Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

„Însemnări ieșene”, Decembrie 2019, număr de colecție

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

   „Însemnări ieșene”, Decembrie 2019, număr de colecție

Primit pentru publicare: 20 Ian. 2020
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 214 Ian. 2020
© Vasile Lefter© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Numărul 4 al revistei „Însemnări ieșene” , Serie nouă, decembrie 2019, este o apariție specială, axată pe un moment aniversar: „140 de Ani de Învățământ Medical Superior la Iași”.
Editorialul este semnat de Viorel Scripcariu, editor, și Eugen Târcoveanu, Redactor șef.  Cronologic, pas cu pas, autorii editorialului urmăresc oameni și momente esențiale din această fascinantă istorie a împlinirii unui vis. Eforturile înaintașilor se măsoară astăzi în performanță, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”,  la ceas aniversar, numără 882 de cadre didactice tinere, care pregătesc 1200 de studenți ( 888 români, 245 străini din 52 de țări, ,356 doctoranzi și 332 masteranzi).

Dintre ctitorii care au contribuit la faima Universității este citat Grigore T. Popa, care este privit ca un reper intelectual și uman: „Firea lucrurilor cere ca , dacă purtăm o flacără, să o trecem altora și peste abisul morții”. Ideea finală inculcată de cei doi  autori este una generoasă, care statuează esența profesiunii: „…un medic este un vindecător .în care bolnavii își pun toate speranțele de viață, este „un magister dixit”.

Cu rol de memento, este inserat în prima secțiune a numărului aniversar și un articol  scris de Grigore T. Popa în 1940, în plin război. Titlul este unul dătător de încredere în vremurile ce vor veni: „Toate trec în lumea asta:chiar și nenorocirile”.
La ceas de bilanț, e firesc să fie la loc de cinste evocările. Dăinuirea presupune înfigerea rădăcinilor adânc în trecutul care ne-a propulsat. Frumoase amintiri, cu gustul pelinului care vindecă, sunt aduse la lumină din negura vremurilor, mai îndepărtate sau mai apropiate de zilele noastre.

Secțiunea II. „Evocări”aduce în prezent oameni care au fost, din pleiada acelora care lasă urme călăuzitoare.
Primul evocat este, în mod firesc Gr. T. Popa, pe care Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici l-a cunoscut în toamna anului 1942 , când a venit de la Iași să ocupe postul de profesor la Facultatea de Medicină din București.                                                                                                Marele specialist pare desprins din stampele antice: „Era un bărbat frumos ,cu părul cărunt care vorbea liniștit  cu un grai românesc impecabil”. Marele profesor era un dușman neînduplecat al plagiatorilor.
Profesorul Popa l-a sfătuit pe George Emil Palade să plece din România ,dându-i o scrisoare generoasă către Universitatea Rockefeller din New York.  Palade va fi recunoscut ca mare specialist prin acordarea Premiului Nobel. Sunt pagini emoționante despre valorosul Gr. T. Popa ,care nu a avut parte de o lume mai bună după 1944.Valoarea coexistă cu drama. Este o evocare de suflet, oferind un model pentru cei care trebuie să ducă mai departe această ștafetă nevăzută.
A doua  evocare este una cu titlu incitant, ales de Eugen Târcoveanu: „George Emil Palade:Rețeta de dulceață a mamei sau cum s-au descifrat tainele celulei ”.  Date biografice, traseu profesional, trimiteri la epocă ne apropie de primul român care a obținut un Nobel pentru Medicină.
Evocările continuă. Richard Constantinescu scrie despre Nicolae Leon. Cel evocat a fost la conducerea Universității ieșene. Autorul articolului este mândru că s-a numărat printre primii susținători ai învățământului „experiențial”. A înființat la Facultatea de Medicină din Iași primul laborator de Parazitologie.
Profesorul Petre Brânzei este evocat de Gabriel Ungureanu, care declară că a fost printre primii studenți care au studiat Psihiatria cu marele specialist evocat.
O evocare atipică este semnată de doi mari specialiști în două domenii diferite: Eugen Târcoveanu-medicină, Dumitru Dorobăț,engleză,distins profesor universitar.
Recenzia unei cărți s-a transformat într-un consolatio, un necrolog după model antic. Cel adus în actualitate a murit în 2012, 30 septembrie și se numește Gheorghe Scripcaru, ultima sa carte având ca titlu „ De la captiv la preeminența unui construct medical”.

Profesorul dr. Gheorghe Scripcaru este readus în memoria contemporanilor, ca un exponent de excepție al medicinei românești, recunoscut la nivel academic în țară și în străinătate.Preocupările de medicină legală sunt completate de preocupări de bioetică și de epistemologie.

Este evidențiată concepția savantului evocat în ceea ce privește „rolul crucial al justiției în menținerea sanogenezei sociale”. Ingratitudinea mai marilor zilei este surprinsă chiar în cuvintele celui care a fost Gheorghe Scripcaru :„ Am suferit cea mai mare umilință din viața mea,atunci când s-a citit lista celor pensionați și s-a trecut imediat la punctual 2, ca și cum, timp de 45 de ani , am fi muncit la o casă de străină”.
Elogiul adus de cei doi autori este unul pe deplin meritat. Păcat că în lumea umbrelor alături de Gheorghe Scripcaru se află de puțin timp și eminentul universitar Dumitru Dorobăț, unul din autorii sensibilei aduceri aminte.
Urmează alte evocări, argument pentru respectul pe care intelectualii adevărați știu să-l poarte înaintașilor iluștri.

  Secținenea III. Vivat Academia, consemnează ecouri din străinătate, de la personalități racordate la învățământul medical românesc, reprezentat cu cinste de Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași. Omagiul vine din Italia, SUA, Belgia, Israel,semn de recunoaștere a valorii Universității ieșene.                                                                                                                                                                              Numeroase sunt și cuvintele de salut din țară, din marile centre universitare. Rezumând, felicitările în ceas aniversar pot fi sintetizate în trei cuvinte :„ VIVAT! CRESCAT! FLOREAT!”

           Numărul aniversar al revistei „Însemnări ieșene”, prin Secțiunea IV, „ Întâlnire între generații”își propune să demonstreze că această creștere prin vreme a valorii Universității „„Gr. T. Popa” are la bază existent.a unui tainic flux sensibil românesc  care sudează generațiile. Sunt oferite modele, mentori, emuli.  Ni se propun  trei personalități ale medicinii ieșene stomatologice, demne de a fi numite corifei, distanțate ca vârstă: Prof.dr.M. Rusu, Prof. dr.Valentina Dorobăț și Prof. dr.Irina Zetu. Fiecare a vrut să fie model pentru urmași.
Profesorul Dr.M. Rusu recunoaște că a acordat o atenție deosebită celor care de la început dovedeau vocație. Dar dintre toți urmașii harnici și devotați, își amintește cu drag de Valentina Dorobăț, fostă Scânteie, pe care a apreciat-o pentru traseul profesional de excepție, văzând în ea de la început un colaborator de succes.
Referitor la recunoașterea emulilor, Valentina Dorobăț a răspuns: „Calitatea Școlii dă calitatea educației. Personal, am multă încredere în tinerii nostri. Este necesar să ne aplecăm mai mult asupra aspectului educațional, motivațional și uman de-a lungul tuturor etapelor evolutive.”

        Secțiunea V propune o vizită la ctitori. Maria Trandafir ne este ghid avizat la casa cu foișor, Muzeul „Mihail Sadoveanu”.
Următoarele  Secțiuni sunt dedicate poeziei, cronicilor literare, evenimentelor curente, interculturalității, editurilor și revistelor, interviurilor, literaturii de călătorie, artelor.
Numărul aniversar se închide cu Secțiunea „In Memoriam”, semnată de Viorica Scutariu și dedicată omului de cultură Mihai Lițu.

     Editorii revistei „Însemnări ieșene” intră în publicistica contemporană printr-o nouă și valoroasă apariție cu impact cultural și științific.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania