Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Doi metri sub pământ (Roman foileton) (37

needitat…

                                         Doi metri sub pământ
                                            (Roman foileton)
                                                         37

            De la pescuirea țestoaselor.au trecut zile bune. Orovenii reveniseră cumva la viața de odinioară, cu singura precizare că mai toți au început să muncească. Culturile de lavandă, scaieți ș alte plante medicinale treziseră satul la hărnicie. Noul primar, lăudat de unii, înjurat de alții, era pus pe reforme serioase, spre mirarea consătenilor care nu bănuiau că băiatul din flori al lui Țârel va putea conduce vreodată satul. 

În primul rând, nu mai dădea ajutoare decât celor inapți de muncă, foarte bătrâni sau foarte bolnavi.

Venirea Juanei Țârelogeanu în sat fu privită la început cu reținere. Orovenii nu bănuiau că Juana e mană cerească, trimisă aici să aducă bunăstarea. Ea însăși muncea pe plantații, explicând orovencelor ce trebuie să facă.

Puținii bărbați din sat răriseră drumul cârciumii, spre disperarea Grasei care se simțea sabotată. Se uita ziua întreagă la caietul cu toate datoriile șterse. Trăia și ea de azi pe mâine. Nu muncise niciodată. Se credea cucoană mare. Ce să faci? Vremurile se mai schimbă.

Nici văcarul nu o ducea mai bine. Odată cu mutarea în containere, oamenii își vânduseră sau sacrificaseră vitele. Doar vreo câțiva păstraseră caii. Juana cupărase tractoare, semănători, carosate și nu mai era nevoie de bătrâna căruță.

       Revenirea la casele bătrânești se făcu neașteptat de repede. Dincolo de pod mai locuiau câțiva săraci, cam leneși din fire, care credeau că de acum înainte totul va fi pe degeaba: apă,  curent, căldură. Se vor convinge repede că nu e chiar așa. Și laptele, și mierea se termină într-o bună zi.

        Oamenii își reparau casele, cumpărau pui de-o zi, unii își luau de la târg câte o capră , lăudată de cel care o vindea că dă lapte de nici nu poți să-l consumi. Minciuni. Ce negustor spune că ceea ce vinde nu e bun? Unii se mai și jură. Orovenii sunt mai isteți decât alți semeni. De regulă, merg la târg după slujbă și sunt însoțiți de preotul Agălinei. Când vânzătorul se jură, lăudându-și marfa, părintele își pune patrafirul și cere repetarea jurământului. Mulți negustori ocolesc târgul de pe izlazul comunei. Chiar le e frică de pedeapsa Celui de Sus. Superstiții!  Pierzi, câștigi ,negustor te numești. Nu-i prost cine cere. E prost cine dă. Și-atunci , ce rost mai are circul cu prezența preotului la negocieri? 

          Flori se obișnuise cu prezența cumnaților. Oricum era apatică și nu-i intra nimeni în voie. Primarul Cornelius Costin pleca dimineața și venea seara.Nici Juana nu era prea bine dispusă. Avea soț mai mult cu numele.

Noroc de muncile câmpului. Ea, cea trăită în puf, descoperise că e un miracol să vezi cum răsar plăntuțele, cum cresc mari și cum dau roade. Sclifosita din Santiago trăia într-o mirare continuă. Era spectacolul mirabilei semințe blagiene, de care nu auzise încă.

         Florica își toca timpul între biserică și adăpostul  „Ham-Ham”, devenit model pentru ăntreg ținutul. Câinii efectiv o iubeau. Când intra la ei , era un spectacol rar. Unii îi săreau direct în brațe. Alții voiau s-o sărute. Cei mai obraznici o trăgeau de rochie, cerșind o mângâiere.  Se gândea devastată ăîntr-o zi va trebui să-i lase în grija altcuiva. Simțea că acea zi nu va fi prea departe. Avea și ea o vârstă și va trebui să-și găsească liniștea într-o bună zi. Dacă Dumnezeu nu va avea alte planuri cu ea.

         Credea că Andro, după misiunea„ Broasca”va fi lăsat să se întoarcă acasă ,la Flori a lui. Nu prea s-au lipit lucrurile. Marele comandant planetar BOS a convocat tot staful operațiunii și a făcut o analiză pe text ,cum se spune.În ciuda succesului operațiunii de curățire a lacului „Morții rămân morți”, Bos a descoperit câteva imperfecțiuni tehnice și umane.

1- Operațiunea  a costat de cinci ori mai mult, deoarece a ieșit din spațiul orar.
2- Nu toate focoasele extrase au fost așezate în gențile blindate după gradul de periculozitate.
3.-Sincronizarea mijloacelor de tracțiune cu cele tehnice, respectiv captarea magnetică, nu s-au înscris în parametrii proiectați.
4- Pe timpul operațiunii , au fost văzuți civili sdcăpați în zona interzisă.
5- Mijloacele de comunicare între actanți au fost bruiate sonic și imagistic.

        La toate aceste neîmpliniri trebuia să răspundă Andronache Țârelogeanu, căruia i s-a dat mînă liberă să acceseze orice sursă.  Aceste elemente neprevăzute nu-i vor permite să intre în săptămâna de refacere.

 Andro era confuz. Bos avea dreptate, Cele sesizate trebuia clarificate direct și indirect. Trimise un mesaj la casa de la capătul Podului și comunică motivele întârzierii.

La primirea celor cîteva rânduri, Florica izbucni în lacrimi și vru să plece la Turn, pentru a se război cu Bos, care-i sechestrase soțul.  Cornlius și Juana o potoliră pe moment, încercând să-i explice că astea sunt reguluile și nu poți să le încalci.

-În definitiv , cu ce erau mai periculoși strigoienii din Monumentul Antoneștilor decât Turnul?

Flori izbucni într-un plâns spasmodic.Era în pragul unei crize fără ieșire.

-Flori, draga mea Flori! Oprește-te  mâna lui Dumnezeu. Privește pe geam!

Mecanic, Florica se apropie de termopanul de trei metri și privi înspre primul pod. Un elicopter de asalt tocmai își lua zborul. Aproape de balustrada podului zări trei siluete. Nu realiză despre ce e vorba. Coborî la ușa din spate. Cele trei siluete aveau în spate și în mâini niște bagaje. Când înțelese despre ce e vorba ,fu gata să se prăbușească. Juana era lângă ea și o sprijini. Se trezi din amețeală în câteva clipe.Cei trei alergau spre ea și strigau din răsputeri „Mamă”,„Bunică”,Flori !   Nu-i venea să creadă. Era fiul ei Mario, Nora și nepotul ,pe care nu-l văzuse de la nunta lui Cornelius. Îmbrățișarea celor patru semăna cu o grămadă de la rugby. Flori era sufocată. Toți o stângeau în brațe, iar ea se simțea ca o iască arsă. Nu mai avea pic de putere. Juana îi lăsă câteva clipe bune și apoi interveni cu un ton chipurile autoritar:
– Gata cu dulcegăriile. Doar nu sunteți sud-americani să plângeți unul pe umărul celulalt. Nu uitați că ar putea să vă vadă vreun strigoian și ar râde cu hohote de slăbiciunile voastre. Și,  de fapt, de ce vă bucurați așa tare? Au venit la mama lor fiul, nora și nepotul. Poftiți în casă, cât nu trec la represlii.

      Primul care își reveni fu Mario:

-Mătușă Juana, de când te-ai făcut așa de autoritară? Ai devenit șef în casa Țârelogenilor? Se vede că nu o cunoști pe Florica Țârelogeanu. Mama e mâță blândă, dar zgârâie rău.

– Nu-l lua în serios ,Juana! O face pe protectorul familiei. Moare de dragul vostru!

– E un pinct de vedere. Să vedem ce zice și dmnul primar al orovenilor. Salut ,unchiule! I-ai păcălit să te voteze? Voi  ăștia din neamul lui Țârel nu vă lăsați până când nu vă atingeți obiectivul. Uite, eu nu sunt ca voi. Abia am ajuns directorul unei  companii aviatice.

– Bravo, nepoate! Așchia nu sare departe de trunchi. Frate-meu știe?

– Nu , că abia ieri s-a întâmplat. L-am sunat. Era în misiune și nu mi-a răspuns.

– Așa ne face și nouă.

       Între timp, Flori,nora și nepotul dispărură în labirintul de camere. De undeva de la caturile superioare se auzeau hohote de râs și urale ca la meciurile de calificare.

        Mai lucidă și mai cu picioarele pe pământ, Juana invită oaspeții dragi în camerele lor și dădu poruncî angajaților să așeze masa.  O firmă de profil avea contract să onoreze orice comandă într-o oră.

      O muzică ambientală inundă încăperea. Cel mic nu mai putea de curiozitate să vadă ce cadouri i-a pregătit bunica de la „țară”

Au convenit ca momentul deschiderii cadourilor surpriză să succeadă momentului srvitului mesei de prânz. Curiozitate mare! Regula e însă regulă!

         Despre sosirea musafirilor , fu anunțat prin fir direct și Andronache. Cel care trimise mesajul fu însuși Mario, lucrător în flota cea mare.

         Toți erau flămânzi. Nepotul termină primul. Voia ca Flori să-i ducă la padoc. Niciodată nu văzuse atâția câinin la un loc. Se temea puțin, cu toate că nu se va putea abține de la o hârjoneală cu cei mai jucăuși. Florica era mândră nevoie mare că va apărea ca un om important în fața singurului ei nepot.Deocamdată.

Se anunța o după amiază incendiară. Aveau multe de povestit.  Mario va rămâne în Oroveni o săptămână încheiată, având de reglat și niște treburi funciare. Cel mic va fi dus de Juana l la grupele de copii, unde jocul era cuvîntul de ordine. 

      Ziua se încheie cu un soare agresiv, care te obliga să pui mâinile le ochi.

Va urma!

 

   



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5