Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Ion N. Oprea își descoperă copilăria. Bună vestire, cu Necuvântătoarele

Primit pentru publicare: 23 mart. 2017
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator  de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 23 mart. 2017
Redactor ediție: Olivian IVANICIUC

 

 

 

Bună vestire, cu Necuvântătoarele

 

După torentul celor patru volume recente de cuvinte pe verticală, fluviu, circa o mie de pagini și sute de stihuri – Fragilitate,  Trăiri, Apocalipsa, Tunelul, –  la care mi-au răspuns pozitiv mulți cititori, inclusiv, cred, D.M. Gatoneanu cu Ințelepciunea versului pe verticale, vezi revista Luceafărul din 14 martie a.c., alte asemenea cuvinte dau substanță altui volum, Necuvântătoarele, de Ion N. Oprea, cu povești pentru pici spuse de oameni mari, într-un fel lăudate de însuși editorul care vede în ele prezentată, veste bună, evocata  copilărie a autorului.
Să-l recepționăm pe Gheorghe A Stroia, editorul de la Armonii Culturale-Adjud, carte de vizită, ca să ne procurăm volumul, să-l răsfoim, cu doamna de lângă fiecare, cu nepoții în jur, și precum domnul Gatoneanu , poetul  Botoșanilor, să înțelegem că și verticalele au rostul lor, pot deveni imnuri de primăvară, de Paștele pe care îl așteptăm, chiar dacă, în lipsa acoperiririi stării de inflație generală, mărirea punctului de pensie a bunicului Ion N. Oprea stă în cumpănă:
Jurnalist, exeget, poet și promotor cultural de mare valoare, printre atâtea sinteze culturale, exegeze, eseuri și revolte la politichia zilelor noastre, scrise de-a lungul anilor, ION N. OPREA ne surprinde plăcut cu o carte dedicată, de această dată, celor mici. Fiecare set de CUVINTE PE VERTICALĂ spune câte o poveste, amintind despre întâmplări dintr-o copilărie universală (ca în scrierile lui Creangă), despre lumea idilică, lipsită de griji și de preocupări absurde, când copilul știa să zburde,  să se joace, să se bucure de tot ceea ce era în jurul său, confirmând că NECUVÂNTĂTOARELE din ograda părinților sau a bunicilor se dovedeau a fi prietenii cei mai sinceri și mai credincioși pe care îi avea vreodată. La fel ca și pădurea (un alt prieten de nădejde), cu foșnetul frunzelor de anotimp sau surâsul plin de viață al înmuguririi.
Personaje inedite – câinele, pisica, rața, gâsca, mielul, cucoșul, gânsacul, curcanul – dau viață fiecărei povești în parte reconstituind lumea plină de minuni a copilăriei. Povești buclucașe, cu întâmplări buclucașe, pline de umor și creatoare de bună dispoziție, pe care cititorii mari le vor lectura cu bucuria redescoperirii, iar cei mici le vor avea și savura ca pe niște izvoare pline de învățăminte și înțelepciune.
Cel mai probabil o ediție color, plină de nuanță și veselie, așa cum este și lumea copilăriei, ar aduce mai aproape de sufletul  copilului  povestea în sine, după cum opinează și autorul în deschiderea cărții sale: Dacă,/din ce vom spune aici,/despre oameni și copii,/despre câini și pisici,/mielul cel blând,/despre cucoș sau găină,/gânsac, rață și curcan,/dar și despre pădurea cu ai ei,/satisfice,/și dacă,/ulterior,/se va găsi și cineva pătimaș/pe desen-grafică,/bucuroși ne vom întoarce/către o altă ediție/ colorată,/utilă celor/mici…
NECUVÂNTĂTOARELE reprezintă o lume colorată prin nuanțele pe care le conturează frumusețea fiecărei povești în parte, o dovadă în plus că lumina mai sălășluiește încă în suflet, atâta timp cât copilul din fiecare nu a dispărut definitiv în uitare. Prezentul volum este dovada că Ion N. Oprea este… un copil mai mare! FELICITĂRI, MAESTRE!

Amintind și reluând spusele mele referitoare la o eventuală nouă ediție colorată, mărturisesc, eu, ca autor, când am spus asta m-am gândit nu numai la nepoții și, eventual, strănepoții pe care îi am azi ori mâine, dar mai ales la gloata de puradei care așteaptă, zi de zi, primirea la ei acasă, a lui “Apollon-junior”,  de la Urziceni, la o eventuală anunțată sponsorizare, de care n-am avut niciodată parte, de la vreo ORGANIZAȚIE defel GUVERNAMENTALĂ, care se declară ocrotitoare a necuvântătoarelor, care, prin ea, să aibă copiii ce învăța, copiii, bunicii, părinții, dar și oamenii politici, că nu-i așa, cursurile la facultățile particulare tare mai sunt scumpe, mai ales la fără frecvență.  Nu?!

                                                                           

23 martie 2017

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania