Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Doi metri sub pământ (Roman foileton) (38

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

 Doi metri sub pământ (Roman foileton) (38

Primit pentru publicare: 15 Martie 2020
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 16 Martie 2020
© Vasile Lefter© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

                                                              Doi metri sub pământ
                                                                 (Roman foileton)
                                                                                  38

         De când sosise Mario, Flori era în al nouălea cer. Zilnic își lua nepotul la plimbare, la mare concurență cu Juana, care era topită  după Nineto, băiatul lui Mario, deștept,frumos și delicat.Vorbea spaniolă mai bine decât românește. Mama sa, Sofia. îl certa mereu, vrând să aibă un copil legat de origini. Când nu ieșea din casă, Nineto era pus să citească mult și în limba română.Mario era foarte mândru de familia sa. Revederea locurilor în care s-a născut, pe care le-a părăsit de mic, îi crea o stare de plutire,.de visare calmă.

         Toată lumea aștepta ziua de sâmbătă.  Andronache transmisese un mesaj prin care își anunța familia că Turnul i-a aprobat cererea de trecere într-o altă muncă. De data aceasta,  ca mare șef. Nu a dat amănunte, urmând să discute mai întâi cu Flori, care își va da sau nu acordul. Avea planuri mari pentru această parte finală a vieții.

       Floricăi i se părea că timpul s-a oprit în loc. Orele se scurgeau greu. Pleca dimineață cu Mario, Sofia și Nineto prin comună. Treceau podul cel mare, făcând un mic popas la Centrul de copii înființat de Juana, mergeau apoi pe plantații , curioși de mersul recoltei ciudate de lavandă și scaieți.Ajunseră până la urechile ei vorbe cum că Juana ar veni dintr-un trib ciudat ,unde scaietele este plantă sfântă.  Oamenii erau surprinși de aceste culturi , care nu țineau nici de foame , nici de sete. Florica era bucuroasă să se plimbe cu mica sa familie din care lipsea chiar „șeful”.

Nineto alerga neobosit . Se jucase cu patrupedele din padoc, îl înțepaseră scaieții îi intraseră pietricele în încălțări. Mirosise plăntuțele de lavandă. Era o experiență unică pe care nu o va mai întâlni curând. Flori îi duse și la biserică. Nineto nu prea înțelegea de ce sfinții dacă sunt așa de puternici , nu răspund la întrebări.

      În sfârșit, veni și ziua de sâmbătă. Juana ,fiind mai detașată, pregăti mult așteptata revedere cu Andronache, cumnatul ei.
Se făcu ora unu, se făcu ora două și Andro nu mai sosea. Nu primiseră niciun mesaj care să schimbe datele problemei. 

Mario puse la cale un scenariu. Primul care-l va întâmpina va fi el. Va apărea de undeva Juana. Nineto îi va sări în prin spate.
 Fiecare știa ce are de făcut. Pe la ora două, când soarele de mai lovea cu putere casa Țârelogenilor, se auzi un uruit puternic de motor turat la maximum. Limuzina opri țângă pod. Șoferul îi întinse lui Andro un rucsac uriaș, după care întrebă dacă e nevoie să mai rămână. Andro îi făcu un semn amical, permițându-i să plece.

      Emoționat, privind cu sete la casa de care îi era dor, Andonache înaintă lent, încercând să intre fără zgomot, folosind cheia personală.Bănuind această variantă, fratele său vitreg , Cornelius Costin, primarul, trase zăvorul de siguranță. Andro avu o strângere de inimă. Nu putea intra în propria casă. Se văzu nevoit să apeleze la interfon. Vocea sa baritonală prin care se prezentă stârni un râs abia stăpânit. Îi deschise Cornelius , îmbrățișându-l cu drag. Îl luă de umeri și-l conduse spre etaj, ca și cum era musafir. Asupra lui se năpustiră ceilalți complotiști din casă, conform scenariului. Cel mai zvăpăiat fu Nineto. I se aruncă în spate și striga din răsputeri „Abuelo”, Bunicule, Bunule.

 Andro îl ridică deasupra capului și-l învârti spre spaima Sofiei, nora care îl îmbrățișă decent.
Andronache avu o tresărire de moment . Nu o vedea pe Flori. Cu voce sugrumată ,întrebă de ea.
Juana îi întinse o cursă.
-Andro, Flori s-a supărat că ai lăsat-o atât de mult timp singură și a plecat la sora ei din vale.
Andronache rămase pironit locului. Părea derutat și îngână printre lacrimi câteva cuvinte:
– I-am spus că am probleme. N-am  vrut s-o supăr.
– Cumnate, mă duc eu după ea. Poate o conving să te ierte și să se întoarcă mâine.
Andro puse rucsacul jos și își rezemă capul în mâini. Nu mai zicea nimic.
Flori privise scena de la distanță, de după perdea și abia se abținea să nu râdă.
Conform complotului, Nineto puse o melodie dragă tuturor,„Căsuța noastră”. Flori, pe vârfuri îi sări în spate și începu să-l sărute plângând în hohote. Printre lacrimi, abia se deslușeau cuvintele de iubire.
– Cum ai putut crede,Andro drag, că aș putea să lipsesc într-o asemenea zi? Țârele, Țârelogene, nu scapi de farmecele mele. De-ar veni Oreavul mare, De mine nu ai scăpare.
 Era o scenă de telenovelă. Toți aveau ochii în lacrimi. Nu mai văzuseră atâta emoție erotică de multă vreme.
     Andronache își revenise și el. O săruta lacom pe iubita lui dintotdeauna.
-Flori a mea, Murgeancă nebună, niciodată nu o să te cunosc cu adevărat .Ești o surpriză fără sfârșit.Și eu am o mare surpriză pentru tine. O las pentru mâine. Prea multe noutăți ne fac rău sănătății.
     Juana, mai lucidă, mai detașată, anunță că în cinci minute toată lumea trebuie să fie la masă. Cadourile se desfac după.
Vocea autoritara a Juanei de Santiago puse capăt scenei languroase. Nineto nu se mai dezlipea de Andro, de abuelo, de la care aștepta cadouri de mare efect. Mai trebuia să aștepte o noapte. În minte avea și un plan B. S-ar putea ca prin rugăminți lingușitoare să-l determine pe Andro ca în secret să-i dea numai lui cadoul adus. Dar dacă nu i-a adus nimic? Asta nu se poate. Nineto era slăbiciunea lui El Abuelo. Era unicul nepot, deocamdată.

          Flori și Andro aveau atâtea de povestit, încât se grăbiră să termine masa.  Ceilalți le urmară exemplul . Toți se retraseră în holul mare de la etaj cu fotolii și canapele din piele roșie.
Fiecare aduse cutii colorate, pachete cu fundiță. Toată lumea era curioasă. Pentru a nu se crea o atmosferă formală cu reacțiile după cadourile primite, neprotocolar s-a stabilit ca deschiderea cadourilor să se facă  discret. Se despărțiră și cu brațele încărcate se retraseră în camere pe familii. Cel mai nemulțumit era Nineto. Doar lui i se permise ,la insistențe, să deschidă cutiile de cadouri. Primise de toate: tabletă, telefon, aparat foto, lego, cărți de colorat. Le întinse toate pe covor, încercând să le dea de capăt. Andro, el abuelo,  păstrase totuși o surpriză pentru băiatul lui Mario. Nimeni nu știa despre ce e vorba. Când Nineto va afla și se va lăuda cu acest cadou secret de la bunicul drag, cu siguranță că va scoate un „Oauuu” prelung. Cadoul surpriză îi va fi dat înainte de culcare. De față vor fi doar Amdro și Flori, bunicii.

       Ziua trecu repede. Toți ai casei erau obosiți .Bucuria revederii le crease emoții puternice. De cină nu mai voia să audă nimeni.
Se anunța o noapte înstelată cu lună plină.Melancolicii își vor aminti de poetul nepereche și vor rosti murmurat:„Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă? Prin care trece regina nopții,moartă.”

     Nineto fu chemat de Flori la ei în dormitor. Andro scoase din rucsac o cutie trapezoidală. Nineto o luă plesnind de curiozitate. O deschise cu grijă. Era ceva necunoscut, nemaivăzut.Un fel de pistol cu țeavă largă, terminată cu un fel de oglindă.

Andro îl luă în brațe și începu să-i explice. Era un dispozitiv de creat iluzii. Avea în memorie 100 de fotografii. Se putea selecta o imagine. Se acționa trăgaciul și pornea un motoraș. Imaginea selectată putea fi trimisă la distanță creând iluzia că totul e real. Imaginea din fotografia selectată putea fi trimisă până la 100 de metri. Viteza de mișcare putea fi reglată. Era un dispozitiv drag lui Andro, fiindcă deseori a putut să-și deruteze adversarul. L-a folosit și în confruntarea cu Strigoianu, creându-i acestuia iluzia optică cu privire la numărul agenților care îi supravegheau fiecare mișcare. Dispozitivul avea un card special pe care erau înregistrate imagini dintre cele mai ciudate. Nineto, fascinat de această „jucărie”, ură bunicilor noapte bună și fugi în camera lui pentru a descoperi ce alte imagini mai conține cardul de memorie. Știa prea multe pentru cei zece anișori ai lui.

           Se făcuse târziu. Despre lucruri importante vor discuta dimineață la cafea. Deja, Flori aflase câte  ceva despre noua misiune a lui Andro. Îi dezvăluise câte un pic Mario, super informat ca mare comandor al forțelor aeriene de luptă împotriva teroriștilor planetari. Va juca puțin teatru și se va preface că nu știe nimic legat de noua avansare a lui Andronache Țârelogeanu.
         Tare dor le-a fost de casa lor! Andro și Flori nu mai fuseseră de multă vreme așa de fericiți.Poate din ziua în care s-a născut Mario. La nașterea lui Nineto erau departe unul de celălalt. Unii oameni dau prea mult semenilor. Alții nu dau nimic.De aceea sunt și răi, egoiști. Avea dreptate Schopenhauer. 

     Adormiră târziu, suspinând mereu. Andro știa că este ultima noapte petrecută în casa lor din Oroveni. Odată plecați, cine știe dacă vor mai reveni pe malul Orovelului cu apă puțină? Râul parcă îi auzise și susura dulce printre pietrele ,strălucind sub lumina lunii. Apăruseră chiar și peștișori argintii.Semn bun!
   Era o noapte liniștită. Florica se simțea în siguranță și era pregătită să-l urmeze pe Andro al ei până la capătul lumii. Nu știa încă ce-i va propune bărbatul puternic angrenat în războiul nevăzut pentru salvarea Planetei. Abia aștepta zorii. Simțea că va fi un nou început.Erau încă în floarea vârstei și ,dacă Cel de Sus va dori, mai aveau mulți ani de trăit.

Va urma!

 

                   



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.605 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5