II. ROMÂNIA A FOST EXECUTATĂ, DEZAVANTAJATĂ ÎN RELAȚIA CU UNGARIA ÎN ANUL 1919 DE CĂTRE CONFERINȚA DE PACE DE LA PARIS COL.
(R) PROF. IOAN GRĂDINARU DE CORDĂRENI – DOROHOI

•                                         În Sala orologiului din Palatul Ministerului de Externe al Franței a început la 18 ianuarie 1919 Conferința de Pace de la Paris la care au participat 66 de delegați reprezentând 32 de state, printre care și România. Președintele Conferinței a fost proclamat delegatul Franței, țara gazdă: primul ministru Georges Clemanceau, poreclit Tigrul.
•           Președintele Conferinței, vigurosul bătrân Clemanceau, cu un temperament autoritar, el avea față de reprezentanții statelor mici o atitudine aspră, grosolană și lipsită de menajamente, dându-le să înțeleagă că trebuie să se mulțumească cu tutela ce li se impunea, deoarece războiul a fost câștigat de cele 12 milioane de soldați ai marilor puteri.
•           România nu a fost scutită ca celelalte state ale Europei, de suferințele unui război în anul 1919, că un alt război, calvar o aștepta, acela al păcii. Delegația română a trebuit să suporte mari nedreptăți în relația cu Ungaria care a atacat țara noastră ( România fiind stat aliat), dar și încercări foarte grele din partea CONSILIULUI CELOR PATRU, SUPREM (S.U.A., Anglia, Franța și Italia).
•           Trebuie să reamintesc că, la 4 august 1916 s-a încheiat TRATATUL DE ALIANȚĂ, un acord internațional secret între guvernul României, Ion I.C. Brătianu și guvernele Antantei (Anglia,Franța, Rusia și Italia, S.U.A. a intrat în război pe 4 aprilie 1917), CE GARANTA DUPĂ VICTORIE REVENDICĂRILE ROMÂNILOR CA LEGITIME. 
•           Sub presiunea militară, România a fost aproape complet ocupată, i s-a impus  la 7 mai 1918 semnarea odiosului tratat de pace de la Buftea-București cu Imperiul German și Austro-Ungaria. Brătianu afirma la Paris pe  1 februarie 1919 : ,,…această pace nu a fost nici legală, nici practică…Ea n-a fost niciodată nici sancționată, nici ratificată de rege”.
•            Consiliul Suprem de la Paris considera că  TRATATUL DIN 1916 și-a pierdut valabilitatea ca urmăre a semnării păcii de la București (1918), iar S.U.A. refuzau să recunoască orice acord încheiat înaintea de intrarea lor în război, așadar și TRATATUL DIN AUGUST 1916.
•           Brătianu a fost șeful guvernului care a semnat Tratatul din 1916 și nu putea să admită ca acest tratat să devină caduc, a protestat  vehement împotriva tratamentului discriminatoriu față de România, a fost omul politic român care a dovedit cea mai puternică rezistență împotriva marilor puteri.
•           Toate acestea au provocat o stare de tensiune între Brătianu și unii membri ai Consiliului Suprem, era foarte antipatic lui Wilson și delegaților americani, puțin obișnuiți cu astfel de ton.
•           Andre Tardieu, politician de seamă francez a afirmat despre personalitatea și atitudinea lui Brătianu: ,,Cu mai multă mlădiere și concilianță, Brătianu ar fi putut scurta drama păcii române(…). Patriot mândru, sângerând la suferințele țării sale, el nu asculta nimic și se irita la orice”.
•           Conferința de Pace de la Paris avea ca scop să încheie tratatele cu statele învinse în primul război mondial, să edifice  o nouă ordine teritorială, politică și să garanteze PACEA ÎN PRIMUL RÂND ÎN EUROPA. 
•           Într-un asemenea context de MAXIMĂ SIGURANȚĂ ȘI PACE EUROPEANĂ noul guvern comunist de la Budapesta, condus de Bella Kuhn, un apropiat a lui Lenin, a hotărât atacarea României în noaptea de 15/16 aprilie 1919 ajungând până în zona Munților Apuseni.
•           Armata româna a trecut la ofensivă aruncând trupele maghiare peste Tisa. Demoralizat de înfrângerea suferită, Bella Kuhn a propus încheierea păcii, declarând că: ,,recunoaște fără nici o rezervă toate pretențiile teritoriale ale românilor, cerând în schimb imediata încetare a ostilităților”.
•           Guvernul român n-a luat în seamă propunerea de pace, el nu putea trata cu un guvern care nu prezenta nici o garanție. În același timp ministrul de externe al Franței a cerut în numele Consiliului Suprem al Aliaților ca armata română să rămână pe Tisa și să nu-și continue înaintarea spre Budapesta.
•           Îndrăznesc să afirm, că dacă atunci nu intervenea Consiliul, armata română ajungea la Budapesta și războiul se termina mai repede. Dar, existența statului național unitar român era o realitate de facto,poporul român a realizat MAREA UNIRE LA 1 DECEMBRIE 1918, negociatorii păcii urmând să dea acestei realități INVESTITURA DE JURE, prin înscrierea în tratatele ce urmau a fi încheiate.
•           Ion I.C. Brătianu, primul ministru al României afirma la Paris în anul 1919 că: ,, …LA BAZA ROMÂNIEI MARI STAU TRATATUL ȘI DOROBANȚUL…”. Tare frumos spus, să înțeleagă tot românul și MARILE PUTERI.
•           Guvernul României a înțeles astfel, că nu trebuia DERANJATĂ, SUPĂRATĂ  PREA TARE puterea aliată de la Paris, chiar dacă nu a luat nici o măsură severă împotriva statului agresor, astfel dezavantajând grav România și protejând Ungaria.
•            Văzând că românii s-au oprit pe Tisa, guvernul bolșevic de la Budapesta a atacat Cehoslovacia la 23 mai 1919, ocupând mai multe localități.
•           Consiliul Suprem  de la Paris a făcut mai multe greșeli, după cum urmează. În loc să lovească în cauză, să fi procedat la suprimarea guvernului maghiar anarhic și dând pentru aceasta mandat României el a intrat în tratative cu ungurii.
•           Clemanceau, președintele Conferinței de la Paris trimite la 7 iunie 1919 o telegramă lui Bella Kuhn prin care îl dojenește pentru atacarea Cehoslovaciei. Pentru a arăta ungurilor cât de BINEVOITOR le este Consiliul, Clemanceau continuă, mărturisind că ,, a oprit în două rânduri armatele românești care au trecut limitele armistițiului, apoi acelea ale zonei neutre, împedicându-le de a-și continua înaintarea spre Budapesta”.
•           Consiliul Suprem de la Paris a convocat la 10 iunie pe reprezentanții României și Cehoslovaciei la o conferință, unde într-un limbaj foarte aspru a imputat deligaților români și cehi ,,calamitățile din Ungaria și dificultățile orei prezente”.
•           În special, ROMÂNIA ERA VINOVATĂ, pentru că prin pretențiile ei ar fi provocat demisia guvernului anterior, Mihaly Karolyi și instituirea bolșevismului în Ungaria și că ar fi depășit liniile ce i s-au fixat de către puterile aliate. Ei au adăugat că au primit un răspuns mulțumitor de la Bella Kuhn și că e neapărat nevoie ca trupele române să se retragă pe linia frontierei fixate. 
•           CUM ESTE POSIBIL, CÂTĂ NEDREPTATE PENTRU ROMÂNIA, Consiliul Suprem de la Paris, Georges Clemanceau prin comportamentul blând, amabil, prietenos față de Ungaria, fără motive, a dezavantajat grav România, stat aliat, a fost o execuție pe față a țării noastre, fără să fie o condamnare în acest sens.
•           Se trimite pe 13 iunie 1919 o notă comună României, Cehoslovaciei și Ungariei ,,să pună capăt tuturor ostilităților inutile”.  În aceste condiții, guvernul ungar a încheiat la 23 iunie un armistițiu cu Cehoslovacia și a retras armata 15 km la sud, fără să elibereze întreg teritoriu cucerit. Marile puteri de la Paris nu au luat nici o atitudine împotriva ARMISTIȚIULUI UNILATERAL încheiat, Ungaria fiind protejată și de această dată. 
•           Bella Kuhn a obținut două succese care-i dădeau încredere, succesul expediției din Cehoslovacia și urmat de angajamentul Consiliului Suprem de al invita la Conferință pentru a discuta frontierele Ungariei. De aceea a adoptat o atitudine intrasigentă față de Consiliu Suprem și una agresivă față de România.
•  Cum de a fost posibil în contextul politic existent atunci în Ungaria un ANGAJAMENT AL CONFERINȚEI FAȚĂ DE UN STAT AGRESOR ?
•           La cererea Consiliului ca România să-și retragă trupele de la Tisa pe linia de demarcație, guvernul român a răspuns că nu o poate face decât dacă armata ungară ar fi demobilizată și dezarmată; Conferința de la Paris a aprobat acest punct de vedere.
•           L a 20 iulie 1919 Bella Kun surprinde asistența când a început atacul împotriva românilor pe Tisa. Provocarea aruncată de unguri a fost ocazia binevenită pentru răfuiala definitivă, finală, Bella Kuhn a pregătit cu inconștiență groapa propriului său regim.
•           Trupele noastre de acoperire, slabe din cauza marii întinderi de front, n-au putut rezista atacului dușman și au trebuit să se retragă. Bela Kuhn a crezut că poate să strige VICTORIEEEE! și a anunțat triumfător la Paris că armatele sale sunt în plină înaintare victorioasă. Populația Europei sătulă de război era speriată,ziarele din țările aliate cereau stăruitor o intervenție armată pentru salvarea României.
•           Bella Kuhn a trimis o depeșă prin radio lui Georges Clemanceau, prim ministru al Franței și președinte al Conferinței de Pace de la Paris în următorii termeni: ,,Am trecut Tisa, înaintăm victorioși, românii cotropitorii Ungariei, fug în debandadă”.
•           Istoria primului război mondial va consemna vreodata ce releții au existat între Clemanceau și Bella Kuhn, de și-a permis cel de-al doilea să trimită o asemenea telegramă, când în Europa trebuia să fie pace dupa război. Cei care trebuiau să asigure atunci liniștea și pacea în Europa nu au avut nici o reacție.
•           Bătălia de pe Tisa s-a sfârșit după șapte zile de lupte cumplite, cu înfrângerea ungurilor, lupta trebuia continuată până la nimicirea totală a puterii militare a Ungariei.
•           Pe când la Paris Consiliul Suprem continua politica de a opri armata română în marșul său victorios spre Budapesta și probabil pentru a proteja Ungaria, guvernul roman a luat hotărârea de a ignora de această dată recomandările Parisului și a continuat lupta și desăvârșirea biruinței de pe Tisa, spre liniștea românilor și a Europei Centrale.
•           După  ocuparea Budapestei, după cum era firesc, Comandamentul militar roman a împus guvernului ungar nou format, încheierea  unui ARMISTIȚIU UNILATERAL ale cărui dispoziții urmăreu un scop dublu.
•           În primul rând, Ungaria trebuia dezarmată efectiv și pusă în imposibilitatea de a ne mai ataca sau a mai amenința liniștea Europei. În al doilea rând, s-a urmărit a ne lua înapoi o parte din imensele cantități de matariale de care țara noastră a fost jefuită până la sleire pe timpul ocupației dușmane, clopotele mănăstirilor românești din Ardeal care nu au fost încă topite.
•           Guvernul ungar s-a văzut nevoit să accepte aceste condiții, însă Consiliul Suprem de la Paris nu a aprobat procedura noastră de a încheia un ARMISTIȚIU SEPARAT CU UNGURII și a ridica, pe baza lui material și aprovizionări.
•           Guvernul roman a protestat împotriva acestor măsuri vexatorii, jignitoare  care aveau ca scop să protejeze pe un dușman, un agresor împotriva unui stat aliat. Din nou România a fost dezavantajată, executată în relația cu Ungaria, lui Bella Kuhn i s-a permis să încheie armistițiu separat cu Cehoslovacia, prin care se recunoștea teritoriile ocupate de armata ungară în urma agresiunii din luna mai.
•           România voia să-și asigure liniștea și să-și ia înapoi parte din materialele furate de armatele ungare pe timpul anilor de ocupație, ea era împedicată tocmai de ALIAȚI, care ar fi trebuit s-o ajute, susțină. Nu se poate explica situația creată, mă întreb ce are ea și nu am eu, ce a putut oferi Ungaria Parisului și nu a avut România ? CE ARE EA, NU AM GĂSIT RĂSPUNS, în paginile răsfoite prin biblioteci.
•           Consiliul Suprem ne-a cerut să înapoiem Ungariei armamentul luat ca pradă de război; cel  pe care inamicul l-a folosit împotriva noastră și a fost luat pe timpul luptelor, cu arma în mână.
•           În anul 2019 la PRIMĂRIA BUZĂU, sala de conferințe ,,Nicu Constantinescu” a avut loc o întâlnire a cetățenilor din oraș, la care au participat și elevi de la Liceul pedagogic, cu Adrian Năstase, însoțit de doi profesori de istorie pe tema : ,,Politica externă a României în perioada interbelică”.
•           La sfârșitul activității în secvența de întrebări, am avut posibilitatea să prezint pe scurt principalele idei  de mai sus, iar în final am întrebat de ce România a fost atât de grav DEZAVANTAJATĂ, EXECUTATĂ de către Conferința de Pace de la Paris în relația cu Ungaria în anul 1919.
•           Adrian Năstase mi-a răspuns ca un diplomat, fără să fie clar, la subiect și că e prea dur termenul de execuție. Profesorul de istorie care îl însoțea mi-a dat un răspuns mai complet, afirmând că sunt mai multe cauze și anume că România 
• ,, s-a uitat pe fereastră doi ani” (neutralitatea) pe când Aliații erau în război, pacea de la Buftea- București din anul 1918, etc.
•           În continuare profesorul a surprins pe cei prezenți spunând că, Georges Clemanceau a fost cătorit cu o femeie din Ungaria de care a divorțat, au avut împreună un fiu, care în perioada la care ne referim avea mari afaceri în țara vecină, iar războiul cu România, ocuparea Budapestei i-ar fi deranjat existența.
•           În final, las pe cititori să tragă concluziile ce se cuvin, privind cauzele care au determinat atitudinea  Aliaților față de România pe timpul războiului de agresiune româno –ungar.
•           Cu toate imperfecțiunile de detaliu, opera Conferinței de Pace de la Paris a fost uriașă. Delegația României a obținut, în final, consacrarea internațională a MARII UNIRI și a noilor frontiere a STATULUI NAȚIONAL UNITAR ROMÂN.
•                         BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ :

1. CONSTANTIN KIRIȚESCU, Istoria războiului pentru întregirea României, (1916-1919), vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.
2. ZIARELE ROMÂNIEI MARI (1918-1947), NR. 2,din 4 decembrie 2018, având denumirea: 4 AUGUST 1919 ,ARMATA ROMÂNĂ INTRĂ ÎN BUDAPESTA.
3. ZIARUL ,,DIMINEAȚA” din joi, 7 august 1919. NR.4765, Director CONSTANTIN MILLE. Articolul : Ocuparea Budapestei. Intrarea trupelor noastre în Budapesta. Starea spiritelor în capitala Ungariei.