Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Nicolae Vălăreanu Sârbu: Poeme filozofico-religioase

    Nicolae Vălăreanu Sârbu
    Poeme filozofico-religioase

     

     

     

    Nu poti privi mai departe

    Îmbracă haine nepotrivite iernii,
    zăpezile s-au depus până la acoperişuri
    nu e căldură,
    îngheţul se-nghesuie să treacă pragul.

    Noaptea este duşmanul de moarte
    nici câinii nu latră,
    la marginea puterii bate vântul,
    peste tot sunt puse capcanele sărăciei.

    Nu poti privi mai departe
    orizontul s-a pierdut în chiciură,
    se aud paşi de fantome oarbe
    degerarte după oglinzile negre.

    Mi-e teamă de cuvintele reci
    prin care o să spun ce simt
    într-un ţinut care-i grădină sfântă
    şi nu Groenlanda.
    Cu pâinea iubirii pe masă

    Îmi caut paşii pierduţi pe drumuri inexistente
    sub tălpi port pietrele rotunjite deja,
    apele se împart între gurile flămânde
    ale braţelor care se varsă-n infinit.

    Pe pământurile fără picioare desculţe
    nu mă mai satur de roade
    şi sap în adâncuri de foc uitate
    osul domnesc al neamului cărunt.

    Vreau să străpung în miez, facerea lumii
    din care ies izvoarele cuvântului
    înainte de cristalizarea poemului
    din care se naşte spiritul înalt.

    Apoi lumina-n culori de curcubeu
    face arc peste gândurile, fluviu
    şi se retrage în cer
    cu pâinea iubirii pe masă.
    Magii răsăritului

    Lumina mă dezghioacă de coaje
    pătrunde în interior,
    cu degete transparente
    aduce-n căușul palmei sufletul
    și nu-l poate scoate.

    Ca o rază se desprinde
    și dă binețe cerului
    cu înălțimi de gând.

    Din întuneric
    se naște un cântec de flaut
    cu dans de iele.

    Din depărtare
    sosesc în goana cailor
    magii răsăritului.
    Cred

    Rup din mine bucăţi de trecut,
    le aşez sub tălpi
    şi devin drumuri sfârşite,
    mai mult decât orice
    mă tem de nimicnicia oamenilor
    de care nu mă pot apăra.

    Pentru înălţarea spiritului
    cred în libertatea de gândire,
    în valorile neamului meu,
    nu le vând nici nu le dau cu împrumut.

    Lăsaţi-mă să sper că nici moartea
    nu poate şterge urmele,
    duşmanii se îmbată cu iluzii.

     

    La cina de taină

    Pe partea opacă a surâsului tău forţat,
    rictusul gurii se frânge de buzele cărnoase
    n-am să le pot imortaliza, le las
    să fure aparenţa.

    Degetele lovite de neastâmpăr
    şi mâinile parcă mai grele decât sunt
    descriu cu mişcări largi şi uniforme
    toate arcele pe care se deplasează stelele.

    Anotimpurile se prind în jocul lor
    îşi caută locul
    cu aşezările şi cercurile potrivite,
    tu mă priveşti cu invidie din fiecare
    cum scriu poeme de aşteptare.

    În fiecare seara mă apropii de casă
    cu gândurile împregnate-n emoţii,
    mă visez la cina de taină,
    la masă cu Dumnezeul meu ocrotitor.

    Cu pâinea şi vinul său mă satur
    ca un peşte în apa prin care înoată
    cu bucuria strânsă-n sărituri,
    cineva priveşte de pe ţărm,
    i se descreţeşte fruntea ca o coală de scris
    pe care sufletul se desenează cu aer
    şi se contopesc.

    Între Dumnezeu şi oameni

    Între Dumnezeu şi iubire
    e trupul însângerat pe cruce
    pregătit să moară şi să învie
    mai luminos decât frica.

    Sângele lui în alt trup se scurge aureolat,
    un duh coboară şi-l urcă la ceruri,

    de-a pururi slăvit
    de cei care cred
    învierea posibilă şi viaţa veşnică.

    Între Dumnezeu şi oameni e dragostea pentru ei
    câinele său de pază.

    Nu există o măsură a înţelegerii
    ori a milei,
    ci numai rugăciuni care le invocă
    şi speră în ele.  

            Sibiu, 01.02.2017                                                                          

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5