Aici timpul se repetă mereu.
Alte începuturi duc spre alte latenţe;
noi încercări de a retrăi esenţialul, ca şi cum plenitudinea ar fi unicul sens.
Ca şi când viitorul ar putea fi uitat deja,
întrucât doar aici există ceva ce dăinuie mereu.
Asemenea convingerii că acum totul e altfel:
cerul scurs noaptea; vântul sărat, lăsând urme în aer;
ploi de nuanţele umbrei din care cresc genţiane,
brizanţi şi agave între agatele malului apropiat. În urma celor veniţi
de nicăieri. Întorşi pentru totdeauna. Tocmai aici. În acest oraş
în care nu se mai poate muri. Nu se aşteaptă şi nu se mai crede
în nici o inscripţie votivă, prevestind altceva decât ceea ce există deja.
E aici şi e mult mai prezent decât tot ce se poate percepe o singură dată.
Se vede concomitent. Între şisturi şi stânci de văzduh condensat.
Izotropi confirmând presupuneri, stările obişnuinţei şi dorinţele
de a relua ultimul gând. Indelebil şi destul de dorit
spre a nu fi înfăptuit întocmai. În orice clipă şi în orice loc.
Cu aceeaşi ardoare de a stăpâni întregul. Ca şi cum esenţialul
s-ar rezuma doar la prezent. Ca şi când n-ar mai fi posibil nici un răsărit
poleind arborii de olivine cu alte lumini; izbăvite de orice culoare.
Tocmai aici. În acest loc, desprins de spaţiul real şi de orice margine
lipsită de partea-i opusă. Pe străzi ducând înspre mare,
spre refracţii lichide, curgând în cercuri concentrice. Repetând formele
tot mai clare. Imagini pline de arbori cu umbre suspendate
deasupra nisipului. Roci de cuarţ şi safir înlocuind gheaţa din oglinzi
şi din geamuri. Reluând totul într-un mod diferit. Ca şi cum sfârşitul
n-ar sosi niciodată. Şi nici n-ar fi posibil, cât timp continui să insişti
şi să-mi spui că aici, doar aici, totul ar putea fi altfel. S-ar putea repeta,
dacă nu ne-am aminti că şi noi, chiar şi noi existăm undeva. Ne oprim
şi vedem că privirile au aceeaşi transparenţă. Aidoma cerului revărsat
din mare. Tocmai aici, în acest oraş, unde prezentul dăinuie doar atunci
când suntem alături. Ca şi cum viitorul ar putea fi uitat deja. Încă de acum.
Şi numai aici.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania