Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

MARIE GOILAV – ARMEANCA DE LA RÂNGHILEŞTI

MARIE GOILAV – ARMEANCA DE LA RÂNGHILEŞTI

În ,,Les Armeniens de Roumanie”, N. Iorga afirma, cu temei – ,,Botoşanii ar fi rămas mai departe satul urmaşilor lui Botăş, dacă n-ar fi fost Armenii. Burghezia armeană a fost aceea care a creat târgul”.

Or, Goilavii sunt o veche familie armenească, parte a acestei burghezii. Originară din Ani, vechea capitală a Armeniei Mari, familia Goilav s-a aşezat iniţial la Suceava, cât timp a fost capitala Moldovei, după care s-a mutat la Botoşani. Theodor Goilav, străbunul, s-a născut la Botoşani, în 1667, ocupându-se cu negoţul, creşterea vitelor şi agricultura.

Ceva mai târziu, în 1865, un descendent, Cristea Goilav, cumpără moşia Rânghileşti, însumând 3200 fălci, situată pe Prut. Acesta este bunicul Mariei. Tatăl ei, Jean Goilav, îşi face o instrucţie deosebită la Liceul Armenesc din Teodosia, la Geneva şi Bruxelles (studii de drept) şi, revenit în ţară, intră în magistratură, fiind, scurt timp, preşedinte de tribunal la Dorohoi. Apoi, se retrage la moşie. De remarcat că, fraţii săi, Anton şi George, ocupă scaune de senatori.

De relevat că, sub Goilavi, Rânghileştii devin o moşie prosperă, cu plantaţii de arbori şi viţă de vie, îndiguiri, mori sistematice, o fabrică de spirt, grajduri cu o capacitate de 500 de vite şi 1000 de porci, lucrări de desţelenire a pământului ş.a. Pe moşie lucrau permanent 200 de funcţionari şi muncitori, iar în timpul arăturilor numărul lor creştea la 1300.

Acesta este cadrul în care a copilărit şi s-a format Marie Goilav (n. 1887, Rânghileşti). De altfel, cum scria cel care i-a fost soţ (,,Scrisori cu note biografice de soţul ei Philip Pye”, Botoşani, 1931), ,,studiul naturii, echitaţia şi interesul pentru agricultură le avea de la Rângileşti”.

Între anii 1900-1904, Marie Goilav învaţă într-un pensionat, la München, colegele ei provenind din mai toată Europa. Dar, şi de la … Botoşani, aşa cum a fost Marie – Jeanne Mavrocordat, vlăstar al unei alte familii de moşieri vestiţi ai Botoşanilor.
Vacanţele de vară o aduceau, din nou, acasă, la Rânghileşti, unde se făcea călărie, vânătoare, tenis, se asculta muzică.
Urmează o cură de doi ani (1907), la Clavadel, lângă Davos, în Elveţia, pentru a-şi trata o complicată laringită. Aici, se împrieteneşte cu Hedwig Offerman, o elevă a mareului Rodin.

Fire practică, sensibilă, mereu în căutarea unui decor frumos, îşi petrece iarna 1916/1917 la Montreux şi, tot în Elveţia, se căsătoreşte, la 6 decembrie 1917, la Villars sur Ollon, cu britanicul Philip Pye.

Din păcate, se stinge din viaţă de tânără, la 24 aprilie 1929, fiind înmormântată la Cimitirul Armenesc din Botoşani, ,,aşezat printre dealuri de o frumuseţe austeră şi înconjurat de păşunile acestui oraş”.
O notiţă – necrolog va insera şi ziarul elveţian
,,Freixirtschftliche Zeitung”.

Aşadar, Marie Goilav Pye întruchipează, cum nu se poate mai bine, femeia armeancă, gingaşă, sensibilă şi cultă, cu drag de frumos şi de ţară, fiind o mândrie a comunităţii armeneşti botoşănene.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5