Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.5 (149), Mai 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Încă o dată despre „ÎNSEMNĂRI  IEȘENE” -Anul V- Nr.1, Serie Nouă

Primit pentru publicare: 30 Mai 2021
Autor:  Vasile LEFTER, Focșani,  Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 31 Mai 2021
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Încă o dată despre „ÎNSEMNĂRI  IEȘENE” -Anul V- Nr.1, Serie Nouă

Revista „Însemnări ieșene”, împreună cu alte câteva publicații de cultură și artă, puține la număr, mă țin conectat la fenomenul cultural-artistic, din ce în ce mai rar, al vremurilor pe care le trăim, cu multă precauție și prea puțin entuziasm.

La prima vedere, s-ar zice că e mai multă vreme pentru lectură. Aparent așa e, dar lipsește partenerul de dialog. Modestele mele prezentări  ajung la oameni care de regulă nu au curiozitatea să caute o publicație de literatură și artă. Uneori, reușesc să-i trimit prin simple deschideri tematice direct la izvor. Cultura devine imbold al trăirilor abia atunci când se iscă dezbateri, controverse, ciocnire în puncte de vedere diferite. Toate bazate pe acumulări culturale.

Revista editată la Iași, trimestru de trimestru, de un colectiv redacțional alcătuit din oameni deosebiți, cunoscători ai ființe inumane, atât în momentele  fericite, cât și mai puțin fericite, ține vie speranța că ne vom întoarce la farmecul unei lecturi ca hrană pentru suflet și ne vom aminti de înaintașii  care ,deseori, își subintitulau revistele„ Foaie pentru minte inimă și literatură”.

Redactorul șef Eugen Târcoveanu, Redactorul  șef adj. Richard Constantinescu, Secretarul general de redacție Maria Trandafir, coordonează un valoros colegiu de redacție. Revista este rodul unei munci pasionate a unor oameni care veghează și la căpătâiul bolnavilor.

„Însemnări ieșene” este un model de îmbinare a tradiției cu inovația. Am impresia că încet-încet se strânge cercul celor care pot parcurge provocările publicistice mai vechi și mai noi. Materialele din revistă sugerează că e nevoie de un cititor avizat, trecut bine prin cultură. E mai greu!

Fiecare ieșire la lumină a unui nou număr al revistei „Însemnări…” e rodul unei admirabile munci de echipă. Colectivul de redacție este prezent număr de număr cu materiale  de calitate, modele pentru colaboratorii din exterior.

Axul central pe care se brodează întregul demers publicistic are două componente: tradiția și inovația. Acest reper impune revistei un ghid solid, care nu permite abateri de la crezul fondatorilor, conștienți că orice înnoire izvorăște din tradiție. Nu exista incompatibilitate între una și alta. Seria Nouă, de regulă, organizează materialul publicistic pe XIV secțiuni. Ca regulă moștenită, prima Secțiune este rezervată Editorialului, semnat de nume grele, din vremea începuturilor. Numărul curent ne propune un editorial scris de Grigore T Popa, la 1 martie 1936, intitulat „Academia Română”, un subtil pamflet la adresa unor intelectuali care peste noapte pun la cale înființarea unui nou for științific, care să poarte numele de „Academia de Științe din Romania”.

Cunoscător al vieții științifice contemporane, Grigore T. Popa este intransigent cu cei lunecoși, care joacă la două capete doar cu gândul la glorie și la foloase materiale.

Editorialul se încheie  cu trei întrebări care nu suportă un răspuns ambiguu:

Cu tradiția sau cu revoluția?

Cu autoritatea ori cu nesupunerea? Cu legea ori cu încălcarea de lege? Fără comentarii!

Secțiunea II trimite la tradiție. EVOCĂRI presupune întoarcere în timp. Materialele din această Secțiune aduc în prim-plan nume grele , evocate de personalități contemporane. Aducerile aminte se caracterizează prin rigoare științifică, dublată de duioșia evocării. Precizia stilului este catifelată de emoția vibrantă. Receptarea evocării se face la cele două niveluri clasice, obtuz și obviu.

Evocările readuc în prezentul ficțional oameni de seamă, care au purtat demn stindardul științei românești. Cei evocați sunt Alexandru Slătineanu, ctitorul școlii ieșene de bacteriologie, Ernest Juvara, fondatorul Clinicii I de Chirurgie Iași,  Ion Juvara, chirurg și profesor pentru eternitate.

Condeierii de excepție se numesc Dumitru Buiuc, Victor Strat, Eugen Târcoveanu, Virgil Răzeșu. Fiecare cu un stil bine definit, variat ca opțiune. Comune sunt  dragostea și respectul pentru ctitori.

Cei ridicați de la „masa umbrelor” sunt oameni de seamă, specialiști de primă mână în domeniul medicinii, unii chiar cu statut de pionieri în domeniu. Superlativul relativ „cel mai” nu este unul de bunăvoință , ci are acoperire totală raportat la epocă și la contextul european.

SECȚIUNEA III  ECCE HOMO, continuă într-un fel evocările, dar, de data aceasta, se trece în domeniul literaturii. Mihai Eminescu și George Topîrceanu sunt sărbătoriți la 171, respectiv135 de ani de la naștere. Aniversarea celor doi scriitori se face din unghiuri diferite și după coordonate proprii. Marelui poet național și universal îi dedică articole sensibile Adi Cristi, Nicolae Dabija, Christian W. Schenk., George Popa.

O sinteză lirică a poeziei eminesciene face Alexandra Maria Trandafir într-un poem omagial cu inserții din lirica „luceafărului”. Tot aici ni se prezintă patru fotografii păstrate de la marele gânditor  al secolului al XIX-lea.

Rubrica de mai sus ne oferă și un excelent eseu critic dedicat lui George Topîrceanu, unul din cei patru fondatori ai revistei „Însemnări ieșene”.

La 135 de ani de la naștere, George Topîrceanu este scanat pe o latură care îl impune ca pe un mare ironist și umorist. Ironia și umorul în parodiile originale nu sunt o temă la îndemâna oricui. Meticuloasă și aproape exhaustiv documentată, Maria Trandafir scrie un crochiu critic, numai bun să intre într-o monografie. Autoarea studiului oferă cititorului repere pentru decelarea celor două categorii estetice, ironia și umorul: „Ridiculizarea, satirizarea , ironia, imitația burlescă au fost mijloacele prin care Topîrceanu  și-a realizat parodiile, ce poartă marca originalității sale.”

Grigore T. Popa aduce motivat câteva precizări în legătură cu Topîrceanu.

Grupajul aniversar este completat de secvențe critice și de imagini în oglindă, mărturisiri ale părintelui parodiilor.

Spectrul tematic de tip caleidoscop ne încântă. SECȚIUNEA  IV ,„ Și totuși, poezia” vine ca o replică la tot ce este obiectiv. Citită în cheie sintactică, secvența dedicată poeziei , Ioana Diaconescu, Adi Cristi (Deja un lider!) , sugerează o concesie. Admitem că știința este importantă, dar, totuși poezia nu poate lipsi din viața noastră. NU numai aici explozia lirică este la ea acasă.  După o perioadă de penumbră, poezia revine în forță în prim-plan: Nichita, Sorescu, Blandiana etc. Au trecut. E timpul unei alte viziuni lirice. E timpul unei noi generații de poeți. Se simte o înviorare a lirismului. Metafora eminesciană din poezia „Dintre sute de catarge” trebuie reinterpretată. Nu toți poeții de azi vor înfrunta vânturile și valurile. Unii, puțini la număr, vor ajunge la liman. Merită enumerați cei mulți.  „Însemnări…” este generoasă și le oferă spațiu: Ioana Diaconescu, Adi Cristi ,Emilian Marcu, Valeriu Stancu, Benone Păsărin, Maria Mănucă, Vasile Remete, Silvia Curteanu, Doina Guriță, George Echim. Plutonul fruntaș nu a evadat încă. Concurența va fi tranșată de publicul iubitor de poezie. Învingător va fi cel care va ști să surprindă stilistic.

SECȚIUNEA V, Ficțiune și realitate este mai slab reprezentată. Nu se anunță încă un prozator de talia lui Cărtărescu. Și prozele publicate sunt puține, interesante mai ales prin stil: Emilian Marcu, „călător pe un tărâm de basm”, Vasile Lefter, „Cutia de pudră”, Ion Muscalu, „Flori de sânziene”.

O secțiune specială, „De ziua ta, femeie” se impune printr-un interviu de colecție cu Ana Blandiana, propus deEmil Târcoveanu. Reputatul chirurg, novator în chirurgie, ne încântă prin modul elegant prin care manevrează cuvântul, ca pe o floretă. Ana Blandiana este o cutie deschisă care trăiește clipele frumoase legate de fascinația Iașului, orașul celor șapte coline. Eugen Târcoveanu este calm, elegant și îndatoritor față de marea doamnă a poeziei contemporane. Interviul degajă liniște și eleganță. Întrebările curg asemenea unei ape line în care se zbat peștișori de aur.

Interesant pentru istoria literaturii contemporane este și eseul Mariei Trandafir „Scriitori la răspântii politice”: Constantin Dram: „Ironii poetice”.

Revista „Însemnări…” Nr.1 pe 2021 oferă informații interesante și la celelalte Secțiuni.

Secțiunea ultimă, „In Memoriam” întristează oamenii de cultură prin încă două pierderi de valori. George Popa și Nicolae Dabija au încheiat și ei Marea Trecere și au plecat spre stele, lăsând în urmă amintiri de neuitat.