Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    MIHAI EMINESCU, OMAGIU

    Primit pentru publicare: 7 nov.2015
    Autor: ing. Nicolae IOSUB, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
    Publicat: 7 nov.2015

     

     MIHAI EMINESCU

    OMAGIU DE ZIUA NUMELUI

     

      Iosub,mihai Ziua de 8 noiembrie, sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavril, este şi zi de pomenire a poetului nostru, Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei româneşti, a cărui operă a fost tradusă în 64 de limbi şi răspândită pe tot globul pământesc. Căci, aşa cum spune George Călinescu,  ,,Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să se ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

       De Ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril, să ne aducem aminte, încă odată, de Eminescu, Poetul nostru cel mai iubit, aşa cum prevestea Simion Bărnuţiu, în 1853, ,,Poporul îi va eterna memoria cu mormânt de neuitare pe care i-l va înălţa în inima sa cea recunoscătoare, ca restauratorului tinereţilor limbei sale”.

       Dragostea Poetului faţă de ţară şi poporul românesc, este prezentă în toată opera sa, aşa cum se observă şi în această poezie, mai puţin cunoscuta, pe care o redăm mai jos.

     

    MOLDOVA

    (Fragment)

    Din lungi cărări de codru, din munţi cu vârfu’ n nouri
    Eşit-au Dragoş- Vodă, îmblânzitor de bouri,
    Mulţimea curgătoare s’ a fost întors pe vale
    Şi buciumele sună şi oile-s pe cale.
    Nainte merg moşnegii cu pletele bogate
    Ţiind toege albe în mânile uscate,
    Astfel eşiau tot rânduri venind de sub verzi ramuri
    Copii, ciobani de turme, moşnegi, păstori de neamuri.
    Şi au întins moşia spre răsărit şi-amiaz
    Pân’ unde marea sfarmă de ţărm al ei talaz.
    Au cucerit cu plugul, cu vârful dragei săbii
    Pân’ la Cetatea Albă, limanul de corăbii.
    Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru,
    Luptând cu răsăritul, cu cuibul cel sinistru,
    De unde vin în roiuri în veci renăscătoare
    Lumi spurcate şi rele, barbarele popoare,
    Prin neagră vijelie ce vâjâie şi bate
    Sfărmându-se la graniţi de ziduri de cetate,
    Stă neclintit Moldova, ţăsând la pânza vremii,
    Viteji îi erau fiii şi purtătorii stemii
    Cei dătători de lege ş’ aşezători de datini,
           Lumine din lumine, Muşatini din Muşatini.

                               (Mihai Eminescu)

     

       

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5