Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

„Însemnări ieșene” merge mai departe!
Serie nouă, Anul IV- Nr.3, septembrie,202o

Primit pentru publicare: 04 Dec. 2020
Autor: Vasile LEFTER, Focșani, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 04 Dec.  2020
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

„Însemnări ieșene” merge mai departe!
Serie nouă, Anul IV- Nr.3, septembrie,202o

În aceste vremuri  complicate, apariția trimestrială a unei publicații format pe hârtie merită o laudă în plus, adăugată celei pentru tradiție și valoare.
„Însemnări   ieșene”  încheie anul ciudat 2020 în aceeași formulă  redacțională, având ca ax pe George  Popa ca redactor șef onorific, , pe Eugen  Târcoveanu, ca redactor șef, pe Richard Constantinescu, ca redactor șef adjunct, pe Maria Trandafir, ca secretar general de redacție.

Ultimul număr pe 2020, numărul 3,Numprunnl 4 se ală în lucru, este semnat de editorul Viorel Scripcariu . Grafician  este Marius Atanasiu, iar ilustrațiile aparțin sculptorului Iftimie Bârleanu și pictorului Bogdan Bârleanu.
Puține sunt revistele care își pot fundamenta traiectul moral pe coloanele înaintașilor. „Însemnări ieșene” este o publicație privilegiată. Redactorii vor găsi nenumărate repere morale în gândirea fondatorilor, patru coloane fără sfârșit ale culturii române: George Topîrceanu, Mihai Codreanu, Mihail Sadoveanu, Grigore T. Popa.

Reluarea editorialelor din vremea începuturilor se potrivește mănușă zilelor noastre.
„De la omenie la ticăloșie. Lipsa de seriozitate”, semnat de Grigore T. Popa în februarie  1936 are o ideatică perenă. Seriozitatea este legată logic de temeinicie. Marele profesor este un fin și obiectiv judecător al contemporanilor. Fasciculul de lumină se focalizează pe rolul școlii. Gigore T. Popa constată că școala e în scădere „din pricina lipsei de energie”. Este un manifest care cheamă la mobilizarea energiilor pentru a ieși din starea de lâncezeală civică. Școala este singura instituție care ne poate pune în mișcare.

Articolul „De-ale noastre” este o replică în oglindă a „ticăloșiei” prezentului pandemic. În mod ironic, Virgil Răzeșu ne sugerează să vizionăm emisiunea lui Mircea Dinescu „Politică și delicatețuri”.

Secvența  EVOCĂRI este acoperită generos și antrenant de profesorul  Eugen Târnoveanu. Sunt realizate microbiografii dintr-un posibil dicționar al oamenilor de știință. Autorul demonstrează încă o dată că lumea medicală și lumea culturală sunt congruente. Medicii sunt mereu mari consumatori de literatură și artă.
Secțiunea  EVOCĂRI aduce în fața noastră reprezentanți valoroși ai școlii ieșene de medicină și nu numai.  Cele mai multe trimiteri la oameni care au fost aparțin profesorului Eugen Târnoveanu. Acestuia i se alătură în calitate de colaboratori sau autori singulari nume importante în viața științifică a Iașului: Dana Baran, Ciprian Rezuș, Victor Strat. Prezentările sunt calde, bine documentate, contribuția ceor evocați fiind urmărită și dincolo de granițele României. Ne sunt aduși în contemporanitate  Paul  Anghel, Ludovic Russ senior, Ludovic Russ junior, academician Ion Enescu, Vladimir Butureanu. Sunt file dintr-un posibil dicționar de personalități medicale românești. Legătura cu înaintașii este o constantă a revistei „Însemnări ieșene”.

Secțiunea  III, ȘI TOTUȘI POEZIA –   Corelativul „Totuși”, care numește această secvență  spune mai mult decât se vede la prima lectură. Cititorul înțelege tâlcu. E importantă știința, dar, în ciuda acestui adevăr incontestabil, totuși Poezia nu poate rămâne în plan secund. Este același „totuși” din „Floare albastră”.
Anei Blandiana îi revine încă o dată onoarea de a fi prima între poeții prezenți, semnând  „De ce nu m-ă întoarce printre flori”. Numărul 3 rezervă liricii un spațiu tipografic amplu.  Nicolae Turtureanu, Adi Cristi, Emilia Marcu, George Popa, Maria Manucă, Benone Păsărin, Valeriu Stancu, Ion Hurjui, Vasile Remete, George Savin, Vasile Burlui, Teona Scopos, Silvia Goteanschii, Dumitru Octavian Unc sunt nume mai mult sau mai puțin afirmate în lirica actuală.

Trecând la proză, FICȚIUNE ȘI REALITATE, densitatea colaboratorilor este mai mică, aceasta și din cauza dimensiunilor scrierilor în proză. Publică Alexandra Maria Trandafir, Ion Muscalu și Vasile Lefter.

ESEU,CRONICĂ LITERARĂ, RECENZII  ne invită la reflecții. Titlurile sunt ademenitoare: Maria Trandafir, „Dreptul și bucuria de a fi liberi”, Ioan Holban, „Elegii pentru o prezență prin absență”, Emilian Marcu, „Secretul năframei albe”, Valeriu Stancu, ”Rîsul enigmatic al unui iconoclast”.    L          La rubrica MERIDIANE semnează Alina Afloarei Wilson, Dragoș Ioan, Rodica Zaim, Mihaela Varlam Blondin, Evgeny Bunimovich.
Otilia Cazimir , poetă a copilăriei și a naturii, revine în memoria noastră  prin Maria Trandafir, un spirit sensibil ,vibrînd la foșnetul dulce al florilor de suflet românesc.

Secțiunile  ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE, ARTE, EDITURI, REVISTE, BIBLIOTECI   sunt onorate de Grigore Ilisei, Aurel Constantin Panfil, Anca Sava, Maria Trandafir, Viorica Scutariu.

Din ultimele trei rubrici, reținem amplul interviu realizat de Oana Bugeag cu medicul pneumolog Pavel Cucu, autorul  primelor bronhoscopii, bronhografii  și angiopneumografii din România.

„Însemnări ieșene” rămâne un reper publicistic, continuând o valoroasă tradiție, aducând în paginile ei ,deopotrivă, știință, literatură și artă.