Prof. dr.ing. Avram D. Tudosie, Huși

La o fastuoasă aniversare: prof. Theodor Codreanu

La Huși a avut loc o frumoasă aniversare a lui Theodor Codreanu, la 70 de ani de viață, înnobilată cu o amplă degustare de vinuri, prestată de oenologul A. D. Tudosie și recepționată de peste o sută de scriitori din toată țara și chiar din afară.

Profesorul A. D. Tudosie, cântărețul vinurilor de Huși a deschis această manifestare cu o rarisimă și bahică degustare cu savoare. Redăm din cele scrise de participanți:

„Cu Busuioacă și Zghihară

Am dat în ’58 rușii afară,

După cum scriu scriitorii Petcu și Tudosie,

În a lor scriere documentată bine la „osie”,

Numai Basarabia nu a fost eliberată la această măreață dată.”

Marii scriitori prezenți au scris în Cartea de Onoare a Colegiului Agricol o serie de impresii, citate și versuri, cărora le dăm curs.

„Și Ștefan, Rareș, Cantemir, Ralea, Cuza și Kogălniceanu – cu vinurile și doamnele de Huși și-au revigorat elanul, spre noi izbânzi și cuceriri.

Venim la Huși, la a 70-a aniversare a lui Th. Codreanu,

Unde ne-am învigorat neamul scriind câteva impresii:

Impresii foarte bune, aici, la Huși:

Unde bem vinuri bune, și fără ruși.”

Acad. Mihai Cimpoi, președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova

„Basarabean, sosit la Huși, cu gândul la americani și ruși,

Zic: Bohotinul și Zghihara vor întregi din nou țara.”

Acad. Nicolae Dabija, directorul revistei „Cultura și arta” din republica Moldova

„Cu Busuioacă și Zghihară

Am dat în ’58 rușii afară,

După cum scriu scriitorii Petcu și Tudosie,

În a lor scrieri documentate bine la „osie”,

Numai Basarabia nu a fost eliberată la această măreață dată.”

„Toată lumea să se-adune

Lângă vinurile bune,

Fără dușmani, fără ruși,

La vinotecile din Huși

Și să se-adune în tot anul,

Lângă domnul Th. Codreanu,

Cu Dabija și Cimpoi,

La toți trei, câte-un butoi.”

Vasile Tărâțeanu, Cernăuți, președintele Uniunii Scriitorilor din Bucovina.

În timpul desfășurării manifestării ne-au sosit trei poezii care merită onoarea de a fi publicate înainte de cuvântul celorlalți scriitori:

Basarabia

„Ţara mea cu soartă zbuciumată,

Cu ce-ai greşit, şi care-i vina ta?

Cum de-a putut destinul să te bată

Lasându-te străină, draga mea?

Te-a sfâşiat în două-o fiară crudă,

Care cu lanţuri te-a împodobit

De azi, cu sora ta nu mai eşti rudă

Şi vă desparte Prutul obosit.

Şi Dunărea te cheamă iar acasă

Pe al tău pământ să fii stăpână,

Căci soarta ta nu-i asta, ea-i frumoasă

Başarabie moldo-română!

De ţara ta, te-a despărţit Rusia

Şi te-a-nrobit, de-a pururi să-i fii sclavă.

Nistrul cel ce-a cunoscut vecia

Te plânge, Basarabie moldavă.

E-n dreptul tău să critici azi trecutul,

Să ceri a fi şi-acum precum eraţi…

Păi, nu putea să curgă astăzi Prutul

Mai prin Sud-Vestul munţilor Carpaţi!?”

Diana Enache, Chișinău

Moldova, Moldovioara mea!

”Moldova, pământ iubit,

Multe ai mai suferit

Moldova, Moldovioara mea!

De la Nistru pân’ la Prut,

Cine te-a văzut, te-a vrut!

Moldova, Moldovioara mea!

Moldova, obrazul tău

Pârjolit a fost mereu

Moldova, Moldovioara mea

De lacrimi fierbinţi, sărate

După soră, după frate!

Moldova, Moldovioara mea!

Moldovă, fată frumoasă,

Noi te aşteptam acasă!

Moldova, Moldovioara mea!

Cei care te-au „măritat”

Pe tine nu te-o-ntrebat!

Moldova, Moldovioara mea!”

1. Moraru

„«Concert» extraordinar la sărbătorirea lui Theodor Codreanu, la împlinirea vârstei de 70 de ani – cu o degustare în aula de degustări a Colegiului Agricol «Dimitrie Cantemir» din Huși. Prezentatorul vinurilor, Avram D. Tudosie, ne-a bucurat în toate sensurile: cald, comprehensiv, sfătos și înțelept – știe toate cântările despre vin din «univers»…”

Scriitorii Teodor Pracsiu și Daniela Oatu, Vaslui

„Aveți un vin extraordinar

Acesta crescând la un nivel atât de înalt

Este ca o catedrală a vinului, un templu al spiritului, o academie a bunei dispoziții – ascultând «bunul gust» al vinurilor cântate de hușeanul A. d. Tudosie.

Căci vinul Hușilor, ca atare,

L-a sorbit, cu rost, și Ștefan în descălecare.”

Cristinel Popa, Jurnalul Național

„Vinul de Huși este o icoană vie a acestor meleaguri ale pământului moldav, și o lacrimă ce se scurge de pe dealurile Dobrinei. S-a dovedit că «nu numai omul sfințește locul» ci și vinul de Huși.”

Emilian Marcu

„Cum spunea, Mihai Cimpoi,

La Zghihara de la Huși,

Să mai veniți, iar, la noi,

Ca să bem pân’ pleacă rușii.

In vino veritas,

Scump maestre de la Huși,

Cantemir a băut un ceas,

Și-a plecat în exil la ruși,

Și din crama de la Huși

Să bem toți, să plece duși.”

Neagu Gheorghe

„Sensul delicios al vinului lasă în urmă un gust ciocolatiu, picant și concentrat.

Mulțumim celor ce îl produc și cântă cu dragoste.”

Rizea Georgescu Doina, București

„Am rămas cu glasul dulce

În crama de la Huși, ce ne seduce,

Bând Fetească «fără grad»,

Te poate trânti sub gard.”

Constantin Marafet

„O tradiție ne spune să nu bem prea mult vin, că e licoare de esență divină:

La a doua degustare, vinoteca ni se pare

Un locaș extrem de fin,

Că te-îndeamnă spre divin

Și-ți dă gândul cel mai lin.”

Dr. Vasile Lupu, Vaslui

„Am vizitat «vinăria» Hușului cu ocazia omagierii exegetului structurilor arheale – Theodor Codreanu, parte a acestor structuri.

Vinul Hușilor a întregit dintotdeauna gloria și slava vinurilor românești, la marile festinuri.”

Dumitru Gabura

„La Huși, în capitala vinului, poți găsi seninătatea eternă a visării, a împlinirii, a nesfârșirii universale…”

Florin Dochia

„Degust, are gust, vezi bine,

Că-i vorba de o degustare!

Dar gândești, oare e bine:

Să te «întreci» cu așa pahare?”

Carp Firuța, Editura ”Detectiv”, București

„Ca o bahică,

Via-și trăiește aurul său

Transformat în sângele mângâiatei degustări.”

Daniela Oatu

„S-a cam complicat și completat serbarea cu degustarea, până și una din ultimele plăceri simple ale vieții – paharul de vin.”

Teolin

Și maestrul Tudor Arghezi, aprecia această îndeletnicire strămoșească prin următoarea expresie:

„Să nu se uite niciodată agricultura, pentru că ea hotărăște schimbul de mâine și traiul său. Să nu se uite că agricultura reprezintă cel mai bun meșteșug al omului, care e custodele, dar, mai bine zis, gestionarul celui mai de preț bun fundamental al țării, pământul. El este cartea de identitate a moșilor și strămoșilor noștri și durata și sacrificiul lor trecut prin secole. Să nu ne rușinăm niciodată de agricultură sau de pământ, ele constituind talpa țării, căci însuși numele de țară vine de la țarină și poartă în el existența și trăirea noastră, a tuturor, de ieri și de azi, de mâine și de poimâine și poartă în el veșnicia.” (Tudor Arghezi).

„Vinul semi-aromat de Șarba și chiar Pinot Griș au culoarea verde-gălbuie și aroma de tei și iasomie ce îi dau un plus de atracție și bărbăție.

Are o savoare specifică,

Naturală și aromă senzuală,

Odată „gustat” fără măsură te bagă în boală

Ca și prima dragoste deplină

Petrecută într-o noapte cu o cadână.”

Nicolae Dabija

Basarabia

Și parcă m-apucă jalea,

cu regret, constat, aici, la Huși,

Că n-avem și azi un Ralea

Ca s-o ceară de la ruși.”

Nicolae Dabija

„La «Imnul Hușilor» scris de George Topârceanu, tot auditoriul s-a ridicat în picioare ascultându-l:

Te salut, oraș feeric, te salut, oraș divin,

Peste ziduri învechite, peste biserici tăinuite și peste garduri și răscruci,

Te mândrești, oraș viticol, cu cele mai gingașe duduci,

Care au moștenit în zâmbet și în tremurul din gene

Frumusețea legendară a femeilor hușene!

Vă las, hușeni în schimb, aceste glume:

Priviții-le cu un zâmbet, doamna mea,

Cea mai frumoasă hușeancă de pe lume

Nu dă decât ce are… chiar când vrea!

Continuându-se cu poezia „Femeia și vinul”, cerute de Marin Sorescu în poezia „Dacă nu cer prea mult”:

„– Ce-ai lua cu tine

Dacă s-ar pune problema să faci zilnic naveta

Între rai și iad ca să ții niște cursuri?

– O carte, o sticlă de vin și o femeie, Doamne!

Dacă nu-ți cer prea mult.

– Ceri prea mult…

– Cum să-i sperii și să-i înfricoșez pe păcătoșii din iad

Dacă nu am femeia, material didactic, să le-o arăt?

Cum să îi înalț pe drepții din rai

Dacă nu am cartea să le-o tălmăcesc?

Cum să suport, eu drumul și diferențele

De temperatură, luminozitate și presiune

Dintre rai și iad,

Dacă n-am vinul să-mi dea curaj

Și femeia să mă încălzească?”

Cu privire la sărbătorirea celei de a 70-a aniversare a lui Theodor Codreanu, coleg, prieten, vecin de aproape o jumătate de secol, căruia, ca să fim veșnic împreună, cu ajutorul primarului Ion Ciupilan și al preoților Marcel și Doru i-am oprit, pe aleea centrală a cimitirului, un loc de veci între mine și primar… La măreața sărbătoare a lui Theodor Codreanu i-am urat:

„Dragă Theo, prieten și vecin de 50 de ani, om de mare omenie, înălțătorul culturii hușene la nivel național, îți doresc să devii și să rămâi Luceafărul cultural național, cu tot mai multe și mari cărți, căci, cum spunea George Călinescu: «Numai cei ce scriu o singură pagină aprinzătoare de cultură și spirit și o carte lăudată, sunt sortiți nemuririi pentru totdeauna.»

Un alt mare cărturar, Umberto Eco, scria: „Oamenii – prin ce fac, dar mai ales prin ceea ce scriu, trec prezentul, instituțiile și publicațiile în eternitate și universalitate.

În urbea Hușilor și în toată România noastră te-ai zidit, prin scris și ai devenit un star național de urmat și nu numai de invidiat.

Numai cu asemenea protagoniști care durează operă și fac etapă în profesie se va scrie progresul omenirii, României și al Hușilor (C. Toma).

De când vă cunosc ați muncit și scris cum numai hușeanul nostru, devenit ieșean, Ion N. Oprea a făcut-o prin cele 30-40 de cărți inedite ”

Recunosc, și ar trebui să recunoască și alții, că ați intrat definitiv în istorie și literatură, pentru că verba volant, scripta manent și cartea nu piere niciodată (Ion Al. Angheluș).

Continuai cu același entuziasm și de acum înainte, ajutat de slăvita ta doamnă, Lina!

Despre opera hușenilor, Adrian Păunescu spunea la Școala Viticolă și în vinoteca sa, cu Cenaclul Flacăra pe 3 mai 1983:

„Aici, la Huși, mai dulce curge vinu-n teasc

Și om bun ca moldoveanul nu e,

Aicea, și copii când se nasc,

Au, din fașă proiectul de statuie.”

Cu privire la Moldova, scria:

„Să trăiești Moldovă milenară

Cu a ta școală viticolă centenară,

Atât de magnifică-n destin:

Că a noastră istorie e o comoară

Și cultura-i un măreț festin.

În vinurile tale,o avuție planetară,

De la Bohotin pân’ la Zghihară

Captivând totul pe deplin:

De la Decebal până la Cantemir.

Moldova lui Ștefan cel Mare

N-are pe lume asemănare

Prin gloria măreței oaste

Și faima vinurilor noastre.”

Tot atunci, Adrian Păunescu a rostit câteva nume celebre care au scris despre Huși. A început cu Mihai Ralea despre care spunea că „Din Huși, au «zburat» pretutindeni peste trei sute de personalități «aurind» tot mai mult valoarea Hușilor.” Și a încheiat cu versurile lui Păstorel Teodoreanu scrise la Huși:

„Când guști vin de Huși, simți că-nmuguri

Și tristețea în tine moare,

Căci din mustul stors din struguri

Tu sorbi razele de soare.”

A continuat cu alt mare poet, Vasile Militaru, care a scris despre Huși:

„Vinule, izvor al vieții și-al visărilor senine,

Mă gândesc cu înfiorare: ce-ar fi viața fără tine?

Ar fi luncă fără floare, ar fi noapte fără zori,

Codru-n care niciodată n-au cântat privighetori!

Căci în viață, lângă cântec și divinele femei,

Vinule, tu ești sublimul între cele bune trei.”

Ultimului, îi dă cuvântul lui Topârceanu:

„Drag oraș cu siluete și conture iluzorii

Străjuit de patru dealuri încărcate de podgorii,

Cu unghere tăinuite și hrube pentru vin,

Te salut, oraș feeric, te salut oraș divin.”

(Din volumul în pregătire „Nu uita”, de Ion N. Oprea, antologie de autori cu activitate de Cenaclu literar de la distanță).