Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae Vălăreanu Sârbu: ,,Poemele căutării”

    ValareanuNicolae VĂLĂREANU SÂRBU
    ,,Poemele căutării”

     

     

     

    Căutare


    De cauţi în scorburile timpului,
    să scoţi putreziciunea,
    ea se formează acolo.
    Odată scoasă,
    intră-n scorburile tale
    şi n-o mai scoate nimeni.

     

    Caut


    Caut în inima pietrelor ascunzişul punctului fix
    să-mi sprijin sufletul pe propriile ziduri,
    caut vălurita tăcerea a ierburilor câmpiei
    peste care trec caii vântului spre mările sudice.
    M-aşteaptă solemnitatea statuilor vorbitoare-n pieţele publice
    unde-şi deschid şcoala de înţelepciune,
    pe băncile lor cuvintele sunt rare si rotund expuse
    ce pot învaţa timpul cu monotonie cu tot,
    lucrurile devin ajutoare de nădejde
    şi împart cu tine geometria bucuriei.

    Caut apoi formele care dezghioacă samânţa
    şi o pun să-ţi limpezească gândurile
    sub brazda pamântului adormit în noapte,
    să se purifice pe sine de suprafata murdară
    cum o face si aerul strigând dupa ploi.
    Caut arborii înalţi şi-n faţa lor mă înclin
    cu reverenţa frunzelor abia perceptibilă,
    nedesluşită de păsări
    şi clipele de nelinişte se prind în vuietul apei
    să se ducă odată cu ea,
    odata cu nesăbuitele întâmplări care-mi trezesc teama
    ce-mi fulgeră prin amintiri.

    Caut inima pădurlor care le zamislesc
    şi mă rog în genunchi să nu cedeze
    hoţilor de ocazie.
    Vreau arborii să-şi păstreze cercurile închise-n trunchi,
    nimic să nu se schimbe-n umbrarele vremii
    sub care au poposit zeii daci.

    Caut în inima lemnului forma sunetului fin
    ce iese doinind pe corzile viorii
    şi-ţi pun sufletul într-un bob de margaritar în palmă,
    de vezi cu ochiul inimii-n fântânile iubirii
    cum mă zidesc piatră peste piatră în trupul lor
    pâna gust apa dătătoare de viaţă
    şi capăt rezonanţa lemnului în care mă închide veşnicia.

     

    Caut un alt mod de a fi


    Se năruiesc sentimentele din singurătatea mea,
    caut un alt mod de a fi.
    Trecutul s-a dezintegrat în amănunte
    stropind cu amntiri drumul parcurs,
    femeile s-au dezbrăcat şi ele
    de nopţile de dragoste.
    Zilele umblă cu telefonul la ureche şi încrâncenate
    trec prin mine cu speranţe
    îngăduite de starea de fapt
    prin care înot nepăsător spre ţărmul acela
    la ultimul port.

    Nici nu ştiu ce învârt în gând
    când văd cum se ofilesc iubitele demult
    în care am investit tinereţea
    şi câteva clipe de fericire.
    Acum simt în privirea lor remuşcare şi resemnare,
    stau cu ochii în pământ
    ca şi cum nu mai au nimic de văzut
    ori văd prea departe.

     

    Am tot căutat


    Abia scăpat de patul lui Procust,
    îmi căutam împăcarea cu fustele cunoscutelor
    ca un întreprinzător printre datornici.
    Eram încă pe cai mari,
    lumea privea cu împotrivire tăvălugul vremii
    de care nu scapă nimeni,
    nici dacă ocoleşte vama morilor de vânt
    la care se macină gânduri.

    Am tot căutat
    până la ultimul bob de speranţă,
    îmi înfloreau în suflet anotimpuri uitate
    cu alte iubite-n grădini aşteptând
    sentimente nemaintâlnite
    şi nu m-am gândit niciodată la durerea
    despărţirilor ce-o să se întâmple.

     

    Caută-n lut


    Dincolo de urechile lipite de zid, sunetele nu se înţeleg,
    se împrăştie ca un murmur prin tăcere,
    noaptea se apropie,
    somnul îmbracă haina visului care se restituie
    pentru întâmplările căzute-n tristeţe
    lacrimă pe obrazul maicii Domnului.

    Tu-mi spui cum să înlătur teama de idoli
    fără să mă îmbolnăvesc de adorare
    şi prezentul să se supună imaginii poeziei
    căzută-n desuetudine.
    Nu mai putem zâmbi decât dezgoliţi de grimase
    cu zvonul dimineţii pe tâmple mirate,
    de minunea cu fluturi de trup gata de zbor
    prin grădinile de suflet unde o să se nască
    iubirea ce se roteşte-n cercuri prin limbă
    fără cuvintele prin care devin muritor de ocazie,
    un început de nesfârşit rupt din întuneric.

    Nimic n-o să se nască fără ochiu-n trunghi
    care vede mai mult decât se poate vedea
    şi tot ce pune-n cuvânt se împlineşte.

    Ca o stropitoare pe gânduri străine pulverizează
    ploile minţii ce intră-n rădăcini,
    caută-n lut
    sămânţa originii şi se-ntorc
    de unde au pornit
    să vadă lumina.                                                                           

    Sibiu, 26.11.2016.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5