Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Glasul din adânc. Năluca (9

Primit pentru publicare: 04 Ian. 2020
Autor: Vasile LEFTER, Focșani, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 04 Ian. 2020
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Glasul din adânc. Năluca (9 )

Formalitățile de externare erau pregătite. DOCTORUL Artur Nebuneli aștepta emoționat lângă tancheta-ambulanță care o va duce pe Marga Tudor până la casa din Titila. O pierdea pentru a doua oară pe femeia care dispăruse acum mulți ani în urmă, după ce urmase doi ani de medicină, colegă de grupă cu Artur, jumătate neamț, jumătate român. Încă din primele zile de studenție, cei doi se îndrăgostiră ca doi nebuni. Marga, pe la sfârșitul anului doi a rămas însărcinată. Ca să nu se facă de râsul colegilor și al părinților cu frica lui Dumnezeu, Marga părăsi facultatea, plecând într-un oraș din nordul Moldovei. Ca absolventă de liceu pedagogic, găsi repede un post de învățător. Avea astfel asigurată grija zilei de mâine. Peste puțin timp urma să nască. Va beneficia de concediu postnatal. Își va putea permite și o femeie –bonă. Salariul de la școală și meditațiile particulare la limba engleză vor fi suficiente pentru autoîntreținere. Se va înscrie la IP.3, pentru a deveni institutor. Au fost ani grei, douăzeci la număr. Băiatul născut din dragoste nu a întrebat niciodată cine este tatăl său. În glumă, Marga i-a spus că s-a născut in vitro. În aparență, Artur-Mario a acceptat varianta. Un sferdel de îndoială deseori îl tulbura. O femeie așa frumoasă ca mama sa nu putea evita o aventură de roman. Va veni, poate, și ziua aceea când totul se va afla.
În cabina de la intrarea în Centru, Marga aștepta confuză. Ar fi vrut ca doctorul Nebuneli să o sechestreze, sub pretextul unor noi investigații. Gânduri de femeie singură. Amăgiri. În definitiv , ce a fost între ea și Artur? O noapte de dragoste nebună, irațională. Fără viitor. De fapt, ea a fugit. A vrut să evite o melodramă. Declarații false, de circumstanță. Artur era și el foarte tânăr și visa la o carieră de excepție. O căsătorie din obligație l-ar fi putut bloca. Lăsat liber, Artur Nebuneli și-a atins visul.Un doctor de excepție în topul nălucologilor de pe continent. Era mândră de tatăl copilului ei. Student la Neurologie, Mario și-a uimit profesorii și colegii prin experimentele sale de laborator. Tatăl său ,ARTUR Nebuneli, va exploda cînd va afla toate acestea. Mai avea de așteptat.
Lumina galbenă de la semaforul porții se aprinseră, semn că „pacientul se poate urca. Marga urcă puțin tristă în tancheta-ambulanță. Spera ca doctorul Artur Nebuneli s-o conducă.
Urcă tristă și tăcută. Ambulanțierii închiseră ușile. Tancheta porni în viteză spre dealul Titilei. Nimeni nu vorbea. Motorul turat la maximum urcă repede povârnișul. Opriră brusc la o poartă tradițională.
Marga fu ajutată să coboare de cei doi brancardieri. Le mulțumi și vru să deschidă poarta. Unul din brancardieri o prinse de mână. Marga își trase mâna furioasă.
-Am să te reclam la Centru pentru agresiune sexuală.
– Tot candidă ai rămas, doamna Tudor!
Margareta, Eta, cum i se spunea în facultate, recunoscu vocea lui Artur.
Artur, dragule! Ce cauți aici?
Nu vreau să te pierd iar, iubita mea Eta! E o minune că te-am regăsit. Vor fi două minuni dacă te voi păstra. Știi că am început să am năluci? Mă poți trata?
-Cred că da, dar nu eu ,ci fiul nostru Artur Mario Nebuneli.
– Ce tot spui? Am halucinații? Am un fiu medic neurolog și eu nu am știut? Margareta ești o vrăjitoare.Tu fabrici nălucile. Ajută-mă să-mi cunosc fiul. Mai repede , vrăjitoareo!
-Ceri ceva foarte important fără nicio recompensă?
– Spune ce pretinzi de la un biet doctor mai nebun decât nebunii pe care îi tratează/
Să mă iei în brațe și să mă săruți ca în prima și ultima noastră noapte de dragoste, binecuvântată prin zămislirea lui Artur –Mario Nebuneli.
-Margareta îmi cer prea puțin. Darul tău este dumnezeiesc. Un fecior frumos și deștept, doctor ca și mine. Sunt prea norocos. Dumnezeu m-a răsplătit mai mult decât merit.
– Artur, ai devenit locvace.Și ai uitat să mă săruți ca la prima întâlnire. Te-am răsplătit cu o palmă pentru îndrăzneală. Era primul sărut din viața mea. Putea fi ultimul, dacă nu vedeam năluci.
– Eu aici locuiesc.
-Nu mă inviți să intru?
-Nu. Am jurat ca în această casă a copilăriei să nu intre decât soțul meu.
-Am îțeles și îți respect legământul. Ești fericită? Te iubește bărbatul care îți este soț.
Artuur! Ce tot vorbești? Eu nu am fost căsătorită niciodată. Ai fost singurul bărbat din viața mea și nu-mi pare rău.
Oricum, Nu vreau să-ți tulbur căsnicia.
– Ce tor voorbești, Eta? Puteam oare să găsesc o femeie care să te egaleze în afecțiune? Nu, Marga! Tentative au fost, dar toate au eșuat. Nu m-am căsătorit. Părinții mei au murit cu acest regret, că nu și-au cunoscut nora și nici nepoții.
– Fii liniștit! Eu ți-am cunoscut părinții la un cerc pedagogic. La despărțire, mama ta m-a întrebat dacă sunt căsătorită. I-am spus că nu sunt. A oftat și i-a spus tatălui tău:
-Așa aș vrea o noră! Ca Marga Tudor!
– Ești o casetă cu surprize , Margareta Tudor!
– Orice femeie e un seif cu surprize. Păzește-te ,Artur!
Gata să roadă poarta, dogul german lătra supărat. Nu înțelegea de ce stăpâna lui nu deschidea poarta să-l mângâie. Marga apăsă clanța și vru să intre în curte. Artur vru să intre și el, dar Marga închise poarta și cu degetul pe buze îi șopti:
– Artur dragă, regula e regulă.
Doctorul încercă să-și amintească despre ce regulă e vorba. O umbră de zâmbet îi răsări. Își aminti că Margareta lui de odinioară instituise o regulă. „Bărbatul care va intra aici, în casa mea părintească va fi soțul meu”. Până acum regula fusese respectată cu sfințenie.
Nebuneli căzu pe gânduri. Tancheta-ambulanță porni spre Centrul de Medicină Alternativă din vale. Pacienți nerăbdători așteptau să fie internați și tratați atipic de numeroșii „Nebuneli” din Vale.
VASILE LEFTER
Va urma!