Primit pentru publicare: 23 oct. 2016
Spiritul dacic renaște
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 23 oct. 2016
Redactor ediție: Olivian IVANICIUC
Editor: Ion ISTRATE

Spiritul dacic renaște
El se păstrează nu numai în inima Romei

                        – cu un in memoriam pentru Vasile Andru –

Scriind „Dacii și noi, comentarii”( de Ion N. Oprea, Ed. PIM, Iași, 2015, 316 p.) la lucrarea „Adevărata obârșie a poporului român”, de Valeriu D. Popovici-Ursu, Ed. Gedo, Cluj, 2012, aminteam despre o seamă de autori care în ultimii ani, alături de profesor  susțin  și sunt adepții altei teorii privind originea poporului român, departe  de poziția oficială o istoriografiei române care îi scot din manuale pe cei care ne-au lăsat țara cu hotoarele Daciei: Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare.

Printre istoricii novatori, ca și profesorul, îi puneam în prim-plan pe “Iosif Constantin Drăgan, cu Istoria românilor, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1999, Mogyoria-Maggyarorszâg, Ungaria  şi Istoria magyorilor, Ed. E.N. Buc., 1998, Noi tracii: Istoria milenară a neamului românesc, Ed. Scr. Rom. Craiova, 1976, Mileniul Imperial al Daciei, Ed. Şt. – E., Buc., 1986, Imperiul romano-trac. Ed. E.N., Buc., 2000, cât şi foarte multe articole publicate în diverse reviste.

Paul Lazăr Tonciulescu, cu Impactul Romei asupra Daciei, Ed. Miracol, Bucureşti, 1997, Romania paradisul regăsit, Ed. Obiectiv, Craiova, 2003,  Secretele Terrei- Istoria începe în Carpaţi, Ed. Obiectiv, Craiova, 2000.

Nicolae Miulescu, cu lucrarea Da Ksa – Ţara zeilor, Ed. Obiectiv, Craiova, 2005.

Prof. univ. dr. Augustin Deac, cu Istoria adevărului istoric, în două volume,  Pagini din istoria adevărată a Bulgariei, Din istoria Ucrainei – Ţara de margine.

Preot Dumitru  Bălaşa, cu Basmul romanizării – Dacii, întemeietorii Romei, Fund.Artelor Dor, Craiova, 1998.

Conf. univ. dr. G. D. Iscru, cu Traco-Geto-Dacii Naţiunea Matcă din spaţiul carpato-danubiano-balcanic, Ed. a III-a CEL, Nicolae Bălcescu, Bucureşti, 2003.

Gabriel Gheorghe, iniţiatorul  Societăţii Cultural-Ştiinţifice GETICA, autor al cărţilor Studii de cultură şi civilizaţie românească, în două volume.

Dr. Napoleon Săvescu, cu lucrarea Noi nu suntem urmaşii Romei.

Îi mai amintim: Viorica Enăchiuc, Silviu Dragomir, prof. Tudor Diaconu,  prof. Timotei Ursu, Vladimir Brilinsky, Eugen Delleea, dr. Lucian Iosif Cueşdean, Maria Crişan, Aurora Peţan, arh.  Silvia Păun, Mioara Căluşiţă-Alecu, Dan Ion Predoiu, Vicu  Merlan ş.a.”(op. cit. p.13).

Spiritul dacic renaște susține și Daniel Roxin în volumul apărut la Ed. VIDIA București, 2012, care aduce drept dovezi ale continuității dacice  statuile de daci din muzeele lumii, probând că despre daci se știe în lumea întreagă, meritele fiind a lui Leonard Velcescu, istoric de artă, care, în lucrarea Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică, extensie a tezei de doctorat  susținută la Sorbona și Ecole Pratique des Hautes Etudes, își aduce contribuția în problemă.

„Valoarea  extraordinară a acestui  studiu, spune Daniel Roxin, p.46,  constă și în faptul că ne permite să avem o imagine clară în ce privește trăsăturile  adevărate ale dacilor, deoarece aceste statui sunt realizate după modele reale”.

Privindu-le, că ne sunt arătate de carte în măreția lor, fotografiate de dr. Velcescu, Florența, Piliatus, Giardini di Boboli; Grădina Castelului Versailles; Cap de dac, Madrid, Museo del Prado; Cap de dac, Napoli, Museo Nazionale; Bust de dac, (Pileatus –probabil Decebal), Roma, Muzeul Vaticanului; Bust de dac (Capilatus), Roma, Muzeul Vaticanului; Statuie de Capilatus, Roma; Tarabostes, Roma, Grădina Pincino, Piazza del Popolo; Arcul lui Constantin,Roma; Bust de dac, (Piliatus), Sf. Petersburg, Hermitage Museum; Fragment de statuie (Piliatus), Roma, Muzeul Chiaramonti; Bust de dac, Roma, Musei di  Villa Tornolia; Statuie de dac, Roma, Grădina Pincino, Piazza del Popolo, gândurile îl duc pe privitor către alte monumente cu daci  din Paris, Londra, Berlin, Ierusalim, Copenhaga și multe alte localități.

“Niciun alt popor învins de Roma nu a beneficiat de o astfel de atenție din partea artiștilor plastici romani. Se  poate afirma că, mai mult decât galii, germanii, parții și alți-barbari, dacii au avut  un loc privilegiat în arta romană și în inima Romei (în Forul lui Traian). Poporul  dac a fost, putem spune, glorificat într-o manieră fără precedent de către romani, în așa fel încât se dă impresia unei –simpatii –  sau –admirații –  cu totul aparte vizavi de acest popor”, spune Leonard Velcescu.

Câte statui dacice are astăzi România, posdecembristă? Statuile dacice la noi în Țară sunt și au deocamdată aceeași importanță primită precum Căciula dacică aflată în custodia Muzeului Național de istorie a României, ”semn al cinstei și vitejiei, ea este imprimată, ca semn heraldic, pe drapelul și banii multor țări ale lumii, numai pe cele ale urmașilor direcți ai dacilor – românii – nu! De ce alții pot fi sensibili și recunoscători trecutului și noi românii,nu?!, este firească întrebarea la care cineva ar trebui să răspundă!”, scriam în “Dacii și noi. Comentarii”, p.8.

…”Atunci când simți cu adevărat că această viață nu este decât un popas dintr-o călătorie nesfârșită, – cum credeau dacii, n.n. – când ești conștient că ceea ce faci AICI îți determină traseul de DINCOLO, că nu vei duce cu tine nici case, nici mașini, nici statut social și că ceea ce va conta atunci va fi cât de mult ai iubit, cât de mare este binele pe care l-ai făcut, cât de mult ai înfrumusețat lumea, ATUNCI nu vei mai fi deschis la compromisuri, nu vei mai trăda, nu îți vei mai vinde sufletul!”, susține Daniel Roxin care în postfață își redă proiectele în derulare. Adevărul despre daci – www.adevăruldespredaci.ro, site-ul unde găsim cele mai noi și mai importante informații despre strămoșii noștri; Radio vocea Sufletului – www.radiovoceasufletului.ro, muzică și emisiuni de istorie, știință și cultură; Călătorii în locurile de taină ale României – www.locuridetaina.ro, un proiect de turism în domeniu; Blogul personal – http://danielroxin.blogspot.com.

Proiecte lansate din noiembrie 2012: Estetica frumosului – www.esteticafrumosului.ro, arte plastice; Copii fericiți –www.copiifericiți.ro, un spațiu al frumuseții, bucuriei, inteligenței și dezvoltării armonioase”,Daniel Roxin, nouă capitol, 98 p., cu Introducerea-text pe p.IV-a: “Dacii se considerau nemuritori, iar spiritul dacic renaște astăzi, aici, în mijlocul nostru. Memoria ancestrală a acestui popor pare să se fi  reactivat în pofida tuturor celor care ar dori să îl știe, în continuare, adormit. “Somnul cel de moarte” se apropie de sfârșit, iar dimineața care îi va urma se arată a fi plină de viață!”   

Spiritual dacic are și pierderi, mari pierderi, aflu asta din presa prietenă, Vasile Andru nu mai este îmi spune Georgică Manole, redactorul șef al revistei Luceafărul, veste care m-a cutremurat, cum mor și oamenii tineri?, unul din ei autorul  cărții Noaptea Împăratului, fiind însoțitorul meu atunci când am scris Dacii la ei acasă, p.67-72, publicat și în Luceafărul din 16 martie 2014, devenit argument în cartea citată, Editura PIM, Iași,2014. De la o soră a lui, bucovineanul, am primit alte  cărți scrise de dânsul, omul cu ciclul epopeic De Bello Dacico, început în 1979 cu cartea citată.

Doar câteva cuvinte despre autorul acum plecat, un scurt in memoriam, în octombrie 1980 a fost bursier la Roma, bursă primită de la guvernul Italian. A cercetat și sudiat în Biblioteca Vaticanului documente despre împăratul Traian, ca să scrie și volumul doi cu titlul Corabia celor o sută de furtuni din ciclul De Bello Dacico. Manuscrisul i-a fost respins în 1983 de cenzura timpului. I-a fost publicat volumul de proză O zi spre sfârșitul secolului, “eșantioane de secol 20”, pe care N. Steinhardt îl considera “Scăpărător și (adesea) derutant”. În august 2000, la Chișinău, la Salonul de carte a primit Premiul US pentru volumul Mistici din Carpați, publicat la Chișinău.

Noaptea împăratului, publicat în 1979 și 1993 a fost tradus în șase limbi străine, are ca temă “întemeierea neamului românesc” și este socotit unul din cele mai reușite romane ale lui Vasile Andru, considerat de mai toți criticii literari “roman al puterii”, care “dă o perspectivă psihologică asupra puterii, cu sensuri mai adânci decât le poate da evenimentul”.

Vestea  primită nu mă desparte  de Vasile Andru, “scriitor, vorbitor, partener de dialog și mare gânditor”, și îi zic la trecerea Styxului  Dumezeu să- l ierte ca pe un dac ce a fost pentru mine în cărțile sale…                                                   

23 octombrie 2016