Lilii, Muică ce făcuși iar? 
Autor: Ioana Heidel, Wurzburg , Germania. Editura: Sitech, 2021

Cartea are  208 de pagini în care se oglindește ​universul copilăriei neîngrădit.e ​Literatura română contemporană are o relație aparte cu nostalgia, iar memorialistica și proza inspirată din universul pur al copilăriei reușesc adesea să recreeze o oază de autenticitate greu de egalat. În volumul „Lilii, muică, ce făcusi iar?”, scriitoarea Ioana Heidel aduce în fața cititorului un periplu efervescent și plin de culoare prin viața unui copil neastâmpărat, pus mereu pe șotii. ​Titlul însuși, formulat ca o interpelare familiară, caldă, dar și ușor exasperată, dă tonul întregii scrieri. Este vocea satului românesc, a ulitelor prăfuite, a bunicilor răbdători și a unei ere în care libertatea de mișcare a copiilor nu era îngrădită de ecrane, ci de apusul soarelui sau de isprăvile proprii. ​Odinioară în Satul Bunicilor: Universul retroversat al amintirii ​se află în cartea Ioanei Heidel funcționând ca o capsulă a timpului. Autoarea reconstruiește o lume în care fiecare zi aduce o nouă aventură și, implicit, o nouă „faptă” care stârnește reacția celebră: „Muică, ce făcusi iar?”. ​Unul dintre punctele forte ale scrierii este oralitatea stilului și ancorarea în realitatea cotidiană a epocii. Relațiile dintre generații sunt creionate cu o tandrețe debordantă. Relația cu „taica-mare” (bunicul), cel care o înțelege cel mai bine și al cărui univers se intersectează cu ecourile timpurilor trecute (cum ar fi lectura ziarului Scânteia), oferă pagini de o mare profunzime emoțională, balansând perfect comicul de situație cu momentele de liniște contemplativă. ​Stil, Umor și Limbaj ​Ioana Heidel demonstrează un fin simț al observației psihologice infantile. Autoarea nu idealizează copilăria transformând-o într-o idilă aseptică; din contră, îi recunoaște haosul, energia debordantă, curiozitatea exacerbată și tendința permanentă de a testa limitele răbdării adulților. ​Umorul autentic: Situațiile comice decurg natural din nepriceperea inocentă a copilului în fața rigorilor lumii adulte. ​Culoarea locală: Limbajul și replicile suculente aduc un plus de autenticitate, transformând textul într-o lectură extrem de vie și ritmată. ​Concluzie: ​„Lilii, muică, ce făcusi iar?” este mai mult decât o carte.

Titina Nica Țene