Primit pentru publicare: 10 iun.2015
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 11 iun.2015

Mihai Eminescu și Ion Creangă în revista „Tudor Pamfile” de la Dorohoi

Societatea „România-Jună” din Viena, care avea la temelie sufletul lui Eminescu, şi-a sărbătorit la 2 februarie 1923, la Botoşani, semicentenarul, prilej cu care s-a subliniat „legăturile oamenilor de cultură cu această societate, de la Eminescu şi Titu Maiorescu, până la înrâurirea domnului Iorga, prin N. Dobrescu şi Ion Grămadă”.

Marele povestitor Ion Creangă, prin Eminescu şi Maiorescu, a avut şi el legături cu studenţii români din Viena.

Din cartea lui Ion Grămadă despre istoricul „României June”, „Tudor Pamfile” publica în nr. 5 din iunie 1923 scrisoarea lui Creangă de mulţumire pentru numirea sa ca membru de onoare al Societăţii:

Iaşi, 1882, Decembrie, 28

Domnule Preşedinte,

Mişcat sufleteşte, mulţumesc onorabilei Societăţi academice – „România-Jună” pentru distinsa onoare ce mi-a făcut de a mă numi „membru onorar” al ei, şi vă rog, Domnule Preşedinte, a comunica onorabilei societăţi, din partea-mi, că sunt mândru de această numire neaşteptată.

Primiţi, vă rog, Domnule Preşedinte, încredinţare despre stima şi recunoştinţa ce vă păstrez.

Ion Creangă

(Din actele Societăţii „România-Jună” din Viena, publicată în monografia dlui I. Grămadă, Arad, 1912, p. 135)
*
Ion Creangă

*

Nu atât de preţuit a fost M. Eminescu de către factorii de putere din vremea sa. La 25 noiembrie 1888, în dezbaterile Senatului, în calitate de raportor al unei comisii de lucru,
N. Ganea răspundea cererii de ajutor a poetului, prezentând următorul proiect de lege:

Domnilor senatori,

Camera legiuitóre, în şedinţa din 2 Aprilie anul curent, a votat proiectul de lege, eşit din iniţiativa parlamentară, prin care se acorda poetului M. Eminescu o pensiune viageră de 250 lei pe lună.

Acest proiect, venind în desbaterea onor. Senat, tóte secţiunile l-au adoptat, fără nici o modificare, şi au numit delegat:

Pentru secţiunea I pe Dl George Chiţu;

III V.A. Urechiă;

IV Al.V. Liteanu;

V A1. Vilner;

II pe subsemnatul.

Comitetul delegaţilor s-a întrunit astădi, 23 curent, sub preşedenţia Dlui George Chiţu, şi

Avend în vedere că Mihail Eminescu este unul dintre cei mai însemnaţi poeţi ai României, ale cărui scrieri sunt de o valóre recunoscută de toţi şi a cărui nume iubit şi popular va figura cu onóre în istoria literaturei nóstre;

Avend în vedere că Eminescu pe lângă că este lipsit cu desăverşire de midloce materiale, are nenorocirea de a fi atins şi de o bólă cronică fórte grea care-1 pune în imposibilitate de a-şi câştiga dilnica existenţă.

În unanimitate a admis proiectul de lege aşa cum l-a votat onor. Cameră şi m-a însărcinat ca raportor de a ve ruga să bine-voiţi a admite şi D-vostre acestă modestă, póte prea modestă, recompensă în comparaţie cu meritele nefericitului poet. Dic modestă, D-lor, căci dacă până acum Corpurile legiuitore ale ţerei au fost cu mâna largă, şi cu drept cuvent, pentru a acorda pensiuni şi recompense omenilor noştri politici, cari au lucrat la constituirea şi organisarea Statului român, e o datorie sântă pentru ele, acum că opera politică e aprópe săverşită, de a întinde aceeaşi mână genórosă şi a celor ómeni, cari s-au devotat unei alte munci mai ingrate, mai neproductive pentru denşii, dar tot atât de folositóre ţerei, munca sciinţifică şi literară. Dupe produsul acestei munci intelectuale s-a mesurat în tóte timpurile gradul de cultură al popórelor.

Sunt deci fericit, D-lor senatori, de a fi astădi la acestă tribună interpretul simţimentului unanim al D-vostre, cari sciţi a precia înalta valóre literară a lui Mihail Eminescu, şi a aduce măcar o slabă uşurare crudelor sale suferinţi rugându-ve să bine-voiţi a vota următorul proiect de lege.

Raportor, N. Ganea.

LEGE

Articol unic. Se acordă D-lui Mihail Eminescu o pensiune viageră de 250 lei pe lună, care se va respunde din casa Statului.

Acestă lege s-a votat de Adunarea deputaţilor în şedinţa de la 2 Aprilie anul 1888, şi s-a adoptat cu maioritate de 57 voturi, contra 5.

Preşedinte, D. Lecca.

Secretar, I. Neniţescu.

Cât de importantă era suma propusă drept ajutor pentru poetul naţional al românilor se vede din faptul că ea era inferioară salariului unui cadru didactic la un liceu, dar egală cu leafa unui oficiant inferior, de gradul II, la Corpul telefonic poştal.

Despre cât i-a folosit poetului ajutorul în cauză este suficient să spunem că dacă Senatul a luat în discuţie cererea la 8 luni după ce se pronunţase afirmativ Camera Deputaţilor, nu ştim dacă suma a mai ajuns vreodată la Eminescu pentru că, la data de 15 iunie 1889, poetul a decedat.

(Din “DOROHOI capitala “Țării de Sus” în presa vremii 1874-2006”, de Ion N. Oprea, Editura Edict 2007, p.286-289)