Primit pentru publicare: 2 aug.2016
Autor: prof. Cristina MAXIM
Publicat: 3 aug. 2016
Redactor: Crsitina MAXIM
Editor: Ion ISTRATE

Metodele de evaluare alternative sunt metode noi, cu o percepere novatoare în privința aprecierii activității didactice a profesorilor și a elevilor. Sunt și acestea variate.
Observarea sistematică a elevilor este una dintre metodele cu o largă arie de aplicabilitate. Elevii sunt observați într-un mod sistematic, comportamentele afective, evoluția lor.
Această formă de evaluare însoțește aplicarea celorlalte metode de evaluare, comletând anumite concluzii.
În orele de limba română, observarea sistematică ar putea fi orientată spre unele aspecte: calitatea citirii, ritmul scrierii, calitatea scrierii conștientizarea eficientă a ceea ce se scrie, coerența exprimării orale sau scrise, capacitatea de a extrage esențialul și cea de a dezvolta ideile,rigurozitatea formulării enunțurilor.

Sunt atent urmărite și supravegheate:cantitatea și calitatea lecturii,acuratețea temelor,personalizarea  conceperii unor teme,implicarea în rezolvarea unor sarcini scurte,modul de a-l asculta pe interlocutor, calitatea întrebărilor și răspunsurilor, folosirea altor surse de informare decât cele expuse de școală, corectarea și autocorectarea, relaționarea cu colegii, profesorii.
,,Metoda observării sistematice devine deosebit de eficientă dacă este completată printr-o fină analiză a observațiilorbrute și o interpretate fundamentată științific din punct de vedere psihopedagogic.”
Investigația se poate desfășura individual sau în grup. În ciclul primar, această metodă se folosește doar la nivelul unor elemente de investigație prin care este supravegheată înțelegerea elevilor ,selectarea informațiilor, organizarea și aplicarea lor în contexte diferite.
,,  Metoda este aplicabilă în mod deosebit însă disciplinelor din aria curriculară științe și elevilor mai mari decât din ciclul primar .”
Evaluatorul trebuie să sesizeze îndeaproape caracteristicile personale ale elevilor și nu neapărat calitatea produsului la care ajung neapărat aceștia prin investigație.Metoda,prin aplecarea ei conștiență este relevantă în privința creativității și inițierii elevului,a modului de participare în cadrul grupului și de cooperare cu colegii, a perseverenței în muncă,flexibilității gândirii,implicării corecte etc .
,,Proiectul este o activitate complexă, în urma căreia se obține un produs ce poate fi evaluat. Această activitate se sprijină pe o temă dată și se poate derula individual sau pe echipe, într-un interval de timp mai mare .
Elevii pot învăța :să-și împartă sarcinile în cadrul unei echipe:
-să se folosească de date obținute din diferite surse (din lecturi, în urma vizitării unui muzeu) ;
-să respecte conținutul proiectului (tema subiectului, motivarea alegerii, ideile principale ale proiectului, interesul pe care îl reprezintă,materialele folosite) prin care se pregătește învățarea prezentării produsului respectiv.

Sarcinile se împart între membrii echipei.
Fiecare participă după cum sunt împărțite activitățile .Elevii selectează și organizează informațiile și cele materiale (imagini, volume albume, date biografice, texte etc ).Este bine să fie precizate sursa informațiilor și chiar perioada de timp în care acestea au fost pregătite.
Prezentarea-constă în expunerea materialului care a fost obținut de către un elev al grupului sau mai mulți, în funcție de compartimentele proiectului realizat. Poate fi solicitată și argumentarea unor enunțuri afirmative, acolo unde timpul permite, ținând seama de particularitățile vârstei echipei.
Portofoliul  reprezintă un instrument complex de evaluare. Corespunde tuturor obiectivelor transcurriculare  deoarece completarea lui se finalizează foarte pretențios și sunt oglindite mai multe laturi ale personalității elevului.
Conținutul unui portofoliu constă în :
-rezultatele elevului în urma aplicării metodelor tradiționale de evaluare (probe orale, lucrări scrise, teme);
-fișa de observare sistematică a elevului;
-elemente care reflectă munca elevilor ;proiecte individuale sau de grup, creații literare deosebite, soluții la probleme interesante din diferite domenii(logică, matematică, științe);
-documente istorice sau geografice colecționate de elev;
-aprecieri asupra unor succese într-un spectacol realizat cu elevii clasei.

Profesorii vizează activitatea elevului la oricare disciplină, iar păstrarea portofoliului  revine tot școlii.
,,Portofoliile prezintă o însemnătate aparte în cadrul metodelor de evaluare,prin aceea că oferă atât cadrului didactic, cât și celorlalți factori interesați (părinți,elevi) o imagine mai completă și mai grăitoare despre ceea ce știe să facă elevul, despre ce este și ce poate el deveni”. Reprezintă în același timp o posibilitate pentru părinți să se asigure de munca copiilor lor.
Autoevaluarea este un concept care se referă la un complex de strategii care au ca scop formarea capacității de autoapreciere și autocontrol.
Este în același timp un mare succes atunci când putem vorbi de modelarea corectă a acestor deprinderi. Se urmărește ameliorarea rezultatelor și progresele activităților de învățare.
Sunt urmate o serie de procedee în sensul formării acestei capacități: autocorectarea, corectarea reciprocă, corectarea/autocorectarea însoțită de apreciere .Din punct de vedere pedagogic ,procedeele acestea sunt importante pentru consecințele pozitive asupra învățării ,descoperindu-și greșelile și corectându-le .
Atât metodele tradiționale (scrise ,orale și practice ),cât și metodele alternative își au contribuția la realizarea actului educativ la cotele cerute de actualele reglementări.
Este necesară o adaptare a lor și o punere în practică prin procedee diferite, în funcție de vârsta elevilor, de specificul fiecărei discipline și de condițiile concrete în care se desfășoară activitatea didactică.
Metodele se folosesc într-o varietate cât mai mare, pentru a da substanță actului de evaluare,prin completarea dezavantajelor caracteristice unor metode cu avantajele ce decurg din aplicarea altora.