Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

ÎNSEMNĂRI IEȘENE”-Nr. 4 ,2020. Ștafeta nevăzută merge mai departe

Primit pentru publicare: 29 Ian. 2020
Autor: Vasile LEFTER, Focșani, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 30 Ian. 2020
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

                                                  „ÎNSEMNĂRI IEȘENE”-Nr. 4 ,2020
                                                Ștafeta nevăzută merge mai departe

             Nu e ușor să scrii despre o revistă de cultură care apare sub egida Uniunii scriitorilor din România. Calitatea materialelor îți fixează de fiecare dată noi standarde. De aceea, am optat pentru un titlu acoperitor, care îi lasă libertatea de a selecta colaborări privite dintr-o altă cheie. 

Sintagma „Ștafeta nevăzută” ,cred eu, surprinde esența demersului publicistic de la „Însemnări ieșene”. Nu este număr de la apariția Seriei noi în care să nu fie prezentă legătura cu înaintașii. Cultul înaintașilor nu scade cu nimic meritul prezentului, ci, dimpotrivă, amplifică valoarea noilor colaboratori. Materialele publicate de valoroși oameni de cultură sunt , de fiecare dată, bine documentate, păstrând însă aceeași grijă pentru calitate. Stabilitatea echipei  redacționale este o garanție a dăinuirii. Redactorul Șef Eugen Târcoveanu coordonează un colectiv de prestigiu. Formatul Revistei este unul stabil, iar Secretarul  general  de redacție Maria Trandafir, veghează cu dăruire și competență la menținerea standardelor impuse de marii înaintași. Număr de număr, Maria Trandafir scrie articole cu succes garantat. Este acel permanent cap limpede unu, cu ochi scrutător pentru tot ce apare în revistă.

Ultimul număr al „Însemnărilor ieșene” din 2020 se deschide cu un editorial semnat de unul dintre ctitori, Grigore T. Popa.  Evocarea „Ceahlăului literaturii române” ne emoționează și azi. Înțelegem că de la început revista a trecut prin faze contradictorii și în cele din urmă a învins un spirit critic benefic pentru impunerea în peisajul publicistic românesc al epocii. Confruntarea de idei a devenit o permanență pentru artizanii „Însemnărilor..”.

După editorial, „Sadoveanu 140” este evocat  de Maria Trandafir, care ne invită, după cunoscuta metodă a lui George Călinescu, în cadrul mirific al casei lui Sadoveanu: „Lumea liniștii și a cucerniciei  vovidenia și Muzeul Mihail Sadoveanu” .Descrierea este atât de amănunțită, caldă și captivantă ,încât poate face parte oricând dintr-o monografie  dedicată marelui prozator. 

De asemenea, paginile scrise de Maria Trandafir pot fi utile unui ghid turistic  al casei  Sadoveanu. Nimic nu scapă ochiului atent al cronicarului: picturi, îmbrăcăminte, panoplii cu arme de vânătoare și pescuit, tapiserii, mobilier etc. O lume fascinantă trece ispititor prin fața vizitatorului, invitând la reflecție. Serialul evocărilor marelui scriitor se încheie cu o însemnare a lui Nicolae Labiș și un grupaj privind nume de oameni și locuri în opera sadoveniană.

     SECȚIUNEA evocări  continuă cu aduceri aminte despre ion  Gr. Bălteanu, Ioan Tănăsescu, Vasile Rășcanu, Grigore T. Popa, prezentate cu dragoste și profesionalism de Dana Baran, Dan Niculescu, Eugen Târcoveanu. Sunt mărturii pentru vremurile ce vin. Nimic nu trebuie să se uite din strădania predecesorilor.

ȘI, TOTUȘI ,POEZIA, acordă un spațiu generos creației lirice, găzduind nume consacrate, dar și nume mai noi. Sunt motive lirice de circulație universală, explorate cu talent și originalitate. Câteva titluri: 

„Un cer în plus”, de Nicolae Panaite, „M”, de Vasile Remete, „Toamna  păsărilor” , de Benone Păsărin, „Despre tine”, de Andrei  Novac, „Noaptea vioara plânge”, de Adi Cristi etc.

     Din Secțiunea „ Eseu,   Cronică literară , Recenzii”,  am reținut două eseuri de excepție: „Când moartea pândește”, de Maria Trandafir, și „ Ioan Timofte. Personalități ieșene”., de Eugen Târcoveanu.

Primul eseu este unul erudit, cu trimitere la „Ciuma” lui Camus, pornind de la pandemia pe care  o trăim cu teamă azi. Maria Trandafir , ca și doctorul  Rieux, autoarea eseului avertizează asupra pericolului care poate renaște oricând. Personajul  lui  Camus transmite un mesaj –avertisment: „…răul provine din ignoranță și bunele intenții care, dacă nu sunt luminate de conștiință, pot să facă stricăciuni ca și răutatea… o lume fără iubire este o lume moartă”.

     Prin eseu l dedicat lui Ioan Timofte, profesorul Eugen Târcoveanu mai pune o lespede la monumentul personalităților ieșene. Evocarea șterge negura anilor în care a trăit cel evocat, fixat în stampă pentru viitorime.

 „ Însemnări  ieșene” acordă același interes și celorlalte Secțiuni, onorate de colaboratori vechi și statornici. Numele lui Grigore Ilisei  nu putea lipsi.

 Revista fiind și în format electronic, poate fi răsfoită în liniște. Modestele mele rînduri sunt doar un semnal  prin care amintesc iubitorilor de cultură că  „Însemnări  ieșene” rămâne o ștafetă nevăzută, un arc peste vremea ce curge nepăsătoare.