Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

-C- „Însemnări ieșene”, o cronică- document cu dulce și amar -X-

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 07 Ian. 2018
Auori: Elizia LEFTER, istoric;  Vasile LEFTER, filolog
Publicat: 07 Ian. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 „Însemnări ieșene”, o cronică- document cu dulce și amar

     

Reapariția revistei „Însemnări ieșene” în decembrie 2017 sub patronajul spiritual al fondatorilor M.Sadoveanu, G.Topârceanu, M.Codreanu și Gr. T. Popa este un adevărat miracol. Nu există publicație românească ale cărei avataruri să fie de domeniul incredibilului.
Cuvântul  redacției este un adevărat remember. Acest prim număr din seria nouă este dedicat Centenarului Marelui Război. Richard Constantinescu evocă pe emblematicul Grigore T. Popa (1892-1948), medicul combatant cu grad de sublocotenent, care a îngrijit răniții,dar a avut grijă să țină și un jurnal de front. Va publica nuvele în revista pe care a păstorit-o sub pseudonimul Paul Gore sau P. Gr. Scrie despre război chiar în timpul războiului. O discuție în miez de noapte cu moș Vrînceanu,redată în însemnările medicului scriitor, devine o pledoarie pentru iubire de oameni, refuzând orice justificare a cataclismului pus la cale de oameni. Vizita Reginei Maria, care este considerată reprezentanta idealului național, reîmprospătează moralul soldaților, fiind ca o zână bună. Grigore T. Popa, reporterul de front,alternează speranța  cu tragismul frontului: ”Mulțí din cei care au sărutat atunci mâna Reginei  au fost peste trei zile îmbrățișați de pământul rece.”
Medicul scriitor vibrează la miile de jertfe în slujba țării, având sufletul zguduit “prelung “de moarte: ” Multe dintre acele glasuri scumpe s-au stins pentru a da glas pământului. Atâta floare românească s-a culcat sub rădăcinile din care alte flori vor crește.”
    Autorii Cuvântului de deschidere a noii serii punctează coincidențe aniversare: “Se împlinesc 125 de ani de la nașterea patronului spiritual al Universitățíi de Medicină și Farmacie din Iași și ctitorul de fapt al Însemnărilor ieșene – Grigore T. Popa; 80 de ani de la trecerea în eternitate a lui Paul Anghel, important colaborator al revistei, și a lui George Topârceanu; 60 de ani de la plecarea spre cele înalte a lui Mihai Codreanu, știindu-se că cei doi poeți, alături de M.Sadoveanu, de la al cărui sfârșit au trecut 57 de ani,au fost piloni ai revistei pe direcție literară.” Lansarea noii serii a Însemnărilor ieșene va marca printr-un basorelief personalitatea doctorului Eugen Lucinescu (19001-1939), apropiat al lui Grigore T. Popa și participant de frunte la nașterea revistei.  Urmașii demnilor înaintași își propun să ducă mai departe această ștafetă nevăzută. David Ogilvy (1911-1999), părintele publicității,într-o confesiune constată că adesea moștenitorii trec în uitare semințele rodnice sau le mănâncă. Noii redactori ne asigură că „Însemnări ieșene”este un brand moștenit. Își doresc declarativ ca noul proiect publicistic să nu fie un pseudo-proiect. Superficialitatea,aroganța,indiferența nu vor avea loc în acest nou proiect publicistic care obligă.
    Programul noii serii a”Însemnărilor ieșene” va porni de la cel publicat în primul număr din 1936,1 ianuarie.Specificul național și limba populară vor constitui axa centrală,pe linia marilor publicații ale Iașului cultural dintotdeauna. Armonizarea colaboratorilor, promovarea polemicilor decente, trasarea unor punți de continuitate între generații,trecut, prezent, viitor, vor fi guvernate de legi liber acceptate,de ordine și legalitate,toleranță politică și religioasă.
   Primul număr  din seria nouă a revistei Însemnări ieșene se prezintă ca un caleidoscop literar,științific și cultural ,invitând cititorul să privească prezentul ,trecând prin trecut spre viitor.
Noua redacție recreează formatul vechilor serii, relevând atmosfera tensionată în care s-au născut Universitatea de Medicină,dar și revista patronată de aceasta. Profesori și studenți mediciniști,oameni de cultură și-au conjugat eforturile spre binele comunității. Merită subliniată alternarea ideilor științifice cu cele culturale. Din toate materialele selectate în numărul de debut al seriei noi se degajă o atitudine plină de uman,fie că e vorba de scrieri cu temă istorică sau de scrieri literare sau cronici plastice. Câteva titluri pot fi tot atâtea argumente pentru a aplauda acest demers publicistic renăscut în Iașul marilor oameni de cultură și știință: Porunca a unsprezecea, de Grigore T. Popa, Problema durerii, de Eugen Lucinescu, Grigore T Popa pe frontul Marelui Război, de Richard Constantinescu, Căpraru Cărămidă, de I. I. Mironescu, După armistițiu, de M.Ștefănescu Galați, Regele Ferdinand întregitorul s-a întors la Iași, de Eugen Târcoveanu, Bacilul lui Koch, de  George Topârceanu. Apar de asemenea semnăturile Magdei Isanos, Mihai Codreanu, George Popa, C.D.Zeletin, N. N.Tonitza, I.I Mironescu.
           O rubrică specială este dedicată prezentării de carte.Recenzori sunt Viorica Scutariu, Maria Trandafir, Acad. Bogdan C. Simionescu, Rchard Constantinscu.
Ultima carte prezentată este scrisă de Oliver Sacks, ”Recunoștință”. Autorul cronicii,Richard Constantinescu ,este impresionat de sinceritatea și profunzimea reflecțiilor autorului,care transmite un emoționant mesaj. Oliver Sacks  este împăcat la sfârșitul vieții, explicându-ne ce înseamnă să trăiești intens și cu folos o existență totală: „Mă surprind gândindu-mă la Sabat,ziua de odihnă, a șaptea zi a săptămânii și poate chiar a șaptea zi a unei vieți de om,când simți că ți-ai încheiat lucrarea și poți,împăcat în cuget, să-ți găsești tihna.”
    Această revenire în peisajul publicistic al Iașului și al țării trebuie salutată cu inimă de român,primită cu dragoste și speranță că visul unei generații merge mai departe.
Cuvintele marelui istoric patriot Xenopol rămân o flacără mereu aprinsă:  „Orice atingere făcută orașului Iași ca cultură e o lovitură adusă poporului român… Iașul a jertfit pentru consolidarea României întâietatea lui politică și singurul lui mijloc de susținere sunt școlile și o puternică viață culturală. Dacă și acestea sunt stinse, orașul e ucis și este totdeauna primejdie de a distruge marile centre create de istorie și de dezvoltartea ei.”
   La 1 aprilie 1936, Paul Anghel, speriat de loviturile primite de Iași pe toate planurile, se întreba cine va duce firul Ariadnei  ca să ne salveze de minotauri,înlăturând necontenitele jertfe ale Iașului ? Răspunsul ne este dat pe coperta 3, unde sunt enumerați cei care au contribuit la apariția  numărului 1 al „Însemnărilor ieșene”, serie nouă: Maria Trandafir, D. Dorobăț, Elena Leonte, Oana Epure, S. Popescu ,Oana Damian-Bugeag, M. Atanasiu, G.Urmă.
Acest număr de colecție a fost îngrijit de R.Constantinescu, E. Târcoveanu și V. Scripcariu. Omagiu temerarilor!

                               

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5