Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae Vălăreanu Sârbu. Poeme: ,,Secat de toate izvoarele, Pădurile, Prin ierburi de ceai uscate, Aici nu ştiu cum curg anotimpurile, Inima-ţi va fi o lampă aprinsă…”.

    Nicolae Vălăreanu Sârbu

     

     

     

     

    Poeme

     

    Secat de toate izvoarele

    Nu pot greși decât într-un loc
    de unde am pornit pe un drum
    pe care nu pot să-l urmez până la capăt,
    ceața din faţă e un obstacol.

    Mă întorc înapoi ca să scap,
    dar mă pierd în tăceri ascunse și grele
    într-o boală care macină gânduri,
    roade-n tavanul minții și noaptea.

    Secat de toate izvoarele,
    trebuie să sap fântâni prin întuneric,
    nu mă lăsa singur în acest iad
    din care nu există alte ieșiri.

    Tu poți să mă recapeți întreg
    gata de înfrânt eul de slăbiciuni
    de aceea tac
    și te las mereu să-mi vorbești.

     

    Pădurile

     

    Pădurile nu m-au lăsat să scriu pe copaci,
    cuvintele le-am cîntat în frunză
    până mi s-au înfundat cărările.

    Singurătatea se plimba de mână cu ecoul
    pe marginea râului din valea adâncă,
    nu m-a molestat frica dar am simțit prezent necunoscutul
    care se ținea de mine.

    Cerul călătorea printre arborii tineri se vedea foarte rar,
    niciodată nu mi-am închipuit cum curge prin ramuri
    fără să se grăbească,
    cineva s-a îndepărtat prin față , n-am văzut cine,
    poate a trecut grăbit spre zmeuriș
    unde n-am știut să ajung și m-am întors înapoi
    să privesc dealurile cu pomi.

    Merg de fiecare dată singur pe unde știu c-am fost,
    să simt bucuria de atunci
    cine știe când o să mai vin,
    e prea târziu și aș vrea măcar să scriu
    câteva cuvinte rămase-n memorie
    până târziul nu-și întoarce fața în altă parte.


    Prin ierburi de ceai uscate

     

    Împart colaci celor săraci cu duhul,
    să nu caute flămânzi prin cer fericirea
    toată încrederea strânsă pe pământ,
    să fie capăt de pod pentru pasul de dincolo.

    Prin ierburi de ceai uscate
    torn apa sfințită de soare la amiază
    și mă duc pe drumul judecății celei mari.

    Nu știu ce șarpe m-a mușcat cu otrava păcatului,
    dar știu unde o să ajung
    înainte de osul ceresc
    în care voi intra după lumină.

    șesc peste amintiri șterse,
    las în poeme tot ce mi s-a dat
    și plec la început de lume
    sărac.

     

    Aici nu ştiu cum curg anotimpurile

     

    Nu ştiu de ce pescuiesc în apele din mările tale
    şi nu ajung pe nicio insulă de respiro,
    am putea cântări trecutul şi prezentul
    cu inimi de singuratici călători.

    Trăirile mele măcinate de aşteptări
    şi cântecele pe care le repet în fiecare seară
    ar putea să-ţi dea de gândit
    de ce scriu afară pe mal
    sub o lună ovală nebotezată de nimeni.

    Aici nu ştiu cum curg anotimpurile,
    pare a fi unul singur, al nostru
    cu îmbrăţişări lăsate pradă în fiecare seară
    patimilor moştenite.

    Nicio noapte nu are locuri de joacă
    doar o hârjoană bezmetică ne stăpâneşte,
    dar încetăm ruşinaţi,
    aici ne vede Dumnezeu de foarte aproape
    şi nu se cade să-l superi.

    Dimineaţa bem cafeaua fierbinte,
    dar mă sfiesc să-ţi ghicesc în ea,
    tu ai putea să înterpretezi altfel gestul
    aşa că te las în apele tale
    până vine vremea să plecăm fericiţi
    la nunta din cătunul dintre dealuri
    unde povestea e şi mai halucinantă.

     

    Inima-ţi va fi o lampă aprinsă

    Să nu te dezmierzi seara,
    tot ce doreşti n-o să se întâmple
    apoi o dezamăgire îi va lua locul.
    Noaptea o să-şi cearnă întunericul,
    inima-ţi va fi o lampă aprinsă
    pe care n-o va stinge nimeni.

    Nu vei simţi niciodată impasul
    până ce drumul se va termina
    într-o fundătură
    în care o să-ţi îngropi ruginit trupul,
    sufletul va pleca pe un alt drum
    povârnit printre stele.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5