Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

 Doi metri sub pământ (Roman foileton) (35

Primit pentru publicare: 02 Martie 2020
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 03 Martie 2020
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

                                                     Doi metri sub pământ
                                                            (Roman foileton)
                              35

              Cele câteva becuri chioare din vecinătatea cimitirilor reunite abia se zăreau din cauza ceții și a luminii galbene. Ici-colo se contura silueta unor cruci de marmură alba ce păreau brațe întinse. Câte un câine răgușit protesta în zori, amintindu-și că iar a adormit nemâncat. Era dintre acei patrupezi care au refuzat să fie  duși în adăpost. Și câinii iubesc libertatea!

Speriat de zvonurile privind înlăturarea pericolului din misteriosul lac ce începted de la monumentul Antoneștilor, preotul Agălinei chemă toți cântăreții bisericești să-și petreacă noaptea dinaintea acțiunii militare în rugăciuni  înălțate bunului Dumnezeu pentru iertăciune și mântuire.

       La TURN , nimeni nu dormea. Trecuse de miezul nopții. Marea descindere era programată începând cu ora 5 dimineața. Andronache Țârlogeanu făcea zeci de kilometri prin camera de numai cinci metri pătrați din partea de sus a Turnului. Îi părea rău că nu are cu cine să se sfătuiască, să schimbe o vorbă. Șefii mergeau pe o singură carte câștigătoare. Orice eșec se va deconta scump în dreptul colonelului Andronache de la unitatea de elită a structurii antitero.

       Avea toate planurile întinse pe masa ovală. Computerul era plin de date și de variante de lucru. 

Stația minusculă de emisie-recepție emitea în continuu informații venite de la cei implicați în destructurarea uneia dintre cele mai active rețele puse la punct de strigoienii planetei. Nimeni nu putea explica pentru care motiv prezența ciudaților în zonă nu mai fusese semnalată de câteva luni bune.  Toți se întrebau dacă e cumva liniștea dinaintea furtunii. 

În liniștea nopții,prin stație Bos îi trimise un mesaj ciudat:„ Florica te iubește.Dar tu pe ea?”. Lui Andronache îi veni în minte un răspuns clasic: „Și e ape mine!”Marele Șef avea chef de glume. Parcă se mai învioră puțin frământatul comandant de misiune crucială în războiul cu terorismul. Nu știa cum va reacționa inamicul. Nu știa dacă oamenii din subordine vor respecta ad literam planul de intervenție la care lucrase luni de zile.

Orele treceau greu. Prin stație transmise oamenilor să mai vadă o data planurile , rugându-i să respecte punctele de întâlnire și regrupare. În operațiune erau implicate elicoptere, tanchete, lansatoare, macarale de mare putere, scafandri geniști, etc. 

     La ora cinci, Turnul se umplu de lumini roșii. Radarele începură să se învârtă, cercetând spatula aerian. Elicopterele cu tehnică de luptă decolaseră deja de pe baza din Bogzești, o bază subterană ,ascunsă privirilor localnicilor. Vor ateriza în formație pe izlazul din Oroveni,la trei sute de metri de cele trei poduri. Fiecare elicopter va avea câte cinci luptători antitero. Zece vor fi scafandri geniști. De la punctual de aterizare până la monumentul Antoneștilor vor fi transportați cu tanchete prevăzute cu dispozitive de lansare a unor rachete ușoare, dacă va fi cazul.

         Orovenii care dormiseră  în coșmaruri, puțin înainte de ora șase deschiseră ușile la containere și încercară să deslușească ce se întâmplă dincolo de pod. Se vedeau multe lumini, fără a se putea identifica sursa . Unii, mai curioși au ajuns până la pod. Fiecare intrare era străjuită de soldați cu cagule. Li se făcură semn să se îndepărteze. Unii mai încăpățânați și curioși încercară să treacă podurile peste care treceau în mod obișnuit.  O rafală scurtă de pușcă mitralieră îi puse pe fugă. Ordinile erau clare. Nimeni nu circulă atâta vreme cât acțiunea este în derulare. Florica avea casa dincoace de pod, dar nu-I trecu prin gând să încalce restricția.

        Și de data aceasta nebunii satului alergau în sus și în jos, strigând la cineva care nu se vede:

-Strigoieni fricoși și nespălați ,ieșiți din cutiile de tablă și priviți soarele pentru ultima data. Cei cu măști sunt strigoieni. Au venit să vă transforme în scheletici.Cel care striga era Nebunul.

Nici Nebuna nu se lăsa mai prejos:
-Hai urâtelor afară. V-au venit ibovnicii mascați. Trebuie să dați socoteală pentru  viața de ocară. Hai Profiro, hai Marițo că se termină halvița. Hai Profiro, draga mea. Marfă este, Poate vei rămâne grea.
– Santinelele ascultau liniștite recitalul nebunilor. La un moment,  dat chiar au uitat că sunt în misiune periculoasă. Sunt și ei oameni, ca toți oamenii. Cineva trebuie să aleagă și meseria de soldat. Răul în lume s-a multiplicat. Oamenii vremurilor noi trăiesc în păcat și minciună. Cuvântul de ordine a devenit frica:frica de moarte, frica de foc, frica de apă, frica de frică. 

        De la poduri până la zidurile de beton ale cimitirelor. Fuseseră plantate posturi de veghe. Atât pentru protecția orovenilor. Cât și pentru siguranța operațiunii de lichidare a bazei lacustre a strigoienilor.

       Andronache Țârelogeanu își stabilise centrul de comandă chiar în fostul punct de operare al Strigoianului. Din marginea platformei, unde se afla un mic lift de coborâre pe malul lacului, putea urmări tot ce se întâmplă pe luciul apei. 

Următorul punct al intervenției avea ca obiectiv crearea unei breșe în gardul din plăci de beton, în vederea unui eventual transport de utilaje grele. Trebuia aduse platformele cu electromagneți pentru captarea broaștelor mecanice.

 Incepea să se lumineze. Geniștii- scafandri așteptau semnalul de coborâre în apa tulbure a lacului punct de rezistență al strigoienilor. În primă fază ,ei aveau ca misiune verificarea broaștelor mecanice și, eventual, extragerea focoaselor, dacă era cazul. Va fi nevoie să cerceteze broască cu broască.

 Inginerii specialști în electromagnetică aveau pregătite deja dispozitivele destinate să capteze tot ce este metal până la o adâncime de trei metri. 

Vor fi folosiți electromagneți water proof cu toți condensatorii izolați. Alimentarea de la sursa electrică se va face prin cabluri de mare rezistență. Intrarea în funcțiune a electromagneților se va face după verificarea în amănunt a fiecărei broaște mecanice, rămase încă un mister pentru oamenii din Turn. 

     Scafandrii-geniști fură dispuși pe suprafața lacului după o hartă întocmită de topografi.

Fură coborâți fără incidente, fiecare genist luându-și în primire zona de explorare. Cei zece electromagneți fură aduși și ei la ascensorul de pe platforma folosită de Strigoianu în numeroasele operații desfășurate în alte locații, combinând deplasarea cu skijeturi cu deplasare cu drone puternice.

Scafandrii geniști au constatat că apa lacului avea cam trei metri. Fundul lacului era betonat, iar deasupra cam la zece metri se observa un plafon metalic. Lansarea acestor dispozitive de atac probabil că se făcea printr-o trapă deschisă programat, pe care nu aveau cum s-o vadă din locurile în care se aflau.

De pe platforma de comandă, se auzi glasul coordonatorului întregii operațiuni. Li se comunica permisiunea de a începe identificarea obiectelor misterioase numite de cei din Turn broaște mecanice, ca nume de cod.

      Scafandrii-geniști își pregătiră trusa , își activă lanternele cu infraroșii și coborâră cu oarecare teamă pentru îndeplinirea unei misiuni cu totul și cu totul nouă. Comunicau între ei prin semnale luminoase, dar și prin stație. Ajunseră într-un minut pe fundul betonat al lacului. Surpriza fu totală. Vizibilitatea era perfecta. Lumini multicolore transformau totul într-o feerie. Obiectele periculoase păreau a fi însuflețite. Mișcându-se pe o traiectorie bine definită. Nu aveau nimic de-a face cu ceea ce știau ei. Unul dintre scafandri avu un atac de panică, țipând în stație:

-O să murim, fraților! Sun broaște Galapagos.
– Nu sunt vii. Sunt doar niște jucării create de minți bolnave pentru distrugere. O broască Galapagos adevărată are până la 400 de kilograme și 1,8 metri lungime. Acestea sunt ceva mai mici, atât cât să permită   amplasarea în carcasa lor a unor focoase nucleare sau clasice. .Vorbise comandantul grupei de geniști.Continuă cu aceeași voce de oțel:
-Am  avut curiozitatea să studiez diferite forme de camuflare a explozibilului. Am găsit și ceva asemănător. Fiți atenți, vă rog! O asemenea„broască” are o ușă

În partea laterală, unde este panoul de comandă veți vedea o săgeată. De aici se acționează dispozitivul de deplasare. Pot merge, pot înota, pot zbura, având motoare adecvate , pe bază de combustibil nuclear. Deschideți  compartimentul în care este panoul de comandă. În partea de sus, au un locaș alveolic în care de obicei se amplasează focosul. Umblați cu atenție. Dacă este încă la locul lui, focosul se poate scoate prin simplă apăsare în sus. Raportați ce ați descoperit. Aștept trei minute.

      Mai repede, sau mai încet, geniștii descoperiră după indicații locul de amplasare a dispozitivului exploziv. Veștile erau bune. Strigoienii au dezamorsat broaștele înainte de a părăsi monumental capcană al Antoneștilor.

        Șeful geniștilor transmise lui Andronache Țârelogeanu stadiul misiunii.

Acesta îi felicită și le ordonă sî se orienteze la punctele de captare a broaștelor grele, construite din oțel de duritate mare, rezistent la șocuri și la eroziune. Captarea țestoaselor se va face progresiv, fără ca scafandrii să se afle în lac. Electromagneții vor fi racordați la cablurile alimentate cu mii de volți.

      Comanda fu executată. Electromagneții au fost dispuși astfel încât să creeze un camp magnetic puternic. Când întreaga operațiune va fi gata, utilajele grele vor crea o breșă în plafonul metalic al lacului și cu ajutorul macaralelor captura de oțel  va fi scoasă la suprafață, pentru a fi dusă în laboratoarele de specialitate ale devizei Anti-tero.

Va urma!