Jan TRISTEA

colinde în colinde

s-aud clopoțeii
și zurgălăul sună
toaca la biserica cea nouă
consună
înspre valea cea mare
dinspre pomparău
agitare
înspre morișcă
dinspre caradica
forfotare
în fața coșerului
viața-i expresivă
dar
la via lui ursache
totul e-n derivă

acum
se trezesc nepoțeii
să colinde
și să aline
a vieții sfărâmare
sub raptul în deformare
sub elinde

colinde
în colinde

opriți!
opriți!
scânteiază colinda nepoțeilor
la casele seniorilor
din cântul veacurilor
v-am mai spus
de milenii și mai mult
în fiecare an
dar în van
nu abuzați de moștenirea noastră
v-am împrumutat-o
păstrați-o!
pentru succesorala masă
strănepoților
strănepoților noștri s-o dați
în împrumut
pentru că nu e a voastră
nu e a noastră
nu e a strănepoților
zestrea
ci a strănepoților strănepoților noștri
zestrea identității noastre

colinde în colinde
în veacul vecilor
Amin!