ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Lacrimile din cărțile Georgetei Bolea

Primit pentru publicare: 08 Nov. 2018
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 09 Nov. 2018

Despre doamna în lacrimi am mai scris.
E o înlăcrimare justificată a pedagogului-artist, Georgeta Bolea – poetă, ale cărei suspine le descoperim din scurtarea exprimării ca o condensare a trăirilor sufletești, picături ce curg în șiroi din cărțile domniei sale publicate până acum, la care se adaugă și aceasta de față, ,,Ochi peste țară”.

Lacrima este componenta trădătoare a trăirilor sufletești cristalizate în conștiință ca element fundamental al personalității umane. Traseul devenirii lacrimii e labirintic, e cea mai înaltă treaptă a dotării spirituale a omului, e genialitate sentimentului, de la percepție, analiză, evaluare și categorisire (judecata de valoare) – filtrul conștientului – și apoi la (în) depozitar – subconștientul. De aici din depozitar, starea de emoție (de fericire sau de durere-tristețe) se condensează și picură involuntar, pe acolo, pe unde i-a venit impulsul, prin poarta principală a conștiinței – ochiul. Este momentul trădării trăirilor sufletești, pentru că lacrima nu poate să ascundă nimic și dă pe față sentimentul intens pe care îl trăiește omul, fie bucurie (lacrimi de fericire), fie suferință (lacrimi de durere). Lacrima exprimă cel mai profund sentiment uman și doamna Georgeta Bolea, cu pricepere, scoate în evidență această simțire exteriorizată.
În literatura română motivul lacrimii a cunoscut apogeul în poeziile lui Grigore Vieru, poetul basarbean, născut la doi pași de locurile natale ale poetei  Georgeta Bolea, acolo, la poala codrilor Gurandei, locul unde se stabilea, cândva, prețul nedreptăților sociale, prin grija haiducului Coroi, care, și el înlăcrimat de durere, tranșa lucrurile altfel.
Lacrimile Georgetei Bolea sunt pentru mama, pentru satul și locul copilăriei, pentru codrul Gurandei – ca simbol al răzbunării nedreptăților -, sunt lacrimi pentru graiul românesc, pentru obiceiuri și tradiții, sunt lacrimi pentru țară, sunt lacrimi pentru români.
Lacrimile din cărțile Georgetei Bolea simbolizează durerea și revolta ce-și face loc în conștiința oamenilor de azi ca semn al neputinței în fața capitalismului rapace, al accelerării fenomenului globalizării, care nivelează ca un tăvălug valorile tradiționale, iubirea aproapelui, sentimentul dragostei materne, respectul și bunăcuviință, răsplata cuvenită celui ce-și vinde cinstit forța de muncă și redistribuirea bugetului adunat din sudoarea celor mulți spre zonele importante ale vieții sociale, cum ar fi educația și asistența medicală, lucru ce vizează sănătatea și vigoarea unei popor.
Mesajul cărții de față e în același registru și este transmis prin două tablouri: Partea I, Poezii și Partea a II-a, Basme, legende și  fabule românești, un mod lejer pentru cititori, ca într-o formă concentrată să le fie induse o multitudine de lacrimi provocate de multe și nedorite neajunsuri ale vremurilor pe care le trăim.
Citind această minunată carte, ai impresia că Georgeta Bolea scrie cu lacrimile românilor, exteriorizându-și gândurile prin ficțiunea artistică, într-un mod duios și dureros, un mesaj poetic al angajării sociale a scriitorului, arta și cultura determinând efecte profunde și durabile asupra confortului social.

Ion Istrate,
Botoșani, 8 Nov.2018