Primit pentru publicare de la autor, Nicolae Iosub, 11 martie 2014
Editor: Diana Aghiorghiesei, 12 martie 2014

MIHAI EMINESCU
 ELEV LA GIMNAZIUL DIN BOTOŞANI

În perioada ianuarie-martie 1864, îl găsim pe Mihai Eminescu la Botoşani, încercând să obţină o bursă pentru continuarea studiilor la gimnaziul din Botoşani, după ce, pe 16 aprilie 1863, întrerupe studiile la gimnaziul din Cernăuţi. După ce repetă clasa a II-a, Mihai nu mai doreşte să continue şcoala la Cernăuţi, datorită sistemului rigid şi greoi de predare a lecţiilor şi severităţii profesorilor, în special cel de matematică.

     Fratele său Şerban, face la 8 februarie 1864 un memoriu ministrului Instrucţiunilor Publice, Dimitrie Bolintineanu, pentru obţinerea unei burse de studiu. La 21 februarie 1864, ministerul cere informaţii directorului Gimnaziului Botoşani, despre Mihai Eminescu, la care acesta răspunde: „...între elevii acestui Gimnasiu nu se găseşte nici un elev cu asemenea conume, şi apoi în cataloagele de la înfiinţarea istui Gimnasiu nu se vede figurând ca atare”.

Ca urmare a acestui fapt, Mihai trimite „Testimoniul” său personal şi un memoriu în care spune: „mă grăbesc de a Vă înainta cu onoare, Domnule Ministre, pe lângă aceasta precum în original aşa şi în copie notele, care mi s-au eliberat de către Onor Direcţie al Gimnasiului cezaro-regesc superior din Cernăuţi. 16 martie 1864”.

Rezoluţia ministerului din 21 martie 1864 este nefavorabilă, neavând  locuri vacante de bursieri, cu toate că Mihai frecventase şase săptămâni cursurile gimnaziului, adică de la 8 februarie la 21 martie 1864.  În cele şase săptămâni de studiu în clasa a II-a, Mihai a audiat cursurile de română, latină, ştiinţe naturale, istorie şi geografie, matematică, franceză, caligrafie, germană şi religie.

Într-o scrisoare din 26.03.1864 către ministrul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice, Eminescu explică motivele care l-au făcut să se înscrie şi apoi să părăsească gimnaziul din Botoşani:,,Având lipsă nu numai de obiectele accesorii la studiile gimnaziale, dară chiar şi de meziile de susţinere, am fost constrâns de a părăsi după un interval de şase săptămâni deja gimnaziul din oraşul naşterei mele, spre a-mi căuta în altă parte existenţa”.

Din cele prezentate mai sus reiese că directorul Gimnaziului din Botoşani nu-l sprijină, în nici un fel, pe Mihai pentru a continua studiile, deşi situaţia lui materială era destul de grea, fiind şi în conflict cu tatăl său. El nu putea obţine o bursă de studii deoarece acestea se acordau numai la începutul anului şcolar şi erau şi foarte puţine. În anul 1859, la înfiinţarea gimnaziului, s-au aprobat două burse la un număr de 16 elevi iar în anul şcolar 1863/ 64, pentru cei 78 de elevi din cele patru clase, s-au aprobat 10 burse şcolare. Acestea se acordau celor mai săraci elevi din şcoală şi aceştia erau cei mai mulţi.

Informaţii despre perioada de şcoală a lui Mihai Eminescu la Botoşani o avem de la fratele poetului- Matei Eminovici- şi de la un coleg de clasă- Gheorghe Galeriu.

În scrisoarea lui Matei Eminescu către Cor­neliu Botez din Galaţi, din 1 mai 1909, acesta  precizează: „Mihai a făcut la Bo­to­şani clasa III-a gimnazială, nu I-a, era printre elevii mediocri: la lim­ba latină, însă, era cel I-iu. A avut ca profesori de latină pe un bă­trân Paulini; de matematică şi director pe Gh. Pădure (cumnat cu repos. Mitropolit Iosif Gheorghian); de şt. naturale: C. Savinescu; de francesă: Petre Metey; de istorie: Gh. Tiulescu. Când era el în cla­sa a III-a gimnazială, eu eram în I-a primară. Localul şcoalei era în casele lui Hinek”.

Matei Eminescu se înscrisese în clasa a I-a pri­ma­ră în anul şcolar 1863/ 1864, dar greşeşte clasa în care era  înscris fratele său. Mihai putea să se înscrie în clasa a III-a de gimnaziu numai în cazul în care ar fi absolvit clasa a II-a la Cernăuţi, dar el n-o absolvise şi venise pentru a termina clasa a II-a. Chiar dacă a continuat clasa a doua la Botoşani el nu a terminat-o.

Botoşăneanul Gheorghe Bojeicu, coleg de şcoală cu Mihai Eminescu la Gimnaziul din Botoşani, devenit avocat, confirmă că poetul a frecventat cursurile acestui gimnaziu în 1864:,,Am cunoscut pe Mihai Eminescu cam prin 1864, în ,,Gimnaziul” din Botoşani. Eram unsprezece elevi între care Ioan Vrânceanu, fost preşedinte la Curtea de Apel, Alecu Carp, neam al lui Pilat, Filotescu, Ţintă, Moira, Zota, Mureşianu, de la Dorohoi, Licu, avocat la Botoşani şi Argenti, inginer la Botoşani, aceşti doi din urmă care siguri trăiesc astăzi.

Era cuminte, liniştit, retras, puţin cam misantrop şi se înfuria când nu i se dădea pace. La o grevă nu a voit să ia parte” (Augustin Z.N.Pop-Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu).

Din păcate, Gheorghe Bojeicu (Buzescu în catalog) nu a fost coleg de clasă cu Mihai Eminescu. În acest an şcolar Bojeicu era în clasa a III-a şi nu a II-a, unde era Eminescu. Probabil, vrând să se laude cu faptul că a fost coleg cu Eminescu, a făcut această afirmaţie, bazându-se pe faptul că afirmaţia nu poate fi verificată (Jubileul Liceului Laurian Botoşani-1859-1909).

Cele mai preţioase informaţii despre perioada de studii a lui Eminescu la Gimnaziul din Botoşani o dă colegul de clasă a poetului, Gheorghe Galeriu (inginer de mine, fost director de saline şi director şi inspector general al manufacturilor şi fabricilor),  într-un articol- ,,Un episod din viaţa şcolară a lui Eminescu”- apărut în ziarul Ordinea din 31 octombrie 1909 din Bucureşti, nemulţumit de faptul că la semicentenarul Liceului ,,A. T. Laurian”, la care probabil participase, nu se pomeneşte nimic de perioada de studii a lui Mihai Eminescu la această şcoală şi de articolul apărut în ziarul Dimineaţa din 28 septembrie 1909 din Botoşani ,,Din viaţa lui Eminescu”. Cu această ocazie apare monografia ,,Jubileul Liceului Laurian din Botoşani 1859- 1909″, carte apărută prin străduinţa profesorului Nicolae Răutu.

Gheorghe Galeriu scrie în ziarul ,,Ordinea”: ,,Ca fost camarad de clasă cu Mihai Eminovici, în gimnaziul din Botoşani, am rămas foarte surprins când am citit în ziarul Dimineaţa din 28 sept. a.c. că după cercetările arhivei Liceului Laurian din Botoşani, nu s-a găsit înscris în cataloagele clasei a II-a gimnazială din 1863-64, nici un elev cu numele  de M. Eminovici”.

Mai departe Galeriu dă şi explicaţia acestei omisiuni: ,,Dacă elevul Eminovici nu se găseşte înscris în matricula gimnaziului din anul 1863-64 şi nici în cataloagele lunare respective ale clasei a II-a, atunci cum poate să se explice figurarea lui în cataloagele personale ale profesorilor? Fiindcă, Eminovici era interogat ca şi ceilalţi camarazi, deci şi lui i se însemnau notele cuvenite. Îmi aduc bine aminte, că camaradul meu Eminovici, răspundea perfect profesorului de limba latină V. Paulini (fondatorul principal al gimnaziului) şi lui Voiacek profesor de limba germană… Este posibil însă ca Eminovici să nu fi fost trecut în matricula gimnaziului, adică ca elev regulat”.

Din aceste afirmaţii ne putem da seama că Mihai Eminescu  nu era trecut în matricola şcolii, aşteptând aprobarea bursei de la minister. Notele se treceau mai întâi în cataloagele personale ale profesorilor şi la sfârşit de lună erau înscrise în cataloagele oficiale.

Tot din aceste afirmaţii se observă că Mihai Eminescu se înscrie în clasa a II-a a gimnaziului, aşa cum era şi normal, deoarece el nu absolvise această clasă la Cernăuţi.

Directorul liceului Gh. Pădure, profesor de matematică, ce dispunea de un catalog personal unde trecea notele lui Mihai Eminescu, răspunde ministrului că nu are nici un elev cu acest nume, deoarece actele de studii erau trimise la minister şi el ca director nu putea să-l înscrie fără aceste acte. Eminescu era simplu auditor până la înapoierea certificatului de studii de către minister.

În acelaşi articol, G. Galeriu afirmă că şi alţi botoşăneni au fost colegi cu Eminescu, printre care aminteşte pe Ioan Nicolescu avocat din Botoşani (în perioada 1895-1903, decanul Baroului din Botoşani) şi G. Chernbak, fost şef de vamă  şi viitorul primar Hasnaş Ioan.

În finalul însemnărilor sale, G. Galeriu conchide:,, Se poate însă, ceea ce noi nu puteam şti, ca el să le fi urmat ca elev neregulat, dar le-a urmat împreună cu noi. Pentru stabilirea acestui pur adevăr, noi camarazii lui de clasă cari mai suntem în viaţă, rugăm cu insistenţă direcţia Liceului Laurian să rectifice memoriile jubileului său, de 50 de ani de existenţă, lămurind: că printre elevii acestui institut de cultură din epocă ce s-a jubilat, se numără şi Eminescu”.

Fostul director al Liceului Laurian din Botoşani, Nicolae Răutu, în monografia sa ,,Jubileul Liceului Laurian din Botoşani 1859-1909”, apărută în anul 1909, nu lămureşte dacă Eminescu a fost elev al Gimnaziului din Botoşani, cu toate că găseşte în arhiva liceului corespondenţa purtată cu ministerul, afirmând:,,Dacă profesorii şi directorul gimnaziului din Botoşani ar fi bănuit ce va deveni tânărul care venise să-şi primească testimoniul trimis de Minister, ar fi făcut tot ce ar fi putut, ca să-l aibă măcar cât-va timp ca elev al lor”.  El s-ar fi putut interesa şi întreba măcar pe unii din cei 17 colegi ai lui Eminescu (Hasnaş Ioan, Chernbach Victor, Nicoleanu Ion, Enacovici Gheorghe), dacă Eminescu a învăţat cu ei şi cu siguranţă ar fi primit un răspuns afirmativ. Dar, pentru a nu lăsa o pată în trecutul liceului,  profesorul Nicolae Răutu a lăsat să se înţeleagă că viitorul poet nu ar fi învăţat la Gimnaziul din Botoşani, cu toate că cele trei documente găsite în arhiva liceului (două ordine ale ministrului şi adresa directorului către minister), i-ar fi dat tot dreptul să afirme că elevul Mihail Eminovici a trecut şi pe la Gimnaziul din Botoşani.

Din păcate, nici până astăzi, acest moment din viaţa de şcolar a lui Mihai Eminescu nu a fost clarificat, oficialităţile Liceului Laurian nu au reuşit să lămurească, s-au nu au vrut, problema şcolarizării lui Eminescu la liceul lor. În orice altă şcoală din România, acest moment din viaţa poetului ar fi fost consemnată şi ar fi fost aniversată cu multă mândrie.

În perioada celor şase săptămâni, cât Eminescu a fost elevul Gimnaziului din Botoşani şi  5 luni, cât Mihai Eminescu a fost copist la Tribunalul din Botoşani şi secretar la Consiliul Judeţean, a locuit împreună cu sora sa, Aglaia, la mătuşa lor Maria Mavrodin. Mihai o ajuta pe sora sa la pregătirea lecţiilor, elevă la Pensionul  Zielinski.

Deoarece şi Matei era elev în clasa a I-a la Botoşani, este posibil ca ei să fi făcut naveta de la Ipoteşti la Botoşani, aduşi la şcoală cu trăsura sau cu sania şi, atunci, nu se poate explica de ce Mihai ar fi cerut bursa de studii când nu făcea nicio cheltuială părinţilor. Rămân la părerea că Mihai era certat rău cu tatăl său şi acţiona pe cont propriu, cerând bursa ca să demonstreze că se poate descurca şi singur.

Gimnaziul unde a învăţat şi Mihai Eminescu timp de şase săptămâni, în clasa a II-a, a fost înfiinţat la 22 august 1859, având ca director şi profesor de latină pe V. Paulini, de matematică pe Gh. Pădure, de şt. naturale pe C. Savinescu, de franceză pe P. Metey şi de istorie pe Gh. Titulescu. În anul 1863 deja erau înfiinţate cele patru clase cu 67 de elevi. În anul 1868 gimnaziul s-a transformat în liceu. Şcoala a funcţionat, în anul 1860, în casa  Bolfosu, casă ce există şi astăzi pe Calea Naţională la nr. 234, iar din 1863, în casa lui Meier Şmil de pe şoseaua Dorohoiului. În acest local a învăţat şi Mihai Eminescu în lunile ianuarie- martie 1864.

În anul 1885, liceul primeşte numele de ,,A.T. Laurian” şi se mută în localul nou, local care există şi astăzi, pe strada N. Iorga.

Pe 30 octombrie 2009, Liceul ,,A.T. Laurian” a împlinit 150 de ani de la înfiinţare. De la Gimnaziul cu 16 elevi, până la liceul modern de astăzi a fost o cale lungă cu importante prefaceri. La 1 septembrie 1885 se inaugurează localul nou al liceului în prezenţa ministrului învăţământului, iar la 25 octombrie 1885 el primeşte numele de ,,A. T. Laurian”. A avut parte de directori de seamă: Vasile Paulini (1859- 1862), I.V. Adrian (1837- 1857), Nicolae Răutu (1901-1905) şi I.V. Luca (1918-1925).

Personalităţi de frunte ale culturii şi ştiinţei româneşti au fost elevi la acest liceu: Nicolae Iorga, Octav Onicescu, Ioan Simionescu, geolog, Ovid Densuşeanu, Barbu Lăzăreanu, scriitor dar şi Mihai Eminescu, în anul 1864, când şcoala devenise gimnaziu.

BIBLIOGRAFIE:
1. Nicolae Răutu- Jubileul Liceului Laurian Botoşani-1859-1909
2. Augustin Z.N. Pop- Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu- Ed. Academiei R.P.R, 1962
3. Gheorghe Galeriu- Un episod din viaţa şcolară a lui Eminescu– Ordinea, 31 octombrie 1909

Ing. Nicolae Iosub- Botosani