Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Eminescu, portret mişcat

    Publicat de Răzvan Ducan, 17 ian.2014. Redactor de ediție: ing. Nicolae Iosub

    Eminescu,Suspina,150114 [320x200]Eminescu, portret mişcat

    N-au fost cercuri în
    lanuri de porumb,
    Şi nici pe cer lumini
    misterioase,
    El s-a ivit în plânset de
    copil,
    Înfăşând un ghem, de
    carne şi oase.

    În plină iarnă i-a fost
    dat să aibă,
    Sfântul Botez cu apă din
    Iordan,
    Râu care, de la Sfântul
    Andrei, încoace,
    Trecea şi trece, şi prin
    Botoşani.

    În  „Uspenia”, treflată de credinţă,
    I-a fost  îmbăierea, lună-n lumină,
    „Gaură de vierme”,
    cristelniţa,
    Între lumea păgână şi
    lumea creştină.

    Cutreierându-se de
    uimiri, a crescut,
    Cutreierând  apoi, singur, păduri,
    Căutând  în cuiburi de  şcoli,
    Ouă ascunse în mari
    învăţături.

    Şirul cărţilor citite s-a
    pierdut,
    Adunat pe abacul  bucuriilor sale,
    Şi fiecărei biblioteci,
    el i-a dat,
    Cordon ombilical, de
    bătucită cărare.

    Femeilor cu nuri şi
    blonde plete,
    În jurul cărora avea
    mişcări revolute,
    Le-a  făcut portrete-n minereu,
    În lumea  gelatinoasă de sub frunte.

    Preaplinul iubirilor lui
    inunda,
    Arome de  tei înfloriţi, pe  hârtie,
    Trup de cuvinte îmbrăcând
    idei,
    Binecuvântare, numită
    poezie.

    Avea pe degete şi pete de
    cerneală,
    Pregătit ca pentru
    amprentare,
    Ştia că pentru „mititei”
    e un delict,
    „Timpul” de adevăruri
    grăitoare.

    Basarabia şi Bucovina le
    ţinea la piept,
    Icoană-n suflet era Dacia
    Mare,
    În faţa imperiilor
    hămesite de mărire,
    Punea  condeiul ascuţit de ne-nfricare.

    Un vis cu dobândă, peste
    ani şi secoli,
    A pus deoparte pentru
    neamul său,
    „Ce-ţi doresc eu ţie…”,
    ne-a dorit el nouă,
    Glorii, bucurie, la ceas
    de apogeu.

    A-ngrăşat pământul, la
    timp de tristeţe,
    Lăsându-ne graiul mai
    primenit,
    Apăraţi de Sfânta, Limbă
    Română,
    Cu tot visul nostru,
    dezmărginit.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5