Nicolae CORNESCIAN

Spre realitate

totul începea destul de firesc
de parcă altfel nici nu putea fi
acelaşi meleag visat în orele de dinaintea plecării
ca şi cum am mai fi fost aici şi de alte dăţi
am fi venit pe alte rute
ocolitoare
amintite cu exactitate în fiece vis
inexistente însă în depărtarea înstrăinată

aici se putea ajunge de oriunde
îndeosebi seara
când pădurea îşi pierdea umbrele
le înălţa şi le lăsa pradă plutirii
deasupra plocatului de iarbă fosforescentă
mangrovele încadrau uşi de lemn
aduse aici probabil încă în anii amintirilor clare
uşi rămase deschise
doar pentru a indica prezenţa altor colnice
ducând spre estuare

apa avea culoarea cerului
nuanţa oglinzilor ce absorbeau reflexele de prisos
anulau alte drumuri
îndeosebi cele ce duceau spre ieşiri ipotetice
spre margini deviate pe măsura înaintării

iluzia era mereu alta
alţi arini migrau spre alte abisuri
alte alei se acopereau cu barişe de apă
cu nisip şi colbul scoicilor sfărâmate
crengi de ceramică şi alte forme fragile
ca şi cum am mai fi fost aici
am fi văzut tot ce se repeta şi multiplica alte depărtări
îndeosebi în orele primenelilor permanente
când un singur străin perinda prin preajmă
închidea uşile şi presăra pământ peste smaraldul ierbii
doar pentru a inventa cărări tocmai spre realitate