Primit pentru publicare: 7 nov.2015
Autor: ing. Nicolae IOSUB, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 7 nov.2015

 MIHAI EMINESCU

OMAGIU DE ZIUA NUMELUI

   Ziua de 8 noiembrie, sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavril, este şi zi de pomenire a poetului nostru, Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei româneşti, a cărui operă a fost tradusă în 64 de limbi şi răspândită pe tot globul pământesc. Căci, aşa cum spune George Călinescu,  ,,Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să se ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

   De Ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril, să ne aducem aminte, încă odată, de Eminescu, Poetul nostru cel mai iubit, aşa cum prevestea Simion Bărnuţiu, în 1853, ,,Poporul îi va eterna memoria cu mormânt de neuitare pe care i-l va înălţa în inima sa cea recunoscătoare, ca restauratorului tinereţilor limbei sale”.

   Dragostea Poetului faţă de ţară şi poporul românesc, este prezentă în toată opera sa, aşa cum se observă şi în această poezie, mai puţin cunoscuta, pe care o redăm mai jos.

MOLDOVA

(Fragment)

Din lungi cărări de codru, din munţi cu vârfu’ n nouri
Eşit-au Dragoş- Vodă, îmblânzitor de bouri,
Mulţimea curgătoare s’ a fost întors pe vale
Şi buciumele sună şi oile-s pe cale.
Nainte merg moşnegii cu pletele bogate
Ţiind toege albe în mânile uscate,
Astfel eşiau tot rânduri venind de sub verzi ramuri
Copii, ciobani de turme, moşnegi, păstori de neamuri.
Şi au întins moşia spre răsărit şi-amiaz
Pân’ unde marea sfarmă de ţărm al ei talaz.
Au cucerit cu plugul, cu vârful dragei săbii
Pân’ la Cetatea Albă, limanul de corăbii.
Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru,
Luptând cu răsăritul, cu cuibul cel sinistru,
De unde vin în roiuri în veci renăscătoare
Lumi spurcate şi rele, barbarele popoare,
Prin neagră vijelie ce vâjâie şi bate
Sfărmându-se la graniţi de ziduri de cetate,
Stă neclintit Moldova, ţăsând la pânza vremii,
Viteji îi erau fiii şi purtătorii stemii
Cei dătători de lege ş’ aşezători de datini,
       Lumine din lumine, Muşatini din Muşatini.

                           (Mihai Eminescu)