În toamna ta eternă

Clepsidre sparte și nisip strivit
de pași străini, când totul ne consternă,
când timpul meu, pesemne, s-a oprit
în toamna ta, în toamna ta eternă.  

În casa ta lipsește orice ceas.
Pe orologii-ngheață minutare,
cât doar prezentul tău mi-a mai rămas
din tot ce deveni-va doar uitare. 

 În toamna noastră dintr-un vis etern,
cu doi străini printre clepsidre sparte
găsind un ultim drum, când se aștern
peste cadrane numai frunze moarte;

clepsidre sparte și nisipul tern,
când timpul nostru s-a făcut etern.