În plan istoriografic, supun atenției opiniei publice o excelentă carte publicată recent de istoricul acad. Ioan Aurel Pop și intitulată sugestiv ”Hunedoreștii – o familie europeană” (Ed. Școala Ardeleană) care aduce o contribuție substanțială la evidențierea rolului și misiunea nobilimii române din Ardealul medieval. Cunoscutul istoric face o clarificare în această carte despre ascensiunea fulminantă a lui Iancu de Hunedoara în fruntea Transilvaniei, ca voievod și căpitan general al Ungariei. În contextul cruciadei târzii antiotomane, Iancu de Hunedoara devine un simbol al renașterii europene și un apărător al creștinătății. Diplomații și cronicarii epocii nu au ascuns originea ”umilă” românească, adică ”valahă” a lui Iancu de Hunedoara. Diplomații și cronicarii italieni au considerat originea ”valahă” a lui Iancu de Hunedoara nobilă, fiind urmaș al romanilor care au cucerit Dacia. Umaniștii epocii i-au descoperit lui Iancu de Hundeoara și fiului Matei Corvin origini nobiliare imperiale romane. Deci a fi ”valah” în epocă nu era doar umilitor cum încercau polonezii să insinueze și opozanții nobili maghiari, ci avea și conotații umaniste de urmași ai marilor familii imperiale de la Roma. Iancu și Matei au intrat cu aceste prenume în istoria românilor. Ioannes Corvinus este numele În latină, în maghiară Hunyadi János, sârbă Janko Sibinjanin, slovacă Ján Huňadi, germană Johann Hunyadi) cunoscut la noi ca Iancu de Hunedoara (alternativ Ioan (Ion) Huniade sau Ioan Corvin. Istoricul Ioan Aurel Pop explică pertinent și logic de ce românii i-au numit Iancu și Matei pe cei mai importanți Hunedorești. Sfântul Matia de la care provine prenumele marelui rege nu era în calendarul românilor ”schismatici” și de aceea românii i-au românizat prenumele în ”Mateiaș”, apoi în Matei. De altfel și cronicarii italieni îi spuneau Matei. Românii preferau să-i spună Iancu lui Ioan de Hunedoara, un fel de empatie diminutivă, și așa a și rămas în memoria colectivă și istoriografia românească. Victoria lui Iancu de Hunedoara la Belgrad, în 1456 împotriva lui Mahomed al II-lea a fost o victorie crucială, care a întârziat cucerirea Ungariei de către turci cu aproape 80 de ani și a salvat Europa de islam. Eroismul lui Iancu era pus de cronicarii epocii pe originea sa ”valahă”, adică urmași ai vitejilor nobili romani. Deci continuitatea intra-carpatică a românilor nu era o enigmă pentru umaniștii și cronicarii epocii. Legenda Corbului, care a adus numele de Corvin este o legendă renascentistă. Iancu s-a numit de Hunedoara sau ”Românul”, denumirea Corvin este pusă de istorici târziu.

Românii i-au spus voievodului Transilvaniei și guvernatorului Ungariei Iancu de Hunedoara, deși marele nobil român se semna Ioan tradus în limba latină a timpului Ioannes. Comuniștii au scris Matias Rex pe statuia lui Janos Fadrusz de la Cluj-Napoca a lui Matei Corvin pentru a anula asperitățile și sensibilitățile etnice. Cred că în stil comunist s-a procedat acum și la Târgu Mureș. S-a acceptat denumirea latino-germană Iohannes de Hunyad pentru a fi o titulatură neutră, nici maghiară, dar nici românească. Pe cineva deranjează denumirea, pe care i-au dat-o românii marelui voievod al Transilvaniei: Iancu? De fapt asistăm anii aceștia la o modificare sau o anulare a simbolurilor românești din Ardeal dusă treptat, cu încăpățânare, sub flamurile consorțiului european. Interesant că doar monumentele de for și simbolurile românești deranjează în spațiul public și sunt destructurate în Ardeal, fără ca instituțiile statului, de la servicii la universități nu au nicio atitudine. Academia Română nu a fost consultată pentru bustul lui Iancu de Hunedoara de la Târgu Mureș? Numele transcris Ioannes de Hunyad, pe soclul bustului voievodului Iancu de Hunedoara este o struțocămilă lingvistică, între limbile germană și latină și nu corespunde adevărului istoric, eliminând elementul românesc din genealogia celui mai important voievod al Transilvaniei, care a ajuns guvernator al Ungariei. Românii au ajuns iarăși extra-muros în Ardeal, în timp ce politicienii de la București visează să doarmă pe băncile parlamentului european, repetenți la ora de istorie a românilor ardeleni?

Ionuț Țene