crească volumul unei melodii calme cu ritmuri sud-americane. Se ciocniră pentru început câte un păhăruț de țuică de prune, meșterită de Steliana și omul ei mare iubitor de produse bachice. De aceea nici nu-l lua cu ea în lume. Îl scăpase la alcoolism.

O scurtă bucată de vreme nimeni nu mai spuse nimic. Se vede treaba că nu trebuie să te sclifosești când ești în vizită.

Limbile se dezlegară. Cornrlius și Artemiza îi traduceau Juanei cuvintele pe care aceasta nu le înțelegea. Erau din ce ăn ce mai puține. De vorbit , vorbeau mai ales bărbații. Cele patru femei mai mult zâmbeau și se mulțumeau să aprobe prin ușoare mișcări ale capului.

Primul care se simți obligat să dea tonul la dans fu primarul. Artemiza puse pe tonomat un vals. Toți priveau cu admirație la mișcări fine de grație ale dansatorilor. Urmară un tangou argentinian la care Cornelius o invită la dans pe codana Artemiza, care se făcu roșie ca racul. Furat de ambient, părintele Agălinei îndrăzni s-o invite în spațiul de dans pe Florica. Nu mai dansase de la nuntă  Atmosfera era caldă, sărbătorească. Singura care se simțea stingheră era Steliana. Privindu-I pe dansatori, îi veni idea de a pune o horă românească. Astfel, toți mesenii erau prinși în ritmul dansului. Artemiza îi șopti ceva lui Cornelius. Acesta puse o salsa. Pe ringul de dans rămase doar Juana. Primarul și părintele erau depășiți de ritmul îndrăcit al noului dans. Juana îi făcu o plecăciune lui Cornelius și începu să se miște nebunește pe ritmul bine cunoscut.

În ianuarie la ora cinci e deja crepuscul Se serviră și alte feluri de mâncare. Timpul trecea repede și plăcut.

Atmosfera de petrecere fu tulburată de lătratul turbat al Lui Patroclu, rămas de pază la ușa de intrare. Nimeni nu știa ce se întâmplă. Cornelius își luă repede pistoletul ți se postă lângă intrare. Ceilalți meseni priveau speriați și nu înțelegeau nimic. Se auzeau voci și lătrat de câine fericit. Prin geamul mare al ușii se vedeau înaintând în ritm de dans sălbatic patru bărbați cu fețele acoperite. Flori o luase în brațe pe Juana și tremura toată. Se deslușeau strigături puternice. Aveau chiar și un mesaj. Melodia creștea mereu

– Foaie verde foi de foi,/Au venit la voi strigoi! Juana-Ioana, Juana oroveanca azi sărbătorește /Ca la noi ,orovenește.

Flori avu o tresărire. Recunoscu mâinile lungi ale lui Andro. Scoase un chiot și alergă spre el, aruncându=i-se în brațe. Acesta își scoase  masca de strigoian  și o acoperi de sărutări pătimașe. Musafirii nepoftiți se așezară la masă. Chiar le era foame. Fără măști păreau niște tineri blânzi puși pe șotii.

Trecuse de miezul nopții.Trebuia să se grăbească. Elicopterul îi aștepta dincolo de pod. O felicitară toți pe Juana-Ioana și se gândiră să încingă o oroveancă pe ritmuri de sârbă. Unul câte unul părăsi petrecerea. Ultimul care plecă fu Andro, rămas tot timpul lipit de Flori. Îi mai spuse ceva tainic și plecă și el . Misiunea e misiune.

Petrecerea se sparse pe la două noaptea. Despărțirea fu una liniștită Toți rămăseseră pe gânduri.Oare ,ce surprize le mai oferă viitorul?

Va urma!

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.601 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5