,,HAIMANAUA SĂNĂTOASĂ”
Antologie de poezie de Răzvan Ducan

,,Fără Eminescu/ Limba Română ar fi fost și acum pusă în gips./
Am fi umblat pe stradă,/ trăgând anevoie greutăți de cuvinte”.
(R. Ducan- Veriga lipsă)

•        Zilele acestea, am avut plăcuta surpriză, din partea scriitorului Răzvan Ducan din Târnăveni, care mi-a trimis ultimul său volum de poezii intitulat- ,,HAIMANAUA SĂNĂTOASĂ”, nume dat poetului Mihai Eminescu de către criticul George Călinescu, în cartea sa -,,Viața lui Mihai Eminescu”.
•       Volumul Domnului Răzvan Ducan, scos în condiții grafice deosebite, la Editura ,,Vatra Veche” din Târgu Mureș, conține 296 de poezii, scrise de autor de-a lungul timpului, dedicate în exclusivitate lui Mihai Eminescu, pentru care autorul a făcut o mare și frumoasă pasiune. Cartea conține și o frumoasă dedicație: ,,Excepționalului eminescolog botoșănean, Nicolae Iosub, acest Eminescu care mă bântuie în mod plăcut! Răzvan Ducan, 16 martie 2026”. 
•       Volumul ,,HAIMANAUA SĂNĂTOASĂ”, conține, în cele 411 pagini, toate creațiile D-lui Ducan, dedicate Luceafărului poeziei românești, compuse până în prezent și este cel mai important și consistent volum de poezii dedicate lui Mihai Eminescu. Poeziile, din acest volum, vorbesc despre cel mai mare poet al românilor, începând de la naștere și până la trecerea lui în eternitate. Practic, această antologie este o adevărată biografie a poetului național, de la nașterea sa la Botoșani, pe 20 decembrie 1849, de Sf. Ignat, dată cu care autorul este de acord, continuând cu peregrinările sale prin țară și prin lume, greutățile cu care s-a confruntat poetul în scurta lui viață, prietenia frumoasă cu marele povestitor, Ion Creangă, marea sa pasiune pentru Veronica Micle- muza sa inspiratoare și până la îmbolnăvirea și trecerea în veșnicie al ,,omului deplin al culturii românești”.
• ,,La patru ceasuri și cinspre- spre- zece minute evropienești…
• s-a născut Hyperionul zborurilor luceferești
• …..
• Chiar el însuși va scrie mai târziu, intercalat,
• Despre nașterea de Sf. Ignat”.
•                       (Eminescu)
•       Raluca, ,,Un altfel de Marie năștea, simplu, acasă,/ Viitor domn, de limbă aleasă”, aducea pe lume pe împăratul poeziei românești: ,,Așa s-a ivit cel ce fusese sortit,/ Să scrie poeme cu nimb aurit”.
•        Perioada copilăriei lui Eminescu, petrecută la Ipotești, a fost una din cele mai fericite perioade din viața poetului, aici cunoscând natura înconjurătoare, oamenii cu viața și obiceiurile lor, aici a cunoscut prima dragoste și a început să scrie primele sale poezii: ,,Ca flăcăiandru,/ ridica zmeul ideilor pe vântul lecturii,/ recreând ziua de mâine”.
•        Autorul antologiei urmărește în poeziile sale, drumurile lui Mihai Eminescu pe meleagurile românești și străine: Cernăuți, Tîrgu-Mureș, Tîrnăveni, Blaj, Rășinari, Iași, București, în dorința sa de a cunoaște țara și oamenii ei, cu necazurile, bucuriile, obiceiurile și tradițiilor lor. Multe dintre poezii sunt dedicate lui Eminescu, student la Viena, aici unde a cunoscut-o pe Veronica Micle, autorul făcând el însuși un voiaj în orașul muzicii.
• ,,La Viena le-a îmbobocit iubirea.
• Și asta, sigur, nu întâmplător,
• Aici au sperat că pot să conjuge,
• ,,Carpe diem” și la viitor”.
•              (Eminescu și Veronica, la Viena)   
•       Acum un an, D-l Răzvan Ducan, a avut fericitul prilej de a călători la Viena, pentru a căuta urmele lui Mihai Eminescu, din perioada studiilor sale universitare, dar și din perioada de boală, vizitând locurile legate de tânărul student, oraș unde ,,Toate imobilele/ Au murit de dor,/ În așteptarea,/ Chiriașului lor”. 
•       Autorul a colindat câteva zile prin orașul capitală a Imperiului Austro- Ungar, vizitând edificiile culturale, muzeele, teatrele, cafenelele, frecventate de Eminescu în anii studenției, aici unde a luat contact cu cultura europeană și universală, ce a contribuit la formarea lui ca un mare intelectual. Cu această ocazie D-ul Ducan a scos și o carte cu poezii, cu titlul ,,Tricoul lui Eminescu”, inspirate de voiajul său în capitala Austriei, (Sunt un tânăr bătrân ce umblă vara,/ Cu poza lui Eminescu pe tricou), pe care le-a inclus și în prezenta antologie.
•         Iașul, orașul în care Eminescu a trăit cei mai fericiți ani ai vieții sale, este prezent în multe din poeziile Domnului Ducan, vorbind de prietenia sa exemplară cu povestitorul Ion Creangă, unde ,,Fiecare și-a fost umbră celuilalt” și, unde ,,Și s-a cules rod de povești/ Și rod de zboruri metafizicești”.
•          La Iași, Eminescu a trăit cei mai frumoși ani ai vieții sale, îndrăgostit și inspirat, în cele mai frumoase poezii de dragoste, de Veronica Micle- muza sa inspiratoare, cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatura română și cele mai frumoase poezii de dragoste, scrise de unul pentru celălalt (,,perioada veroniană”).
• ,,Poezia le-a făcut cunoștință
• Și tot ea i-a despărțit,
• El era un Luceafăr schopenhauerian,
• Ea era băț aprins de chibrit”.
• (Eminescu și Veronica)
•        Domnul Răzvan Ducan, ce locuiește și muncește în orașul Târnăveni, aici pe unde a trecut și Eminescu, în 1866, în drumul său spre Mica Romă, poposește adeseori pe banca de lângă statuia poetului din parc, aducându-i poetului câte o floare și încărcându-se de o energie benefică, ce-i dă o stare de inspirație, reușind să scrie frumoase versuri, dedicate Marelui Poet.
• ,,Și miroase a tei orășelul meu de provincie
• Fiindcă Eminescu a trecut pe aici cândva,
• Și a lăsat teii premoniției sale,
• Luând, în schimb, de aici, puțin și pentru inima sa”.
•                         (Miroase a tei orășelul meu de provincie)
•         În prejma unei zile de 1 Decembrie, autorul cu telefonul mobil în mână, un fel de ,,carnețel de note”, ce-l avea și Eminescu în deplasările sale, înregistra versurile inspirate de statuia poetului, aici unde face un fel de spovedanie, în fața ,,Sfântul preacurat al ghersului românesc”. 
• ,,De aceea, la statuia ta,
• Unde mă spovedesc, doar ție,
• Voi lua visul tău, Eminescule
• Pentru dulcea noastră Românie”.
• (Spovedanie la statuia lui Eminescu)
•       Cartea Domnului Ducan, nu poate fi prezentată într-o scurtă recenzie, ea trebuie citită pe îndelete, de către fiecare iubitor al Poetului, ori de câte ori gândurile și momentele de liniște și reflecție, ne duc spre genialul nostru Poet, cel care ne-a lăsat cele mai frumoase poeme din literatura română.
•       Această antologie, cea mai amplă carte de poezii dedicate Luceafărului poeziei românești, cunoscută până în prezent, este tot ce a scris mai frumos și mai important, de către Domnul Răzvan Ducan, din dragoste și recunoștință pentru Marele Poet, lucru pentru care merită toată recunoștința noastră și a lumii întregi.
•      Dorim Domnului Răzvan Ducan, multă sănătate și inspirație și har, pentru a ne dărui, cât mai multe creații și în viitor!
• Ing. Nicolae Iosub, martie 2026, Botoșani