Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

,,Perit-au dacii?” Nu cred!

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 11 Iun. 2018
Autor: Dr. Ionuț ȚENE, membru UZPR
Publicat: 11 Iun. 2018

 

 

”Perit-au dacii?” Nu cred!

 

La ”Dialogurile dimineții„ incitantul moderator Răzvan Bucuroiu l-a invitat în studioul ”Universului credinței” pe cercetătorul Leonard Velcescu la o discuție despre un subiect mai puțin popularizat de istoriografia oficială, care continuă cu cerbicie și inextricabil curentul latinist. Cu acribie și echilibru, Leonard Velcescu a vorbit despre o curiozitate a istoriei romane nedescifrate: existența a sute de statui de daci în forumul roman de la Roma și pe teritoriul imperiului după cucerirea Daciei de către Traian în urma a două războie foarte grele. Interviul foarte interesant m-a dus cu gândul la celebrul studiu lingvistic al lui BP Hașdeu din 1860 scris la doar 22 de ani în ”Foița de istorie și literatură” de la Iași: Perit-au dacii? Pe bună dreptate Hașdeu dădea la vremea respectivă o replică curentului latinist exacerbat venit pe filiera Școlii Ardelene, că noi eram doar urmașii Romei. Sigur era atunci o politică istoriografică de occidentalizare a istoriografiei noastre cu orice preț, chiar cu încălcarea adevărului istoric și a regulilor și metodelor cercetării științifice. Hașdeu dovedea etimologic, cu izvoare și documente, că dacii au continuat să trăiască pe teritoriul Daciei ocupate de romani. Constantin Velcescu ca student la Paris și apoi ca doctorand la Sorbona s-a aplecat asupra studiului statuilor de daci din Imperiul Roman și a ajuns la niște concluzii fascinante despre strămoșii românilor. Cercetătorul publică o excelentă carte ”Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică”, Éditions Les Presses LittÉraires, Saint-Esteve, 2008, care a fost premiată de Academia Română, cu premiul Eudoxiu Hurmuzaki. Redau prin parafrază via Historia câteva idei ale cercetătorului român despre misterul statuilor dacilor din forumurile romane expuse în emisiunea lui Răzvan Bucuroiu.

E un subiect din păcate puțin popularizat de istoriografia ideologică de la București, încorsetată în canoane latiniste. ”Statuile de daci din Forumul lui Traian le-am descoperit din pură întâmplare, prin anii ’92-’93, când mă pregăteam pentru un examen. Profesorii mei de la Sorbona ne-au dat o biografie şi, la bibliotecă, răsfoind paginile unei cărţi franţuzeşti de urbanism, am dat de nişte statui care erau, cred, de la Muzeul Luvru din Paris. Corpurile erau din porfir roşu-vişiniu, iar capetele şi mâinile, din marmură albă. Nu erau ale unor personaje romane, nici franceze, ci erau statui care semănau cu dacii de pe Columnă. M-au intrigat, recunosc: nu ştiam aboslut nimic despre ele, cu atât mai puţin de unde provin. Am aflat ulterior că au făcut parte din Forul lui Traian şi că au fost realizate după cucerirea Daciei, în 106.Costrucţia acestui for, realizat de Apolodor din Damasc, s-a făcut între anii 106-112. Un an mai târziu a fost inaugurată şi Columna…Din 2000 încoace s-au mai adunat, iar în prezent am reuşit să contorizez peste 200, însă numărătoarea continuă”. Se pune întrebarea firească de ce romanii sculpau statui de daci în picioare sau busturi.”Au fost făcute mai multe serii de statui pentru Forul lui Traian. Pentru curtea interioară şi pentru basilică au fost făcute două serii de statui monumentale. Pe basilică statuile atingeau înălţimea de 3 metri şi erau din marmură colorată, numită Pavonazzetto. A doua serie era realizată din marmură albă de Carrarra; statuile de acest tip erau amplasate deasupra porticului curţii interioare. Ultima serie de statui, amplasate pe un portic de porfir roşu, despre care nu ştim unde era amplasat cu exactitate, sunt realizate din porfir, iar capetele şi mâinile, din marmură albă. În literatura antică este menţionat acest portic, dar arheologii încă nu l-au găsit. Din punct de vedere al stilului, ele au fost realizate în perioada împăratului Traian. Toate aceste statui din porfir roşu mi-au dat de gândit. În primul rând, sunt foarte multe. În al doilea rând, sunt foarte mari: ating înălţimea de 2,40 metri. Nu în ultimul rând, sunt făcute dintr-un material aparte. Toate au fost realizate pentru For în perioada lui Traian, când arta era la apogeu şi când portretistica ajunsese la cea mai înaltă expresie artistică. Este un lucru neobişnuit şi, în acelaşi timp, de remarcat că sunt atât de multe statui făcute dacilor în forul împăratului roman Traian”. Romanii aveu un cult al eroismului dacic. Dacia a fost cucerită abia după două grele războaie. Interesant că dacii nu sunt sculptați ca prizonieri așa cum s-au făcut câteva statui cu celți și germani puține la număr. ”Un alt lucru care merită remarcat este faptul că o serie de statui sunt făcute din porfir roşu. Din Antichitate sunt păstrate mai multe menţiuni că în porfir nu aveau voie să fie făcuţi decât împăraţii romani. Era considerată piatră regală şi era un monopol imperial pe această rocă magmatită, provenind din carierele din Egipt. Cum se face atunci că avem aceste statui de daci în porfir roşu, piatră folosită numai pentru împăraţii romani şi zeităţi? Răspunsurile nu pot fi pe măsura constatărilor. Observăm, aşadar, nişte lucruri ieşite totuşi din comun. De ce aceste mărimi? De ce acest număr? De ce a fost folosită marmură colorată? De ce din porfir roşu, în care numai împăraţii şi zeităţile aveau voie să fie reprezentaţi? Avem o serie de întrebări pe care ar trebui să le dezvoltăm şi să încercăm să dăm măcar nişte ipoteze plauzibile”.

Să nu uităm ce important a fost cucerirea Daciei de către romani. Traian a dat peste 120 de zile de zile de petreceri la Roma, iar aurul adus a salvat imperiul de la faliment. Multe impozite au fost abolite. O parte din statuile de daci au ajuns peste 200 de ani în forumul lui Constantin cel Mare. Realizarea din porfir roșu a statilor dacilor arată importanța religioasă, un fel de împăcare cu divinitățile dacice dar și o recunoaștere a eroismului poporului dac. Se pare că împărații romani au avut nevoie să aducă în rândul armatei tot mai mulți daci ca să lupte cu eroism în trupele auxiliare. E știut faptul că dacii au luptat în trupele auxiliare romane cu multă vitejie în Britania și nu numai. ”De asemenea, chiar din perioada lui Traian au fost organizate trupe auxiliare alcătuite daci, pe care le regăsim ani de-a rândul în diverse locuri de-a lungul limesului: în Anglia, Spania, Africa de Nord. În studiile publicate de domnul profesor Petronescu se vorbeşte despre mărturii ale existenţei de trupe auxiliare în Africa şi în Spania. De curând, studiile publicate de Dan Dana şi Florian Popescu, „Dacii la Alexandria, în Egipt“, plasează trupe recrutate aici şi la gurile Nilului. Aşadar informaţia nu poate să fie decât greşită. În plus, să nu uităm că nu toată Dacia a fost cucerită. Teritoriile ocupate de triburile geto-dacilor sunt mai mari decât suprafaţa actuală a României”.

Leronard Velcescu susține că Dacia nu avea cum să fie golită de populație prin strămutări, deoarece populația autohtonă locuia pe un teritoriu mai mare decât România de astăzi. Majoritatea teritoriului Daciei nu a fost ocupat de romani. Mai mult, din punct de vedere antropologic chipurile de daci arată că aceștia erau inteligenți. Faciesul statuilor se identifică cu locuitorii de azi din Munții Mehedinților și în general din munții noștri aș adăuga. Badea Cârțan confirmă antropologic peste secole asemănarea dintre daci și români. E o temă de cercetare care trebuie continuată. Evident că trunchiul etnic a fost dacic pentru populația carpato-danubiano-pontică, la care s-a adăugat componenta substanțială romană și alte popoare migratoare într-o mică măsură. Un segment semnificativ slav la formarea poporului nostru nu trebuie neglijat, așa cum susținea istoricul PP Panaitescu. Îi putem răspunde lui Hașdeu în lumina ultimelor cercetări: ”Perit-au dacii?”.

 

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 39 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Am văzut emisiunea. Excelentă documentare. Așadar, e necesar să adâncim studiul. E mult de „săpat”! Poate accesul la arhiva secretă a Vaticanului ne-ar facilita „traseul”! Dar respectăm dictonul: „Sapă, fântânare, sapă, tot vei da și tu de apă!”
    Respect!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5