Dintre nopți,
Doar tu-mi mai porți,
Din lumina zilei.
Păcatul din privirea ta
Mă așteaptă și mâine
Vom fi ce n-am mai fost,
Oriunde.

Dacă lumea va cere,
Vom culege și pere.
Mărul s-a demodat,
Nu are, nici gust de păcat.
Cifrele se adună-n  scădere,
Șarpele e mușcat din plăcere,
Nimeni și nimic nu moare
Doar se eliberează din tăcere. 

Spic după spic din nimic,
Să ne mai urnim un pic,
Toată rasa să spere
În dureri de zăbrele
Hai să fim primii ce mor,
Vrei și tu, oare, de dor
La poarta tăcerii
Se bați palma înfierii! 

Asfințit de soare,
Noaptea pe cărare
Se rup punțile
Pline de hoituri și de gesturi.
Fii rătăcită și bine primită,
Drumul ales e și cel cules,
Uniți și îndoiți de soartă
Vor toți să se șteargă din pată. 

Dintre nopți,
Doar tu îmi porți lumina
Din ziua de mâine !