Vasile LEFTER

                          GLASUL DIN ADÂNC.NĂLUCA (32)

              Rămași singuri în sufrageria neobișnuit de mare, Marga și Artur se priviră oarecum îngândurați. Se simțeau străini în propria casă. Totul era altfel. Erau decorațiuni de moderne  . Pe un perete atârna un tablou de epocă pe care Marga îl mai văzuse undeva, dar nu-și amintea unde.

Artur era mai stăpân pe el și încerca să  descopere ceva care să-i amintească de vremea când făcea naveta din vale, de cele mai multe ori pe jos.

Fără nicio vorbă, o luă de mână pe Marga, îndreptându-se spre dormitorul care le fusese prezentat de Cordelia.

• Marga, suntem acasă la noi. De ce te temi?
• – De năluci. Aici simt că prin toate ungherele sunt năluci.
• -E o copilărie, draga mea! Nălucile sunt doar o creație a minții noastre. Cercetările în domeniu tocmai asta își propun: să găsească remediu împotriva fricii. Cu timpul, oamenii se vor convinge că nălucile sunt născociri ale omului în momente de încordare nervoasă în urma unui eveniment neprietenos.
• -Încerc să te cred. Mă simt privită de după draperii. Văd ochi care transmit ură și răzbunare.
• -Hai să mergem la culcare. Mâine vreau să experimentez o nouă variantă a nălucilor-strigoi.
• -Bine că-mi spui asta înainte de culcare.
•        După această discuție agitată, deschiseră ușa dormitorului. Tresăriră amândoi. Pe patul dublu stătea întinsă în poziție obscenă Sevastița-preoteasa. Înainte de a se desmetici din șocul acestei năluci se auzi un râs gutural amplificat de zeci de maegafoane. Marga scoase un țipăt disperat. Imediat în dormitor intră Lia, râzând în hohote. Farsa ei avusese efect maxim. Privind soții Nebuneli , se opri din râs și își ceru iertare:
•  Vă rog să mă iertați pentru gluma proastă. Doctorul Octanebu m-a învățat câte ceva despre felul în care pot fi speriați oamenii. Eu am plusat și m-am gândit că un manechin pus în lumină difuză, cu sonorizare din sfera tenebrelor poate crea o frică paroxistică. Nu bănuiam că specialiști ca dumneavoastră chiar vor primi un șoc. Am greșit și îmi pare nespus de rău.
•        Lia luă manechinul de o mână și dispăru fără altă explicație în camerele de la etaj.
• – Artur, eu nu o cred. Fata asta urmărește ceva. Poate o răzbunare. Tabloul cu focul gheenei nu a fost adus aici din casa Sevastiței fără un scop anume. Ce zici?
• – Recunosc superioritatea intuiției femeilor. Iar tu, frumoasa mea minune, ai un al șaselea simț ,care te pune în gardă. Eu zic să-l sunăm pe Tavi și să-l întrebăm ce se întâmplă în casa noastră.
• – În niciun caz. Cu siguranță ar râde de noi.
• -Atunci, care e soluția? De dormit, trebuie să dormim.
• -Ai uitat de camera noastră secretă de sub scară? E mascată de un tablou electric fals. Înlăturăm tabloul și nimeni nu ne mai poate deranja.
• – Dar nu e cam praf după atâta vreme? 
• -În cinci minute aerul va fi proaspăt. Nu mă gândeam că vom apela vredată la  această vizuină.
•       Părăsiră dormitorul, stinseră  luminile și coborâră în refugiul de siguranță. Pereții erau capitonați. Nimeni nu știa de existența acestui spațiu securizat interzis accesului nălucilor.
•  Panoul electric fals fu înlăturat cu ușurință. Un pat studențesc îi aștepta cu așternuturi apretate. Marga era cam nemulțumită de mărimea patului. Artur era bucuros nevoie mare. O va ține pe Marga în brațe o noapte întreagă.
•            După o zi cu evenimente, Artur și Marga avură o noapte fără vise. Cam scurtă ,e adevărat.
•        La prima oră, Octavian încercă să ia legătura cu părinții. În cele din urmă ,îi răspunse îngrijorată Lia. Se simțea într-un fel vinovată de farsa pusă la cale. Se gândea că soții Nebuneli au părăsit casa bântuită de năluci.
•         Octavian luă o șenilată și urcă în deal. Nu înțelegea ce s-a întâmplat. Ușa principală era deschisă. Lia îl întâmpină fără niciun fel de explicații. Tavi nu o luă în seamă , îngrijorat de absența părinților. Prima dată intră în laborator atras de zgomote ciudate. Observă că una din casetele cu năluci, concepută de Cordelia, era deschisă. Răsuci întrerupătorul și făcu turul casei. Părinții săi nu erau nicăieri. Cordelia dădea mecanic din umeri, sugerând că nu știe nimic.
•        Octavian se opri în holul mare și fu străfulgerat de un zâmbet. Își aminti de ascunzătoarea lui când venea acasă. Coborî scările și trase deoparte tabloul electric pus la derută. Deschise cu grijă ușa și-și văzu părinții dormind îmbrățișați ca doi îndrăgostiți. 
• Închise ușa cu grijă și urcă în laboratorul dotat cu mult profesionalism de el însuși.
•       Trecuse deja de ora zece. Soții Nebuneli încă dormeau. Pentru a se distra puțin, programă două năluci, cu sonorizare. Le conduse cu mausul până la camera secretă și se retrase în spatele panoului . Nălucile începură să danseze în jurul patului cântând ceva cunoscut de toți copiii:
• „Scoală-te, scoală-te, puturosule… Artur deschise ochii zâmbind.
• -Marga, a venit Tavi cu glumele lui din copilărie. 
• Marga deschise ochii, dar nu văzu pe nimeni.
• Tavi intră  tiptil în camera de doi pe doi și se aruncă  în pat între ei, fără a spune nimic.  Tot copil rămâsese.
•  VA URMA
•   VASILE LEFTER