Vasile LEFTER

                                           Glasul din adânc. Năluca (23)

        Marga și Artur nu se mai săturau să-și privească fiul, devenit acum bărbat în toată firea. Trecuse o bucată bună de timp de când părăsise spitalul de nălucologie din vale. Comunicaseră telegrafic din două motive: nu voiau să fie interceptați și nici să epuizeze acumulatorii jucăriei lor de emisie –recepție.

       Acum erau din nou împreună și puteau vorbi pe îndelete. Toți fură de acord cu maxima latinească „Primo vivere, deinde filosofare”. Tată și fiu se așezară la masa  cu trei picioare.  Marga rămase o vreme de serviciu, amânând momentul așezării. Voia să-i privească de sus. Îi fusese tare dor de Octav al ei, pe care îl crescuse mai mult singură. De aceea, acum afișa un sentiment posesiv mai accentuat. Asta nu însemna că Artur își iubea mai puțin fiul medic așa cum visase.

      Flămând ca un lup, Octavian înfuleca de zor, neavând încă vreme de taifas. Foamea e un bun bucătar. Fără a spune nimic, Mama se așeză la un colț de masă ,ca să poată privi mai bine acest tablou de familie reunită.

Deranjat parcă de tăcere, Octav aruncă o întrebare impersonală:

-Hei, ce ați devenit așa de tăcuți? Nimeni nu mai spune nimic?

Părinții îl priveau cu drag. Se uita unul la celălalt și izbucniră în râs. Realizaseră că muțenia lor e caraghioasă.  Octavian grăbi masa de prânz. Simțea nerăbdarea părinților pentru aflarea detaliilor privind sosirea fiului pe Meteora în mare taină.

• -E nevoie să te întrebăm noi sau povestești de la un capăt la altul cum ai ajuns aici în taină?
• – Vă rog să aveți răbdare. Veți afla tot ce trebuie să știți. Nimic mai mult! După ce termin, îmi puteți pune o sută de întrebări, fără să vă promit că voi răspunde punctual chiar la toate. De acord?
• – Ce mai putem zice după aceste condiționări. Cică să crești copii. La un moment dat devii sclavul lor, ca și cum ei te-ar fi adus pe lume. Interveni Artur oarecum deranjat de avertizările fiului. Se gândea în sinea lui mâhnit. Fiul lor iubit îi pusese în gardă.„Puneți voi ce întrebări vreți, dar eu voi răspunde pe sărite”. La asta nu se aștepta Nebuneli. Marga, ca toate mamele era mai permisivă, mai înțelegătoare cu fiul-doctor crescut atâția ani departe de ea și de Artur.
• Cu glas cald, dar trist, spuse:
• -Te ascultăm, Tavi. Promitem să nu te întrerupem. E de fapt aventura vieții tale.
•       Octavian Nebuneli, ager la minte, sesiză reproșurile mascate din glasul părinților. Totuși ,și Marga și Nebuneli  l-au crescut în spirit de luptător: „Orice s-ar întâmpla, nu te abate din drumul tău”.

                   – Mulțumesc pentru masă și  ascultați în rezumat mica mea aventură:

• – Rămas mare șef de pavilion , am încercat să schimb câte ceva în studiul nălucilor. Am folosit metoda întrebărilor trăsnite, după cunoscutul algoritm „Ce-ai face dacă…?”  Câte ceva am reușit, dar mai am mult de muncă.
•  Aici, în Meteora, îmi programasem să ajung mai târziu. Amicul meu  de la intrarea în munte mi-a vândut un pont și nu puteam să amân sosirea. Călugărul de jos, de la intrarea turiștilor e de fapt un agent special NASA. L-am cunoscut în armată pe insula Rhodos, cu vreo zece ani în urmă, când lucram și eu pentru servicii.  Haina de călugăr budist îi asigură acoperirea. Cine să bănuiască pe călugărul Hasan că e un fel de spion la intrarea în munte. Voi nu-l cunoașteți, deoarece ați fost aduși cu elicopterul de o grupare teroristă. Nimeni nu poate intra prin chilia prietenului Hasan. M-a informat că se pune la cale un desant în cotloanele muntelui, de unde să fie trimise celule ale morții către dușmanii globalizării. Sunt vizați mai mulți șefi de state. Musulmanul comunică fiecare mișcare a fanaticilor fără chip. Chilia lui modestă este doar o mască. Mi-a arătat grotele vecine ,cu dotări tehnice de ultimă oră. Unele au ieșire direct la mare prin simpla dislocare a unei stânci. Am urcat la voi pe o scară spiralată,luminată cu senzori de mișcare. Din loc în loc ,erau agățați călugări care probabil au vorbit sau nu au respectat consemnul.Ieșirea din munte este aproape de locația voastră. Sunteți filmați în permanență. Pentru teroriști, nălucile voastre au devenit cheia reușitei unei  operațiuni fără precedent. După fiecare desant al aparatelor de zbor, clasice sau moderne, întoarcerea se face în Meteora. Este proiectat și un cimitir pentru ostatici. Doctori din teritoriile vizate vor fi aduși pentru diferite experimente. Fanaticii au în plan să se distreze prin exacerbarea chinurilor oamenilor-cobai care vor ajunge  aici. Nu știu ce misiune vom primi. Amicul meu de la intrarea în munte ne va comunica în timp util. Are controlul video și audio al întregului munte. Bănuiesc faptul că în jurul lui mișună o întreagă armată super instruită pentru contramandarea activității malefice a bolnavilor de putere. Suntem împreună și vom reuși. Eu voi rămâne partea ascunsă. Voi deja sunteți cu vechime aici, așa că nu veți da de bănuit. Mai mulți oameni din acest sector, Năl 13 M, dacă nu știați. Cam atât ,deocamdată.
•          Margă și Artur rămaseră fără cuvinte după mica informare a lui Octavian.
• – Artur, tu vezi că Tavi al nostru e bărbat în toată firea? Și-a propus un lucru extraordinar: să ne elibereze din Meteora!
• – Nu te grăbi, Marga! Nu uita că nici misiunea noastră nu e de ici-colea. Suntem pioni pentru scoaterea reginei, în vederea unui mat de excepție.
• – Faci tu ce faci și vrei să fii mereu cel mai important.
• -Draga mea! De acum va trebui să fim și mai atenți. Vor fi cu ochii pe noi și dacă vor bănui ceva ne vor muta sau ne vor agăța pe scara spirală, de care ne-a povestit Octavian.
•      Va urma
•