Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Drumul unui maghiar către Ortodoxie. Dialog între Tudor Petcu și Aranyosi-Vitéz Gellért Szilárd. Traducere în limba română realizată de Györfi Mózes

needitat…

Drumul unui maghiar către Ortodoxie. Dialog între Tudor Petcu și Aranyosi-Vitéz Gellért Szilárd. Traducere în limba română realizată de Györfi Mózes

 

Notă preliminară:

Acest dialog, aflat în căutarea hranei duhovnicești, caută să scoată în evidență parcursul spiritual al unui maghiar ce și-a găsit domiciliul spiritual în Ortodoxie, alegând inclusiv calea sacerdotala, devenind astfel o voce reprezentativă a Ortodoxiei de limbă maghiară. De altfel, mireasma îmbietoare a mesajului duhovnicesc pe care am dorit să-l primesc din partea părintelui Aranyosi-Vitéz Gellért Szilárd de la Szeged ne introduce cu o suavitate smerită și în orizontul spiritualității ortodoxe din Ungaria, așa cum este ea trăită și asumată de către anumiți locuitori de pe teritoriile fostei Câmpii Panonice. Îi mulțumesc în egală măsură domnului Györfi Mózes, un bun prieten de-al meu în Hristos, pentru efortul său de a fi tradus în limba română dialogul de față. De altfel, domnul Györfi Mózes mi-a acordat acum câțiva ani un interviu despre drumul său către Ortodoxie pe care l-am publicat în revista „Luceafărul”, dânsul fiind unul dintre maghiarii al căror parcurs spiritual a fost marcat de către părintele Arsenie Boca. Este foarte interesant să observ și să descopăr impactul pe care Ortodoxia începe să îl aibă în rândul comunității maghiare din România, dar mai ales în Ungaria, aspect căruia ar trebui să îi acordăm o atenție deosebită. 

1.) Mai întâi de toate mi-ar plăcea ca să spuneți câteva cuvinte despre Dv și despre convertirea la Ortodoxie, pentru ca să-i introducem pe cititorii noștri în temă.

2.) Care este cea mai importantă schimbare din viața Dv de la convertire  incoace?

3.) După părerea Dv putem compara Biserica Ortodoxă cu un spital pentru răniți și bolnavi dpdv duhovnicesc?

4.) Vă rog să ne detaliați în câteva cuvinte cum se prezintă viața cotidiană ortodoxă în Ungaria?

5.) Credeți că Ortodoxia maghiară în viitor va înflori și va lua amploare? Și dacă da, cum, și în ce fel?

6.) Având în vedere, că Dv sunteți ați ales convertirea la Ortodoxie, cum va raportați modul de viață al neortodocșilor? Și nu în ultimul rând care vor fi argumentele Dv pentru persoanele heterodoxe, care vor să contempleze mai cu atenție orizonturile Ortodoxiei?

7.)Care este argumentul Dv principal când susțineți că adevărul suprem se găsește doar în cadrul Ortodoxiei?  

 

Aranyosi-Vitéz Gellért Szilárd:

1).  M-am născut în Sighetu Marmației (Maramureș-România) într-o familie maghară cu confesiunea romano-catolică. În primul rând bunicii mei (din partea ambilor părinți) au fost niște oameni foarte credincioși. Când eram în clasa întâi părinții m-au înscris la cursuri de religie, iar  de-atunci biserica și parohia mi-au devenit elemente de la care nu mă mai puteam dezlipi. Îmi plăceau foarte mult slujbele și toate activitățile bisericii, aproape că ne-am luat la întrecere cu prietenii la acest capitol, cum ar fi: – cine participă de mai multe ori la slujbele religioase, cine citește mai multe cărți sau  cine poate să se poziționeze mai aproape de Sf Altar. De mic copil am vrut să fiu preot, dar îndrăgostindu-mă pe timpul liceului, încet am renunțat la acest deziderat, știind faptul că preoții catolici n-au voie să se căsătorească și să-și întemeieze familie.

Datorită eforturilor și sacrificiilor părinților mei am ajuns ca să frecventez liceul teologic, iar mai pe urmă Facultatea de teologie catolică (în limba maghiară) din Cluj Napoca. Din cauza neglijenței și nepăsării mele de pe-atunci, și din cauza altor ispite ivite, aceste cursuri nu le-am mai terminat.

Dar din mila și din purtarea de grijă al lui Dumnezeu așa s-a întâmplat, ca în Ungaria, în orașul Debrețin s-a pornit un Curs de formare de cantor diecezan de 4 ani, pe care am reușit să-l termin.  În urma acestui imbold m-am înscris la Academia de Muzică din Budapesta, secția Muzică religioasă, unde am umblat un an. Trebuie să recunosc, că aici am auzit pentru prima oară lucruri pozitive despre Ortodoxie. (Se subînțelege că în mediu catolic n-aveam cum să aud și să aflu lucruri despre Ortodoxie). Profesorii noștrii (care între timp s-au mutat la Domnul) au avut doar cuvinte de laudă la adresa Ortodoxiei, precum și la modul în care se păstrează tradiția liturgică, precum și  păstrarea cu sfințenie a textelor și cântărilor bisericești, etc. De atunci am început să fiu atras la modul serios de Ortodoxie. Între timp ne-am mutat cu domiciliul la Szeged, deoarece aici mi-am primit slujbă, post de cantor prin repartiție. Soției mele i s-a trezit interesul pentru pictură și a început să frecventeze un curs de pictor iconar la o pictoriță (catolică) de icoane, care era foarte drăguță și amabilă. În același timp am început și eu deja ca să studiez, să caut, să citesc. Prima mea cu-adevărat „întâlnire” cu Ortodoxia a fost atunci, când într-o zi din curiozitate m-am dus în biserica ortodoxă sârbească din Szeged, ca să-le vizitez icoanele de aici. În acel moment în lăcașul de cult am fost numai noi doi: Părintele Pávle și cu mine. Părintele săvârșea slujba de dimineață, cea de utrenie în limba slavonă. Niciodată nu am experimentat așa-ceva ! În acel moment am simțit, că  — deși nu înțelegeam nici un cuvânt și nici slujba nu părea una pompoasă și impozantă — sunt ACASĂ și numai vreau să plec de aici !….iar convorbirea mea cu Părintele Pávle a avut un rezultat, o schimbare care doar a reconfirmat tendința mea către Ortodoxie: Am început să umblu regulat în aceea biserică, deși eram cantor romano-catolic. 

Încetul cu încetul am ajuns la concluzia aceea inevitabilă, că va trebui să aleg între cele două religii, respectiv între Catolicism și Ortodoxie. Deși ambele religii au multe în comun și ambele se bazează atât pe Sfânta Scriptură cât și pe Sfânta Tradiție, precum și pe Scrierile Sfințolir Părinți, totuși undeva ceva diferă și cu siguranță careva din aceste două este pe o cale greșită. Era momentul să aleg. În familia mea Catolicismul ca și dogmă și religie mi-a oferit și până atunci „hrana” aceea sufletească , care ne-a ținut în credință, am avut duhovnic bun și buni învățători în jurul nostru…..deci nu atât lipsa hranei sufletești ne-a apropiat de Ortodoxie, cât era vorba de o cunoaștere mai aprofundată,  care nu știu dacă se pot explica prin cuvinte ! 

M-am dus și l-am căutat pe parohul bisericii ortodoxe maghiare din Szeged, Pr. Dr. Imrényi Tibor. Când ne-am întâlnit, am crezut că și ortodocșii au un „salut” al lor și l-am salutat cu formula „Hristos în mijlocul nostru!”……la care dânsul s-a uitat la mine, apoi încet și îngândurat mi-a răspuns: – „A fost……Este și va fi !” Atunci  nu înțelegeam defapt ce-nseamnă asta. Dar mi-a rămas în minte și niciodată nu am uitat acest moment. 

Am început să umblăm la Părintele Tibor pentru pregătire și inițiere în Ortodoxie. Dacă vreodată a existat un părinte calculat, responsabil și plin de dragoste pentru mine și familia mea, acela cu siguranță a fost Pr. Tibor! Ne-a introdus sistematic și pas cu pas în tainele duhovniciei, tainele Ortodoxiei. Trebuia să ne „setăm” modul nostru de gândire pe un alt făgaș, pe o altă direcție, care nu era aceeași cu dogma catolică. Părintele nu s-a grăbit și nici nu s-a arătat vizibil bucuros pentru convertirea noastră…….pur și simplu s-a ocupat de noi cu multă conștință și multe rugăciuni, sunt convins de asta !…..iar rezultatul acestor osteneli și sacrificii din partea părintelui a fost acela, că toată familia mea cu ajutorul lui Dumnezeu a trecut la Ortodoxie…..iar  al patrulea nostru copil a fost botezat de însuși Părintele Tibor, cu ocazia Hramului bisericii ortodoxe din Szeged, hramul Sf și M. Mc. Gheorghe. 

De atunci avem zile foarte active în acest domeniu. Dacă cineva m-ar întreba, când s-au întâmplat toate astea, i-aș zice că sunt vreo 20 de ani de atunci…..deși abia au trecut câțiva ani. Anul trecut în 16 Martie 2019, în sâmbăta de dinaintea Duminicii Ortodoxiei din voia tainică al lui Dumnezeu la propunerea Părintelui Tibor am fost hirotonit diacon la Catedrala „Adormirii Maicii Domnului” din Budapesta de către Episcopul Antonyij (Szevrjuk), Episcopul Budapestei și al Vienei, fapt ce a marcat noul meu loc de muncă, respectiv slujirea mea la Biserica Ortodoxă „Sf M. Mc Gheorghe” din Szeged, alături de Pr. Tibor, de la care am tot timpul numai de învățat.

2). Dacă aș răspunde la această întrebare înseamnă că ar fi laudă, sau, cel puțin, așa s-ar părea. Ar fi ceva nelalocul lui ca să vin cu niște explicații despre niște lucruri…..aș zice intime. Sarcina noastră este aceea ca să învățăm rugăciunea inimii — cu ajutorul lui Dumnezeu, — care este cheia vieții noastre creștinești, deoarece conține acele mari adevăruri pe care trebuie să ni-le implantăm în inimă. Cât vom reuși asta, numai Dumnezeu știe.  „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine păcătosul!”

3). Putem considera și așa. Se pare că spiritualitatea ortodoxă în sine este un fel de spital vindecător de suflete. Însă este important să știm, că pentru vindecare trebuie să contribuie și persoana în cauză (bolnavul). Procesul este la fel valabil atât pentru vindecarea trupului cât și a sufletului. Ortodoxia numai atunci poate „să se transforme  într-un spital”, când acei oameni care o caută sau care-o găsesc, acceptă învățătura ortodoxă, precum credința și viața în Hristos. În caz contrar chiar dacă vom avea o credință adâncă, o credință de fier, tot nu ne va folosi la nimic! Exact ca și cum niște copiii din Evul Mediu în timp ce se jucau, au găsit niște comori inestimabile, de sute de ani, dar neștiind ce țin în mâinile lor, neștiind  valoarea lor, au considerat ca pe niște lucruri și obiecte fără de nici o valoare. Domnul Hristos ni se predă nouă…..dar dacă noi la rândul nostru nu ne predăm Lui, atunci vindecarea cea mult așteptată nu va veni.

4). În Ungaria sunt prezente 5 eparhii ortodoxe: Patriarhia Constantinopolului, Eparhia Ortodoxă Sârbească din Buda, Episcopia Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Bulgară, precum și Patriarhia Maghiară a Moscovei din Ungaria, în cadrul căruia slujesc și eu.  Aceste eparhii au biserici, preoți slujitori, diaconi și enoriași, dar, din păcate, Ortodoxia în Ungaria este prezentă doar răzleț. Și totuși, dacă privim înapoi în istorie, poporul maghiar are multe puncte de legătură cu Ortodoxia, ca să dau numai un singur exemplu: Fata Sfântului Ladislau I. (1046-1095) al Ungariei a fost Sfânta Piroska împărăteasa Bizanțului cu numele de Eirene (Irina)(1088-1137), a fost soția împăratului Komnénosz II. János, cea  care a ctitorit Mănăstirea Pantocrator din Constantinopol, precum și Spitalul vestit aferent, ctitorită tot de ea. Este foarte cunoscută și datorită mozaicului din catedrala constantinopoletană Hagia Sophia. Biserica îl venerează ca sfânt pe fondatorul statului maghiar, regele Ștefan I., precum și pe monahul venețian Sf Gerard (Szent Gellért) călugăr benedictin ulterior episcop, care în localitatea Marosvár pe atunci (actualul Cenad jud. Timiș) a fondat și cea de-a X-a Episcopie a Ungariei, în urma mandatării Regelui Ștefan.

Amprentele istoriei de demult ne conduc până în zilele noastre. Bisericile ortodoxe din aceste regiuni își mențin relațiile, legăturile. Preoții și enoriașii noștri organizează periodic conferințe, iar secțiunea de tineret în fiecare vară organizează tabere pentru copii și tineret, multe parohii pun la dispoziție cărți sau administrează pagini de internet și chiar muzee, dar și țin cursuri de cateheză pentru adulți și copiii, etc.. Bineînțeles că adevărata față, adevărata spiritualitate a Ortodoxiei se vede  în primul rând prin slujbele bisericești, și, deși suntem puțini, asta nu împuținează cu nimic harul lui Dumnezeu și starea noastră de spirit înălțătoare în care ne aflăm prin rugăciune și ne întâlnim cu Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, prin Tainele Sale cele Cerești și înfricoșătoare. 

5).  Ortodoxia maghiară e în floare. Dacă ne întoarcem cu câteva decenii în urmă, în secolul XX, eparhia noastră îi datorează cel mai mult părintelui Berki Feríz, acest preot mult-știutor, al cărui muncă și strădanie a condus la reînnoirea Ortodoxiei, dacă pot să spun așa. Părintele Feríz le-a tradus în ungurește cărțile liturgice, a scris articole cu caracter teologic, a înființat o revistă, a împărțit cărți de rugăciune în limba maghiară, faptele lui mari au ecouri chiar și în ziua de azi, iar cunoștiințele lui vaste în domeniu sunt copleșitoare! Toate acestea persistă încă și astăzi, mulțumită în mare parte părintelui meu duhovnic  Dr. Imrényi Tibor. Din familii ortodoxe răsar copii ortodocși, care, deși se află în diasporă, cu atât mai mult își păstrează dreapta credință. Aș invita cu mare drag pe oricine dintre doritori, ca să vină la noi de Sfintele Paști, la Biserica „Sf M. Mc. Gheorghe” din Szeged, ca să simtă cu adevărat ce-nseamnă adevărata viață și spiritualiate ortodoxă maghiară. Slujba se oficiază în mai multe limbi: Maghiară, slavonă, greacă, română, engleză, la fel și cântările…..iar din cauza Marelui Praznic toate se umple cu Viață, pentru că „din mormânt ne-a venit iertarea!”

6).  Este greu ca să-I dai sfaturi unui om care se află la stadiul de început în Ortodoxie, care abia a început să studieze. Am ajuns la concluzia comună cu Pr Martin, (monahul de la Schitul „Sf Gheorghe”, care la rândul lui s-a convertit și el la Ortodoxie), că ne lipsesc doar acei 35 de ani din viețile noastre pe care NU le-am petrecut în Ortodoxie! Pentru cei interesați dacă totuși e să-le dau un sfat, sugerez să-I urmeze din Pilda vameșului și a fariseului (după Evanghelia Sf Luca) starea de spirit a vameșului, care s-a nesocotit pe el, și totuși, (după cuvintele Domnului) din cauza smereniei sale a plecat mai îndreptățit de la templu. 

7).  Sunt foarte multe argumente în acest sens. Dacă vom începe să răsfoim Manualul ce conține documentele și învățăturile de bază a Bisericii Catolice, (denumite „Denzinger-Schönmetzer –  Enchiridion Symbolorum et Definitionum), o să constatăm, că Biserica Catolică a modificat Crezul Apostolic. Asta se poate explica în mai multe feluri, dar fapta rămâne faptă și asta nu poate să nege nimeni ! Și dacă vom face un salt mai mare în Istorie și contemplăm de exemplu situația de azi, atunci o să ne aducem aminte de vorbele Domnului nostru Iisus Hristos din Evanghelia după Matei, care bineînțeles ne este valabil pentru toți: „După roadele lor îi veţi cunoaşte”. 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.601 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5