Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Glasul din adânc. Năluca (8

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Glasul din adânc. Năluca (8

Primit pentru publicare: 29 Dec. 2020
Autor: Vasile LEFTER, Focșani, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 29 Dec.  2020

© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

 Glasul din adânc. Năluca(8)     

Punctual ca de obicei, doctorul Nebuneli la ora 10 punct intră în laboratorul de analize și testări neurologice. Studenții erau și ei în fața computerelor, pregătiți pentru cursul practic interactiv. După lunga și plictisitoarea prelegere de la cursul precedent , așteptau ceva mai antrenant. Majoritatea memorase informațiile despre „nebunie” oferite de mai multe surse lexicografice. Mai greu s-au descurcat cursanții străini pentru care limba română mai avea încă dificultăți. Fiecare primise ca sarcină de seminar adresarea unei întrebări pacientei din camera de monitorizare a mecanismului cerebral. Astăzi la ora 11 Marga Tudor va fi scoasă din coma indusă cu șapte zile în urmă.  Doctorul Nebuneli studiase atent encefalograma, încercând să descopere cum reacționase creierul în stare de comă.

-Bună dimineața, dragii mei discipoli! Ați avut o temă dificilă de pregătit pentru acest seminar. Pentru medicul nălucolog, însușirea terminologiei este un lucru esențial, nuanțele fiind greu de sesizat uneori. Între a fi nebun ” și a fi „dement” sunt diferențe mari, raportându-ne la volumul pierderii coerenței.
Astăzi aveți șansa de a lucra direct pe subiect. Puteți pune orice întrebare menită să aducă luminări în cazul gradului de anormalitate. Pacientul oferit investigației voastre este o femeie de 50 de ani foarte inteligentă. Atenție ,băieți! Este încă foarte frumoasă, cu un corp superb, care ar putea să vă distragă atenția de la obiectivitatea demersului medical.

Lui Silviu Mereanu însistențele doctorului Nebuneli asupra detaliilor nesemnificative i se părură neprofesionale. Avu curajul să taie din elanul descriptiv al lui Nebuneli:
Lăsați, magistre! Am văzut destule femei frumoase. Femei tinere! Ce ne poate influența o femeie trecută de prima tinerețe, pe deasupra și jumătate nebună, care vede cai verzi pe pere/i, ajungând singură până la această vârstă?

-Domnule student Mereanu! Dacă judeci așa, vei fi un medic de duzină și nu vei pricepe că la femei trecerea de la o vârstă la alta se face după legi biologice neștiute. Ce e mai frumos? Un boboc cu petale îngrămădite sau o floare desfăcută pregătită să te îmbrățișeze?
– Domnule profesor, colegul meu Sivu este puțin frustrat. Nu prea se lipește de studentele frumoase. Se teme să nu fie respins. Nu mă refer la mine, care am fost Miss Vietnam. Vorbesc în general. Vă rog să ne scuzați că v-am întrerupt expozeul. Noi ,vietnamezii, suntem mai respectuoși cu cei care ne învață. Nu sunt supărată pe Silviu. Vreau să înțeleagă că o femeie este ca vinul vechi. Pe măsură ce trece timpul, degajă arome magice.
– Mulțumesc pentru intervenție, domnișoara Glang.

Doctorul nălucolog mai făcu o serie de precizări referitoare la cunoașterea stării pacientei. Transmise ordinul de a fi adusă în laboratorul de diagnostic.
Brancardierii de serviciu aduseră în timp record vehiculul special pe care Marga fusese în comă șapte zile.  I se scoase cablurile și furtunurile de control. Doctorul ridică protecția de vinilin, descheie combinizonul verzui. Marga era încă puțin confuză. Realiză că este fără vestminte , dar nu protestă. Era mândră de perfecțiunea corpului său parcă sculptat de Phidias. Uneori, când era în casa ei din Titila,  își admira frumusețea corporală, oftând după îmbrățișările de altădată. La vederea acestui „obiect” de studiu, băie

Ii și fetele deopotrivă scoaseră un murmur de admirație. Mulțumit că pacientul adus pentru studiu a întrunit sufragiile studenților, doctorul Nebuneli făcu o mică recapitulare didactică.
-Doamna Tudor, vă mulțumesc pentru colaborare. Ați acceptat rugămintea mea fără ezitare, convinsă fiind că ajutați cercetarea unui produs al creierului ființei umane. Studenții mei au așteptat această oportunitate, aceea de a pune întrebări unui om care a văzut năluci. Începutul am să-l fac chiar eu.
– Cum vă simțiți după aceste zile de comă indusă?
– La început ,mi-a fost frică. Mă gândeam că nu voi ieși din această comă indusă. Era un experiment de care m-am temut. Nu știu nimic despre ceea ce s-a întâmplat în creierul meu. Uneori simțeam că nu mai sunt. Am acceptat aplicarea metodei dumneavoastră dintr-un motiv pe care poate o să vi-l spun cândva.

Doctorul Nebuneli căzu pe gânduri. Despre ce poate fi Vorba? Va trebui să aibă răbdare.

Reveni în prezent și rugă studenții să pună întrebări, câte una de fiecare. Cele patru fete din Sry Lanka fură desemnate să înceapă.

Valeria:-Doamna Tudor, înainte de a veni aici, când apăreau nălucile?
Marga:- Nălucile au început să mă chinuie după moartea prietenei mele la puntea morții. Am început s-o visez și să mă simt vinovată că nu am salvat-o.
Anemona:- V-ați gândit că poate fi un spirit malefic?
Marga:-Da! M-am gândit. Preotul pretindea că mă poate vindeca. Amăgiri. Superstiții.
Leny: -Veneu năluci și în momente mai intime ? Înțelegeți la ce mă refer.
Marga: – O întrebare cam obraznică. Eu nu am momente intime de multă vreme.
Agata:-Ce v-a făcut să aveți încredere în doctorul Nebuneli?
Marga:- Nu știu. Nu vreau să răspund.
A doua serie de întrebări va fi pusă de vietnamezi.
Ha:-Doamna Tudor, sunteți nebună sau țicnită?
Marga:-Ca orice om normal. Câte puțin din fiecare.
Phu:-Când primeați vizita nălucilor, vă durea capul? Se schimba lumina din jur?
Marga:- Da. Se învârtea totul, iar lumina devenea galbenă.
Vinh:- Pe viitor ați avea curaj să veniți în Vietnam să vă tratăm de năluci?
Marga:-Nu puteți fi mai pricepuți decât magistrul vostru- Nebuneli.

În sfârșit veni și rândul studenților români.
Anastasia:- Aveți copii, doamna Tudor? Pot moșteni și ei năluceala?
Marga:- Întrebați-vă magistrul.
Elisabeta:-Cum ați aflat de acest Centru de medicină alternativă?
Marga:-De pe un site.
Damian:-V-ar face plăcere să fiți mâna dreaptă a doctorului Nebuneli?
Marga.-De unde v-a venit această idee?

Tot timpul interviului doctorul Nebuneli a privit spre paravanul de pe fundal. Era mândru de discipolii lui. Câteva întrebări i se părură deplasate. Ceva, ca un vierme îi zgândărea creierul. Plasase pacienta la o distanță profesională pentru a nu putea fi scanată în detaliu.

Clopotele anunțară sfârșitul cursului. Cei zece studenți părăsiră laboratorul, continuând să-și pună întrebări.

Rămas singur, Nebuneli,  cu pași mici,  se apropie de targa pe roți pe care Marga sta întinsă ca în pânzele pictorilor renascentiști, languroasă și ispititoare. Admirând perfecțiunea formelor ,ceva îi atrase atenția și îl făcu să mărească lumina. Era un tatuaj bleu-siel. Două vipere țâșneau din sânii desenați de un perfecționist. Fiecare viperă părea că vrea să o atingă pe cealaltă. Cu un gest mecanic, plin de tandrețe, doctorul atinsese capul celor două viperine. Marga avu un oftat fericit și ,cu buzele abia deschise rosti: Artur, Artur Nebuneli. Targa pe roți fu trasă brusc spre salonul de externare.

Va urma!

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.664 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5