Despre fostul conac Adămuț din satul Săveni, comuna Gropnița, județul Iași, localnicul Petrea Lucaci mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acestuia.

– Domnule Petrea Lucaci, câți ani aveți?
– 93.

– L-ați cunoscut pe boier?
– Da; îl chema [Anton] Adămuț și era avocat, după ce fusese colonel în armată; de la numele lui a venit vechea denumire a satului, Adămești. [Proprietarul inițial al moșiei a fost boierul Nicolae Săveanu, numele căruia a dat denumirea actuală al localității Săveni.]

– A avut familie?
– Da, dar stăteau la Roman. El venea aici din când în când, în urma lui rămânând administratorul.

– Ce fel de om era?
– Era popular, de treabă și apropiat de oameni, cărora le înțelegea nevoile și îi ajuta. Când se plângea cineva că nu are mâncare la copii, mai cu seamă iarna, îl trimitea la administrator să-i dea lemne, grâu și porumb, că hambarul era plin, și îi spunea să vină la treabă vara viitoare.

– Cât de mare era moșia și din ce consta?
– Avea 150 ha, dintre care 50 ha de pădure, iar restul – terenuri arabile, fânețe și pășuni.

– Ce cultiva?
– Grâu, porumb și floarea soarelui, dar însămânța și iarbă pentru animale, că a avut 12 perechi de boi, vaci de lapte și doi cai pentru trăsură.

– Cum arăta curtea boierească pe atunci?
– Conacul avea un singur nivel și trei camere; în față, era o alee pietruită cu flori și copaci, în spate – grădina de legume și zarzavaturi, iar, împrejur, beciul, hambarele, fântâna, pe care a făcut-o mai târziu, șopronul trăsurii, magaziile și alte acareturi; grajdurile se aflau pe moșie.

– Ce s-a întâmplat la venirea comuniștilor?
– I-au confiscat moșia [în 1949], iar lumea a furat tot ce se putea lua. A rămas administratorul, dar sub supravegherea partidului. În conac, s-a făcut sediul G.A.C. și, apoi, al C.A.P., iar celelalte clădiri au fost folosite ca magazii pentru cereale, depozite de unelte și ateliere pentru repararea utilajelor agricole.

– Ce soartă a avut boierul?
– A plecat la Roman și nu s-a mai întors niciodată; acolo a murit și a fost îngropat, alături de familia lui.

– A revendicat cineva proprietatea după 1989?
– A venit un nepot bătrân din București al boierului și m-a întrebat chiar pe mine unde e pădurea lor; i-am arătat-o și a deschis proces, că avea acte pe ea, a primit-o, după care a tăiat copacii, i-a vândut și a luat banii. Nu a cerut și pământul, că era deja împărțit la oameni.

– Ce a mai rămas, acum, din fosta moșie?
– Nimic, e pustiu; doar niște copaci, că beciul și fântâna s-au astupat, iar conacul a fost dărâmat de mult.

Florin Bălănescu